Posts Tagged ‘human capital’

“Oamenii, cel mai valoros capital” – o strategie riscanta (II)

Tuesday, July 1st, 2008

In urma cu cateva saptamani am scris un articol care mi-a atras multe priviri piezise si incruntari din sprancene. In mare, spuneam nu in orice business se mizeaza totul pe “capitalul uman” si ca sunt destule firme care prefera sa isi imparta riscurile si sa-si reduca, pe cat posibil, dependenta de angajatii lor sau, mai exact, de o buna parte dintre ei; nu toti managerii care spun ca “oamenii (se subintelege ca toti) sunt cel mai important capital al companiei” cred sau doresc asta.

Acum insist in pacat ca sa arat ca “supracapitalizarea” unui business, fie ca e vorba de bani, de oameni sau de altceva, nu aduce, automat, numai avantaje.

Pana mai deunazi, toate firmele din Romania, mari sau mici deopotriva, autohtone sau multinationale, nu luau in calcul decat oameni “foarte buni” pentru orice post, fie ei operatori de calculator, sefi de depozit sau directori generali.

Orice candidat trebuia sa fi facut cel putin o facultate, sa vorbeasca musai vreo doua limbi straine, sa aiba experienta de nu-stiu-cati ani etc. Deoarece au fost usor de gasit la salariile bugetate, nu si-au pus prea multi problema daca asta e chiar cea mai buna strategie pe termen lung. Iata un exemplu care m-a pus pe ganduri multa vreme, deoarece mi se parea ilogic ce se intampla; acum cred ca am inteles: doua firme si-au pornit afacerea exact in acelasi moment, in acelasi domeniu de activitate, in urma cu mai multi ani. (more…)

“Oamenii, cel mai valoros capital” – o strategie riscanta I

Tuesday, July 1st, 2008

Ca sa-si flateze angajatii, din ce in ce mai multe firme isi schimba numele departamentului din “personal” in “resurse umane” si, mai recent, in “human capital”.

Ca sa fim mai rigurosi, eu cred ca nu am gresi prea mult daca i-am spune “departamentul de personal, resurse umane si human capital” pentru ca, stim cu totii, in orice organizatie gasesti personaje tipice pentru fiecare categorie.

Fie ca le place sau nu, pentru foarte multe companii, intr-adevar, oamenii sunt cel mai valoros capital, si e normal ca fiecare sa incerce sa-i sporeasca sau macar sa-i mentina valoarea, ceea ce se face cu un oarecare consum de resurse sau chiar cu investitii insemnate.

Pentru unele firme toti angajatii sunt la fel de importanti (fie ca au ajuns la aceasta concluzie, fie ca asa au decis) si, prin urmare, investesc in dezvoltarea tuturor in mod oarecum “democratic”; pentru alte firme doar cativa angajati sunt “capitalul” in care merita sa investesti masiv ca sa-l dezvolti, ceilalti fiind “resursele” pentru care trebuie sa cheltui doar pentru mentenanta.

Cand isi stabilesc strategia de dezvoltare, managerii au mai intotdeauna la indemana mai multe oportunitati si trebuie sa decida cum isi impart resursele disponibile si investitiile. Una dintre alegerile fundamentale pe care trebuie sa le faca este daca sa mareasca ponderea capitalului uman in firma (in raport cu celelalte capitaluri), daca sa o mentina constanta sau daca sa reduca importanta si influenta oamenilor in economia generala a afacerii lor si sa isi bazeze cresterea cat mai mult posibil pe tehnologie, pe inovatie, pe o buna administrare (proceduri, know-how capitalizabil) etc. (more…)

HR-ically correct

Tuesday, July 1st, 2008

Saptamana Financiara s-a hotarat sa abordeze frontal problemele de HR (sau RU, in varianta nationalista). Nici nu avea cum sa evite prea mult subiectul, atata vreme cat acest departament ajunge, de multe ori, sa ne „manance” cea mai mare parte a bugetului firmei.

