Posts Tagged ‘manageri’

“Oamenii, cel mai valoros capital” – o strategie riscanta I

Tuesday, July 1st, 2008

Ca sa-si flateze angajatii, din ce in ce mai multe firme isi schimba numele departamentului din “personal” in “resurse umane” si, mai recent, in “human capital”.

Ca sa fim mai rigurosi, eu cred ca nu am gresi prea mult daca i-am spune “departamentul de personal, resurse umane si human capital” pentru ca, stim cu totii, in orice organizatie gasesti personaje tipice pentru fiecare categorie.

Fie ca le place sau nu, pentru foarte multe companii, intr-adevar, oamenii sunt cel mai valoros capital, si e normal ca fiecare sa incerce sa-i sporeasca sau macar sa-i mentina valoarea, ceea ce se face cu un oarecare consum de resurse sau chiar cu investitii insemnate.

Pentru unele firme toti angajatii sunt la fel de importanti (fie ca au ajuns la aceasta concluzie, fie ca asa au decis) si, prin urmare, investesc in dezvoltarea tuturor in mod oarecum “democratic”; pentru alte firme doar cativa angajati sunt “capitalul” in care merita sa investesti masiv ca sa-l dezvolti, ceilalti fiind “resursele” pentru care trebuie sa cheltui doar pentru mentenanta.

Cand isi stabilesc strategia de dezvoltare, managerii au mai intotdeauna la indemana mai multe oportunitati si trebuie sa decida cum isi impart resursele disponibile si investitiile. Una dintre alegerile fundamentale pe care trebuie sa le faca este daca sa mareasca ponderea capitalului uman in firma (in raport cu celelalte capitaluri), daca sa o mentina constanta sau daca sa reduca importanta si influenta oamenilor in economia generala a afacerii lor si sa isi bazeze cresterea cat mai mult posibil pe tehnologie, pe inovatie, pe o buna administrare (proceduri, know-how capitalizabil) etc. (more…)

Cu sula-n coaste

Tuesday, July 1st, 2008

In urma cu cateva zile am fost la o firma si am vazut o fata care scria de zor la un calculator, cu un catalog gros in fata. Nu mi-ar fi atras atentia daca nu mi-as fi adus aminte ca, in urma cu o saptamana, am vazut-o facand exact acelasi lucru. Mi-a spus ca directorul i-a cerut sa introduca toate datele din catalogul de 400 de pagini intr-un fisier Excel si ca, probabil, asta ii va lua cel putin inca o saptamana. Pe coperta scria, mare, ca acele liste pot fi gasite si online, la o anume adresa de Internet, insa asta nu parea sa fi interesat nici pe director, nici pe angajata sarguincioasa.

Poate ca tot nu mi-ar fi ramas in minte daca nu as fi auzit ca, in ziua urmatoare, directorul cu pricina a cerut consiliului de administratie o suplimentare a personalului si, pe cale de consecinta, si o extindere a spatiului. Si directorul, si cei din CA au analizat situatia, au constatat cu ingrijorare ca le e din ce in ce mai greu sa gaseasca personal cu salariile din business plan si au concluzionat ca, iata, e o criza pe piata muncii din Romania!

Pare un lucru evident, mai ales cand auzi vorbindu-se zilnic despre asta in jurul tau, iar in ziare subiectul e intors pe toate fetele. Se organizeaza conferinte pe tema crizei, asociatiile profesionale propun guvernului sa aduca muncitori din China, India si Thailanda, firmele si site-urile de recrutare duduie, iar analistii vad mult negru in fata ochilor. (more…)

Popescu + Cutare SRL = love

Tuesday, July 1st, 2008

Am vazut multi manageri care nu se multumesc doar cu loialitate din partea angajatilor, cu onestitate, responsabilitate etc. – ei vor ca acestia sa le IUBEASCA firma. Nu e greu de dedus ca, de fapt, acei manageri vor ca mai degraba ei sa fie iubiti de catre angajati, decat firma care e, in fond, ceva abstract.

Pentru cei care isi transfera aproape toata viata personala catre firma, e de asteptat sa isi proiecteze si problemele si asteptarile lor afective tot acolo, de cele mai multe ori subconstient. Unii incearca sa compenseze esecurile personale cu succese profesionale, ceea ce e normal si chiar benefic pentru toata lumea, de cele mai multe ori. Din inertie, din neputinta sau din cine stie ce alte cauze ascunse, ajung sa implice si mecanismele afective in acest proces de transfer.

Ca manager, e mult mai usor sa faci pe niste angajati sa te iubeasca decat pe cine stie ce domnisoara, respectiv domn, pentru ca ai mult mai multe instrumente la indemana: petreci mai mult timp cu ei, le poti da bani (de multe ori nu de la tine …), le dai team-buildinguri, masina, vacante platite, oportunitati de cariera etc. etc. Nevoile de afectivitate, de a fi admirat, de a se vorbi despre tine sunt foarte mari, mai mari decat cele pentru bani; la urma urmei, nevoia de bani nu e o nevoie in sine, ci doar solutia pentru a-ti “cumpara” mai usor afectivitatea si admiratia de care ai nevoie. (more…)

Ce treaba are muncitorul cu productivitatea?

