Posts Tagged ‘recrutare’

Prima recrutare & cel mai mare tarif

Sunday, March 27th, 2011

(intrebari ziarist)

- Cand ati plasat primul executiv?
- In ce companie/domeniu l-ati plasat? unde lucrase anterior?
- Cat a durat plasarea sa din momentul in care ati intrat prima oara in contact?
- Ce pachet salarial ati reusit sa-i obtineti si cat ati primit dumneavoastra?
- Ati mai tinut legatura cu el de atunci? stiti ce face in prezent?

De asemenea, as aprecia daca ati putea sa-mi descrieti un pic contextul in care s-au intamplat lucrurile, precum si cum era pieta de executive search in acea vreme.

Liviu

————–

Draga Liviu, eu am fost unul dintre primii antreprenori din Bucuresti, am deschis firma cu numarul 89, din cate mi s-a spus, in mai 1990, cu Decretul 54, cel care a pus bazele capitalismului in Romania. Au fost create mai putin de 200 de firme prin acest decreat, din cate stiu eu, dupa care a fost schimbat si mai tarziu a aparut Legea 31 care reglementa la modul serios infiintarea si functionarea firmelor private. Firma cu nr. 0001 dupa aceasta noua lege (Legea 31) a fost a lui Dinu Patriciu, intr-adevar, asa cum sustine el peste tot, insa aste a fost DUPA cele cateva firme infiintare cu Decretul 54, de mai inainte.

Cu firma creata atunci (se numea “Occidental”) faceam de toate, inclusiv o revista. Am facut si cateva recrutari ocazionale, cel mai adesea prin anunturi, pentru o revista frantuzeasca si pentru o firma de consultanta, tot frantuzeasca. Insa prima recrutare in adevaratul sens al cuvantului, in felul in care le fac si acum (direct search/ abordare directa, fara anunturi, evaluari, referinte etc.) a fost pentru firma frantuzeasca CIEL, care si-a deschis o filiala in Romania. A trebuit sa recrutez un director general pentru ei si am facut head-hunting in cele 2 mari “pepiniere” cu cei mai mari specialisti in IT de la acea vreme, ITC (Institutul de Tehnica de Calcul din Pipera – ceva mai mult orientati spre hard) si in ICI (Institutul Central de Informatica de pe Miciurin – softisti). Pe short-list au ajuns cativa candidati care acum sunt nume cunoscute in IT-ul romanesc (ca antreprenori) si a fost ales Silviu Hotaran. Salariul a fost de 400$/ luna (echivalentul a aprox. 3,000€/ luna de azi, raportat la puterea de cumparare) + o schema de actiuni pe care le-a si primit in scurt timp dupa aceea, cred ca 10% din Ciel Romania. Toata recrutarea a durat 2 luni si Siviu Hotaran a venit si cu toata echipa de la ITC, asa ca au fost rezolvate doua probleme in acelasi timp. Eu am primit 10% din Ciel pentru aceasta recrutare, cu promisiunea sa lucrez efectiv in Ciel, ceea ce am si facut timp de cateva luni. Cum rolul de (semi)angajat nu mi se potrivea deloc – chiar daca aveam un statut special si autonomie foarte mare – am plecat si mi-am continuat activitatea, de data aceasta exclusiv pe head-hunting. Cei de la Ciel mi-au rascumparat actiunile cu 10,000$, adica vreo 70,000€ echivalentul in banii de azi. Prin urmare, recrutarea aceea e inca cea mai mare (adica pe cei mai multi bani) pe care am facut-o in toata cariera mea de head-hunter, de vreme ce urmatoarea ca marime a fost de 60,000€ pentru o singura pozitie (anul trecut).

Da, de Silviu Hotaran stiti si voi destul de bine, dupa multi ani la Ciel a fost recrutat Country Manager la Microsoft si acum s-a facut antreprenor, i-a ajuns si lui experienta corporatista.

Prejudecati de head-hunter

Tuesday, July 1st, 2008

Am un prieten olandez care de 15 ani se straduie sa-si creasca o mica afacere cu medicamente in Romania, insa cu foarte putin succes. Are firme similare in mai multe tari, care s-au dezvoltat destul de frumos, asa cum era prevazut in business plan.

Pe fiecare le stie pe de rost: ce fac, cum, cat, cu tabele, grafice viu colorate, doar despre cea din Romania nu are decat o idee vaga, si aceea conturata numai in urma unor discutii telefonice interminabile.

In Bucuresti a avut multi directori generali: si mai tineri si mai batrani, si cu salarii mici si cu bonusuri mari, cu salarii mari si cu bonusuri mari; pe unii i-a luat de la faimoase corporatii multinationale, pe altii de la business-uri antreprenoriale, insa rezultatele au fost aproape identice, de fiecare data.

