Sigur ca speculez, insa omul acesta pare sa aiba o certitudine definitiva (doar aparent pleonasm), inca de pe bancile scolii. Eu nu cred ca a “ales” aceasta cale, ci ca a “luat” primul lucru aflat la indemana sa, si cel mai facil dintre toate, pentru ca iti cere o implicare interioara minima si una exterioara maxima (te tine ocupat).

Poate ca daca ar fi avut mai mult timp acum ar fi ajuns calugar, sau parlamentar, sau cercetator, sau scriitor, sau sahist renumit, sau interlop, sau trubadur, sau freelancer, sau soldat in Legiunea Straina, sau sau sau sau… Poate ca ar fi fost mai bine, poate ca nu. El va sari ca ars daca ar pune cineva la indoiala “alegerea” sa pentru ca, dupa ce isi imagineaza timp de cateva minute celelalte variante, ajunge la aceeasi concluzie, cum ca bine a facut ce a facut. Insa doar isi inchipuie ca isi inchipuie “cum ar fi fost”, cred ca foarte putini oameni de pe lumea asta pot asa ceva. Toti ceilalti trebuie sa traim ceva, macar o zi sau o saptamana, ca sa ne putem inchipui macar “ce ar fi fost daca”. Apoi, daca nu faci asta in timpul studentiei, cand aproape totul iti este permis, e greu de crezut ca o vei mai face alta data, poate nu in ultimul rand fiindca peste 10 ani ai putea parea putin penibil in unele ipostaze.

Alt comentariu: “Sunt perfect deacord cu Domnul X (cel de mai sus). Am trecut prin aceeasi experienta de lucru in timpul facultatii si la fel m-a ajutat enorm aceasta experienta. S-a pus problema in articol ca studentii ce lucreaza din timpul facultatii isi refuza activitati pe care nu vor mai putea sa le aiba dupa ce intra in campul muncii. Poate este adevarat dar fiecare poate sta sa se intrebe ce merita ? Sa isi refuze unele activitati placute din timpul facultaii dar sa porneasca cu dreptul dupa terminarea facultatii sau sa se bucure de tot ceea ce este frumos in timpul facultatii si imediat dupa terminare cand vor sa se angajeze sa se izbeasca de refuzul angajatorilor de a fi angajat pe motiv de lipsa de experienta? Este probabil dureros sa renunti la niste placeri de viata de studentie dar cred ca este si mai dureros (poate chiar si psihic si moral) sa termini o facultate si sa stai un an sau doi dupa terminarea facultatii fara sa te angajeze nimeni.

Din discutiile mele cu diverse persoane din HR a rezultat ca in prezent vin foarte multe CV-uri de la proaspat absolventi care nu au lucrat nicio zi in viata lor si normal ca sunt refuzati.”

In primul rand, eu nu despre “placeri” vorbeam in articolul meu, chiar daca pe unele dintre acele lucruri le faci mai detasat (usor de confundat cu placerea) in timpul studentiei, decat dupa. In al doilea rand, daca m-ar pune un student sa raspund la intrebarea de mai sus nu as ezita nicio clipa si as raspunde ca sa nu isi refuze nicio activitate in timpul facultatii (inclusiv angajatul o luna sau doua, in vacanta) pentru ca NU se va izbi de refuzul angajatorilor.

Niste studii stralucite, cultura enciclopedica, experienta “de viata” fac de o mie de ori mai mult decat caratul unor marfuri pritr-un depozit, chiar daca ajungi sa cunosti fiecare coltisor al acelui depozit. Cei care nu sunt angajati imediat dupa absolvire nu sunt angajati din alte motive, nu din lipsa experientei. E drept, e mult mai usor unui recruiter sa expedieze un tanar candidat spunandu-i ca nu are destula experienta, decat sa-i spuna ca…

PS: am scurtat putin comentariile citate, m-am straduit, insa, sa nu le schimb sensul