Nu m-am mirat prea tare cand am citit prin ziare, zilele trecute, despre “MBA-ul pentru copii”, ba chiar am fost nedumerit de ce le-a venit ideea dupa atat de mult timp. Sper sa nu citeasca acest articol, poate ma vor invita si pe mine la ceremonia de “absolvire”. Sunt foarte curios sa vad cat de mult vor semana cu acei copii cu “colegii” lor mai inalti. Daca nu ii vor invata chiar profesorii sa fie mandri de “titlul” lor, atunci o vor face, fara indoiala, parintii. Probabil ca vor primi si o adresa de email cu xxx@xxx.edu, ca lucrurile sa fie clare.
Cineva a zis (cred ca Sartre, dar nu bag mana in foc pentru asta) ca “Slabiciunile parintilor sunt condamnate sa devina pasiunile odraslelor.” Acei parinti sunt convinsi ca e suficient sa aiba bune intentii, sa o faca “pentru binele copilului”.
Cu mult timp in urma am cunoscut o familie care avea un copil cu o inteligenta iesita din comun, cred ca era cel mai destept copil pe care l-am intalnit eu vreodata. Avea vreo cinci ani atunci. Tatal lui, car era un mare impatimit al fotbalului, nu parea sa aiba alt scop in viata decat sa-l vada pe copil calcandu-i pe urme si cea mai mare bucurie a lui era sa vada ca recunoaste un fotbalist dupa numarul de pe tricou. (more…)