Dar ce lucruri frumoase in acest HR: educatie, dezvoltare personala si corporatista, motivare, cultura organizationala, team-building, responsabilitate sociala etc. E bine sa vorbesti despre asa ceva, arata ca esti in pas cu vremea, e o dovada de adaptare sociala perfecta, de gandire pozitiva, de integrare europeana sau chiar mai mult, si societatea incurajeaza asta. In plus, e si foarte profitabil: nu risti sa dai vreodata gres si, daca lauzi pe toata lumea, iti faci si o gramada de prieteni. Metoda e verificata.

Isi va asuma Saptamana Financiara, insa, riscul sa se uite si putin sub pres, la lucrurile la care toata lumea se gandeste, insa despre care „cei de la PR” nu te lasa sa vorbesti in public? Va scrie despre orgoliile si frustrarile de la locul de munca si efectele lor; despre cat de rentabil este sa fii cinic in afaceri; despre cat ne costa neincrederea generalizata; despre noile clase sociale („cei de la multinationale”, „cei de la Stat”, „privatii” etc.) si relatiile dintre ele; despre strainii care considera absolut natural sa faca in Romania ceva ce nu ar face niciodata undeva la doua ore de zbor distanta? (more…)

Despre munca si viata

Tuesday, July 1st, 2008

Se vorbeste mult in ultimul timp despre cei care muncesc fara limite, despre multinationale si despre viata, in general… Se dezbate aprins, se pune multa patima si, inevitabil, mult PR.

Raspunsul la intrebarea legata de cat de responsabila este corporatia de ce se intampla cu viata personala a angajatilor sai a impartit oamenii in doua tabere. Vorbesc aici doar despre ce cred cei din fiecare tabara, nu si despre ce spun ei in mod public. (more…)

Motivariada

Tuesday, July 1st, 2008

In ultima vreme mi se pare ca asist la intrecerea nationala de motivare.

Managerii si specialistii de resurse umane isi pun serios mintea la contributie pentru a scorni metode care de care mai nastrusnice pentru a-i face pe angajati fericiti. In avantul lor de a-i intrece pe competitori prin numarul si originalitatea beneficiilor oferite, acesti manageri pierd uneori din vedere chiar esentialul: ce doreste cel mai mult angajatul, si care se poate indeplini cu suma fixa de bani pe care angajatorul o are la dispozitie?

Evident, gusturile sau nevoile pot fi foarte diferite de la un om la altul; chiar si in cazul aceluiasi angajat, prioritatile sau preferintele se pot schimba la un moment dat, ce l-a motivat mai mult anul trecut s-ar putea sa nu mai fie pe primul plan acum. Daca se vrea sa se obtina beneficii maxime din banii investiti in instrumente de motivare, acestea ar trebui acordate diferentiat.

Cel mai logic pare ca cei vizati sa fie intrebati direct ce prefera, intr-o maniera absolut deschisa si transparenta. Exista angajati care au nevoie de afectivitate, care nu au suficienta putere sau imaginatie ca sa-si administreze singuri viata, pe care si-ar pune-o bucurosi in mainile unei firme care ar dori sa-si asume o asemenea responsabilitate. Acesti angajati vor fi mai multumiti cu un salariu mai mic insa cu o motivare de tip “matern” mai consistenta: asigurari, servicii medicale, masa la cantina, gradinita pentru copii, vacante platite etc. (more…)

Cautam specialist HR, membru al Academiei

Tuesday, July 1st, 2008

Unul dintre multele cosmaruri ale oricarui patron de firma este cum sa raspunda la intrebarea fundamentala daca e mai bine sa angajeze mai multi oameni mediocri si ieftini sau mai putini, insa mai scumpi. Cativa sunt absolut siguri ca stiu raspunsul corect, si nu mai stau pe ganduri. Unii aleg visceral prima solutie, uitand sa mai calculeze daca multi x ieftini nu costa cumva mai mult decat putini x scumpi. Pe altii, orgoliul si snobismul nu-i lasa sa aleaga dacat a doua varianta, oricare ar fi consecintele.

Eventual, comanda un studiu unei firme de consultanta, care sa le reconfirme cat de destepti au fost, ca au stiut dinainte care era calea cea dreapta (nu cred ca exista multe firme de consultanta care sa-si asume riscul sa propuna prima strategie – nu ar da bine la imagine, indiferent ce ar reiesi din calcule). (more…)