In ultima vreme mi se pare ca asist la intrecerea nationala de motivare.
Managerii si specialistii de resurse umane isi pun serios mintea la contributie pentru a scorni metode care de care mai nastrusnice pentru a-i face pe angajati fericiti. In avantul lor de a-i intrece pe competitori prin numarul si originalitatea beneficiilor oferite, acesti manageri pierd uneori din vedere chiar esentialul: ce doreste cel mai mult angajatul, si care se poate indeplini cu suma fixa de bani pe care angajatorul o are la dispozitie?
Evident, gusturile sau nevoile pot fi foarte diferite de la un om la altul; chiar si in cazul aceluiasi angajat, prioritatile sau preferintele se pot schimba la un moment dat, ce l-a motivat mai mult anul trecut s-ar putea sa nu mai fie pe primul plan acum. Daca se vrea sa se obtina beneficii maxime din banii investiti in instrumente de motivare, acestea ar trebui acordate diferentiat.
Cel mai logic pare ca cei vizati sa fie intrebati direct ce prefera, intr-o maniera absolut deschisa si transparenta. Exista angajati care au nevoie de afectivitate, care nu au suficienta putere sau imaginatie ca sa-si administreze singuri viata, pe care si-ar pune-o bucurosi in mainile unei firme care ar dori sa-si asume o asemenea responsabilitate. Acesti angajati vor fi mai multumiti cu un salariu mai mic insa cu o motivare de tip “matern” mai consistenta: asigurari, servicii medicale, masa la cantina, gradinita pentru copii, vacante platite etc. (more…)