Tuesday, July 1st, 2008

In ziarul de vineri, in articolul “Bouygues: Constructorii romani sunt prea bine platiti”, dl. Stefanescu spune ca “muncitorii romani care au ramas in tara nu ar trebui sa astepte salarii mari pana nu va creste productivitatea”. Am auzit multe comentarii la acest articol, pe care l-a interpretat, fiecare, dupa interesul lui. Dl. Stefanescu s-a exprimat diplomatico-ambiguu cand a spus, neutru: “… pana nu va creste productivitatea”. O parte a managerilor, fie ei antreprenori sau corporatisti, au citit asta in felul urmator: “… pana cand muncitorii nu vor pune osul la treaba si isi vor creste productivitatea”. O alta parte, ceva mai mica, au citit: “… pana cand Bouygues nu isi va creste productivitatea”.

Cresterea productivitatii unei companii – cum, cat, cand etc. – este sarcina exclusiva a managementului, care e si singurul responsabil in caz de esec. Ea nu a fost, nu este si nici nu va fi vreodata, in viitorul previzibil, o preocupare a muncitorilor, nici macar a majoritatii angajatilor, in general. Niciodata nu isi vor creste singuri productivitatea, dimpotriva…

O mica parte dintre angajati inteleg despre ce e vorba si fac ceva din proprie initiativa. O alta parte inteleg, insa nu fac decat li se cere explicit sa faca – faimosul “job description”, pe care majoritatea il reclama insistent, si pe cat mai multe pagini, daca se poate. (more…)

Doi straini sunt mai buni decat doi romani

Tuesday, July 1st, 2008

Folclorul romanesc de business are multe idei fixe. Una foarte bine infipta, atat in mintea strainilor cat si in cea a romanilor, este ca “ei” sunt mai organizati decat “noi”. La prima vedere, pare evident pentru oricine: cum incepi sa discuti cu un strain, il si vezi ca scoate carnetelul si creionul si incepe sa noteze de zor; mai intai pune data, o subliniaza, apoi orasul, judetul si persoana cu care a discutat, pe care le incadreaza intr-un dreptunghi.

Oricine vorbeste, el scrie sarguincios. Impresionant! Dar, daca ai curiozitatea sa vezi ce se intampla mai departe, te asteapta de multe ori o surpriza de proportii: notele si informatiile culese cu atata truda incep sa urmeze niste trasee si procese bizare, care sfideaza orice logica. In cel mai bun caz, ajung intr-un fisier Excel, frumos colorat, al carui nume este trecut constiincios intr-un carnetel cu nume de fisiere Excel, dupa care se scrie in alt carnetel data la care a fost facuta insemnarea in primul carnetel.

Concluzia? Strainii sunt manageri mai buni decat romanii! Un adevar mai incontestabil decat acesta nici nu se poate imagina. Evident, strainii au rezultate mai bune: afacerea merge mai bine, clientii sunt mai usor de convins, angajatii ii accepta neconditionat ca lideri, ii asculta si ii respecta. De aici pana la a spune ca strainii sunt, cu siguranta, mai buni decat romanii, nu e decat un pas. Se intampla asta pentru ca strainii sunt mai destepti, au invatat mai mult, sunt mai organizati? Sunt mai competenti, la modul general? (more…)

Paradoxul managerial romanesc

Tuesday, July 1st, 2008

Romanii cred despre ei insisi ca nu sunt buni manageri. Citesc despre asta zilnic, in fel de fel de articole, studii si sondaje.

Sunt convinsi ca au o multime de alte calitati: inteligenta, inventivitate, spirit, ospitalitate etc. – numai abilitati manageriale nu. Si eu am crezut asta, aproape neconditionat, pentru ca aveam destule de exemple in jur: toata lumea vede cum, la o luna dupa ce pleaca managerul strain si vine unul roman, intr-o firma invidiata de toata lumea pana atunci, incepe scandalul; si invers, cum vine managerul strain, incep sa se dreaga lucrurile.

Mult timp din viata m-am chinuit cautand o explicatie. M-am straduit sa vad ce fac managerii romani si nu ar fi trebuit sa faca, sau ce ar fi trebuit sa faca si nu nu au facut. Nu m-am lamurit! Mi-am zis, atunci, sa o iau invers, sa vad cum conduc strainii si sa observ deosebirile. (more…)

HR-ically correct

Tuesday, July 1st, 2008

Saptamana Financiara s-a hotarat sa abordeze frontal problemele de HR (sau RU, in varianta nationalista). Nici nu avea cum sa evite prea mult subiectul, atata vreme cat acest departament ajunge, de multe ori, sa ne „manance” cea mai mare parte a bugetului firmei.

Dar ce lucruri frumoase in acest HR: educatie, dezvoltare personala si corporatista, motivare, cultura organizationala, team-building, responsabilitate sociala etc. E bine sa vorbesti despre asa ceva, arata ca esti in pas cu vremea, e o dovada de adaptare sociala perfecta, de gandire pozitiva, de integrare europeana sau chiar mai mult, si societatea incurajeaza asta. In plus, e si foarte profitabil: nu risti sa dai vreodata gres si, daca lauzi pe toata lumea, iti faci si o gramada de prieteni. Metoda e verificata.

Isi va asuma Saptamana Financiara, insa, riscul sa se uite si putin sub pres, la lucrurile la care toata lumea se gandeste, insa despre care „cei de la PR” nu te lasa sa vorbesti in public? Va scrie despre orgoliile si frustrarile de la locul de munca si efectele lor; despre cat de rentabil este sa fii cinic in afaceri; despre cat ne costa neincrederea generalizata; despre noile clase sociale („cei de la multinationale”, „cei de la Stat”, „privatii” etc.) si relatiile dintre ele; despre strainii care considera absolut natural sa faca in Romania ceva ce nu ar face niciodata undeva la doua ore de zbor distanta? (more…)