In urma cu cateva zile primesc un telefon de la directorul unei foarte cunoscute firme multinationale, un om respectabil, aproape de 50, pe care il cunosteam de multa vreme. Cu neliniste in glas imi spune ca vrea neaparat sa ma vada. Deja stiam ce vrea de la mine.
Dupa atatia ani de vorbit incontinuu la telefon, am invatat sa interpretez cu succes fiecare inflexiune a vocii, fiecare ezitare, tuse sau fraza inutila, pusa doar pentru a mai castiga ceva timp.
Omul avea sa-mi spuna ca urma sa plece de la firma cutare, fie ca l-au dat afara, fie ca pleca el de buna voie, sau din cine stie ce alt motiv, si voia sa se asigure ca il am in vedere pentru vreun post important care ar aparea pe piata.
Se deschide usa si… raman perplex: camasa verde Connex descheiata la cel putin 3 nasturi, un sacou cadrilat, in toate culorile curcubeului, cu manecile suflecate, pantaloni mov, fata atent nerasa si, “cireasa de pe tort”, un frumos cerecel in urechea stanga.
Stiind ca asteptam niste explicatii, a intrat direct in subiect: “Stii, acum aproape un an mi-am dat seama brusc ca viata mea… si mi-am dat demisia.” Si ce faci acum?” “Inca nu fac nimic, m-am gandit ca mi-ar placea sa lucrez intr-o televiziune, ce joburi ai pe acolo” “Dar tu ai vandut toata viata echipamente industriale, ce legatura au astea cu televiziunea” “Stiu, dar eu mi-am dat seama acuma ca…” (more…)