Ultimul director, un strateg desavarsit, cu diplome de MBA si de multe alte feluri, a condus vreo doi ani, cu leafa de multinationala si cu bonus de antreprenor. Om cu carte, nu i-a scapat niciun curs nou aparut pe piata: management strategic, marketing strategic, strategic thinking, HR strategic, ba a fost chiar si la conferinta despre strategie a lui Porter din toamna asta. (more…)

Stereotipuri in Recrutare

Tuesday, July 1st, 2008

Stiu cel putin doi oameni care au innebunit pentru ca nu si-au gasit un post pe masura a ceea ce ei considerau ca li s-ar cuveni.

I-am cunoscut in urma cu vreo zece ani cand, proaspat intorsi de la studii in strainatate, au inceput sa-si caute joburi „pe masura pregatirii”, si am fost martor involunar, in toata aceasta perioada, la incercarile lor indarjite si neobosite si la nenumaratele (si previzibilele) lor esecuri. Amandoi au facut mai multe facultati (la incaput in tara, apoi la universitati recunoscute din strainatate), au titluri si certificari profesionale internationale prestigioase si, mai ales, scumpe.

Mai stiu, inca, pe foarte multi, la fel de bine pregatiti profesional, despre care nu m-ar mira sa aud, intr-o zi, ca au ajuns in aceeasi situatie… Toti acestia, si nu numai ei, pornesc de la un rationament aparent simplu si logic: „La cat de bine sunt pregatit, ar trebui sa imi gasesc imediat un job bun si bine platit, mai ales in Romania, unde este o atat de mare lipsa de profesionisti.” (more…)

Cheia franceza a recrutarii

Tuesday, July 1st, 2008

Experienta este un lucru minunat. E ca un fel de cheie franceza a recrutarii: o poate folosi oricine, oriunde si oricand, daca nu are altceva la indemana. Nu stii sa evaluezi un candidat? Incepi sa-l intrebi despre experienta lui. Vrei sa scapi de el repede? Atunci ii spui ca are prea multa experienta (daca ii spui ca are prea putina risti sa te mai tina de vorba ca sa incerce sa-ti demonstreze contrariul).

Si unii candidati se folosesc de acest instrument cu multa indemanare: nu mai spun: “stiu sa fac asta si asta …”, ci “am experienta semnificativa in …”. La prima vedere, pare simplu: intrebi ce (cata, dupa caz) experienta are cel din fata ta, insa ce faci cu raspunsul? Aceeasi fraza poate insemna lucruri complet diferite.

Experienta e ca si mentalitatea: fiecare vorbeste zilnic despre ea, insa fiecare intelege altceva, mai direct spus, ce-i convine. Auzi mereu: “vrem experienta de atatia ani in domeniul cutare…”. Cum s-a ajuns la cifra aceea nu cred ca ar putea cineva sa spuna. Oricum, daca ar schimba cifra, nu cred ca ar observa, sau ca s-ar mira nimeni. (more…)

Inapoi la viata reala!

Tuesday, July 1st, 2008

Toata lumea stie ca te obisnuiesti foarte repede cu binele, si, dupa scurt timp, asta ajunge sa ti se para o stare de meritata normalitate. Ca “head-hunter”, am avut norocul sa recrutez, de 10 ani incoace, numai personal de conducere, pentru firme prestigioase.

Evident, candidatii vin tot de pe pozitii de conducere, si tot de la firme prestigioase. Cei mai multi sunt oameni inteligenti, educati, cu care iti face mare placere sa stai de vorba. Sunt ingrijiti, eleganti, iar la plecare in birou miroase a parfum fin. Daca (foarte rar!) se intampla sa intarzie putin, ma suna imediat si imi spun exact de cate minute va fi aceasta intarziere … Ce mai, ajunsese sa mi se para atat de firesc incat am si uitat sa ma mai consider un privilegiat.

Asta pana acum 3 luni, cand a trebuit sa ma ocup personal de niste recrutari de “entry level”, pentru o companie la care sunt si eu actionar. Primind cateva mii de CV-uri, am avut o echipa care a avut primele intalniri “pe banda rulanta” si a facut o preselectie masiva. Candidatii astfel alesi ajungeau la mine, pentru o discutie mai consistenta si pentru decizia de angajare.

Marea majoritate erau studenti sau tineri absolventi care fie nu au mai lucrat, fie au avut cateva joburi scurte, intamplatoare. Aproape jumatate nu au venit deloc la intalnire. Si asta in situatia in care cei mai multi scriau in CV ca vor un salariu de 2-300 de Euro, si aici ar fi castigat peste 500, poate chiar si 1,000! Cei care au venit, totusi, o faceau fie cu jumatate de ora inainte, fie dupa. Recordurile au fost o ora mai devreme si trei ore si jumatate mai tarziu. Am fost avertizat, de la inceput, ca va trebui sa includ si tinuta printre criteriile de selectie. In scurt timp, insa, am fost obligat sa includ si mirosurile pe lista. De atunci tot stau si ma gandesc: oare cum or fi fost cei care nu au trecut de preselectie?