Posts Tagged ‘head-hunting’

Prima recrutare & cel mai mare tarif

Sunday, March 27th, 2011

(intrebari ziarist)

- Cand ati plasat primul executiv?
- In ce companie/domeniu l-ati plasat? unde lucrase anterior?
- Cat a durat plasarea sa din momentul in care ati intrat prima oara in contact?
- Ce pachet salarial ati reusit sa-i obtineti si cat ati primit dumneavoastra?
- Ati mai tinut legatura cu el de atunci? stiti ce face in prezent?

De asemenea, as aprecia daca ati putea sa-mi descrieti un pic contextul in care s-au intamplat lucrurile, precum si cum era pieta de executive search in acea vreme.

Liviu

————–

Draga Liviu, eu am fost unul dintre primii antreprenori din Bucuresti, am deschis firma cu numarul 89, din cate mi s-a spus, in mai 1990, cu Decretul 54, cel care a pus bazele capitalismului in Romania. Au fost create mai putin de 200 de firme prin acest decreat, din cate stiu eu, dupa care a fost schimbat si mai tarziu a aparut Legea 31 care reglementa la modul serios infiintarea si functionarea firmelor private. Firma cu nr. 0001 dupa aceasta noua lege (Legea 31) a fost a lui Dinu Patriciu, intr-adevar, asa cum sustine el peste tot, insa aste a fost DUPA cele cateva firme infiintare cu Decretul 54, de mai inainte.

Cu firma creata atunci (se numea “Occidental”) faceam de toate, inclusiv o revista. Am facut si cateva recrutari ocazionale, cel mai adesea prin anunturi, pentru o revista frantuzeasca si pentru o firma de consultanta, tot frantuzeasca. Insa prima recrutare in adevaratul sens al cuvantului, in felul in care le fac si acum (direct search/ abordare directa, fara anunturi, evaluari, referinte etc.) a fost pentru firma frantuzeasca CIEL, care si-a deschis o filiala in Romania. A trebuit sa recrutez un director general pentru ei si am facut head-hunting in cele 2 mari “pepiniere” cu cei mai mari specialisti in IT de la acea vreme, ITC (Institutul de Tehnica de Calcul din Pipera – ceva mai mult orientati spre hard) si in ICI (Institutul Central de Informatica de pe Miciurin – softisti). Pe short-list au ajuns cativa candidati care acum sunt nume cunoscute in IT-ul romanesc (ca antreprenori) si a fost ales Silviu Hotaran. Salariul a fost de 400$/ luna (echivalentul a aprox. 3,000€/ luna de azi, raportat la puterea de cumparare) + o schema de actiuni pe care le-a si primit in scurt timp dupa aceea, cred ca 10% din Ciel Romania. Toata recrutarea a durat 2 luni si Siviu Hotaran a venit si cu toata echipa de la ITC, asa ca au fost rezolvate doua probleme in acelasi timp. Eu am primit 10% din Ciel pentru aceasta recrutare, cu promisiunea sa lucrez efectiv in Ciel, ceea ce am si facut timp de cateva luni. Cum rolul de (semi)angajat nu mi se potrivea deloc – chiar daca aveam un statut special si autonomie foarte mare – am plecat si mi-am continuat activitatea, de data aceasta exclusiv pe head-hunting. Cei de la Ciel mi-au rascumparat actiunile cu 10,000$, adica vreo 70,000€ echivalentul in banii de azi. Prin urmare, recrutarea aceea e inca cea mai mare (adica pe cei mai multi bani) pe care am facut-o in toata cariera mea de head-hunter, de vreme ce urmatoarea ca marime a fost de 60,000€ pentru o singura pozitie (anul trecut).

Da, de Silviu Hotaran stiti si voi destul de bine, dupa multi ani la Ciel a fost recrutat Country Manager la Microsoft si acum s-a facut antreprenor, i-a ajuns si lui experienta corporatista.

Prejudecati de head-hunter

Tuesday, July 1st, 2008

Am un prieten olandez care de 15 ani se straduie sa-si creasca o mica afacere cu medicamente in Romania, insa cu foarte putin succes. Are firme similare in mai multe tari, care s-au dezvoltat destul de frumos, asa cum era prevazut in business plan.

Pe fiecare le stie pe de rost: ce fac, cum, cat, cu tabele, grafice viu colorate, doar despre cea din Romania nu are decat o idee vaga, si aceea conturata numai in urma unor discutii telefonice interminabile.

In Bucuresti a avut multi directori generali: si mai tineri si mai batrani, si cu salarii mici si cu bonusuri mari, cu salarii mari si cu bonusuri mari; pe unii i-a luat de la faimoase corporatii multinationale, pe altii de la business-uri antreprenoriale, insa rezultatele au fost aproape identice, de fiecare data.

Ultimul director, un strateg desavarsit, cu diplome de MBA si de multe alte feluri, a condus vreo doi ani, cu leafa de multinationala si cu bonus de antreprenor. Om cu carte, nu i-a scapat niciun curs nou aparut pe piata: management strategic, marketing strategic, strategic thinking, HR strategic, ba a fost chiar si la conferinta despre strategie a lui Porter din toamna asta. (more…)