Am scris inainte de a incepe criza un articol cu titlul “Cum cred angajatii ca e in alta firma”. Caricaturizand putin, aproape toti angajatii considera ca nu au avut noroc in viata si ca au ajuns exact in locul nepotrivit, in loc sa ajunga la firmele de alaturi unde lucrurile sunt minunate, fara indoiala. Angajatii de la Ursus sunt convinsi ca joburile ideale sunt la Heineken, cei de la Heineken cred ca sunt la Bergenbier iar cei de la Bergenbier viseaza sa lucreze la Ursus. Vad asta in fiecare zi, invariabil, de 20 de ani de cand fac recrutare.
De cand a venit criza, convingerile s-au intarit inca si mai tare si frustrarile s-au acutizat. Aproape toti pot baga mana in foc ca “ceilalti” au stiut mai bine cum sa gestioneze lucrurile si ca si-au facut angajatii fericiti. Si asta, fara indoiala, pentru ca ei au o “adevarata cultura organizationala”.
Ati ramane uimiti sa aflati ce intelege fiecare, ce crede ca e cultura organizationala, la ce foloseste ea si, mai ales, cum trebuie folosita si manuita. Mai ales daca raspunsurile vin de la managerii de sus.
Cei mai multi specialisti in resurse umane, pana sus, la directori, isi masoara succesul in construirea unei astfel de culturi prin gradul de uniformitate pe care reusesc sa-l atinga in orice tine de oameni in organizatia respectiva: profiluri si “mind set”-uri cat mai asemanatoare, pachete motivationale identice, team buildinguri la care soferul bea o bere frateste cu directorul, care apoi se lasa impuscat cu bilute cu vopsea de catre secretara, lucruri din astea…
Sigur, multi sunt fericiti dupa astfel de team buildinguri si fericirea li se poate citi usor pe fata. Asa ca tentatia celor de la HR sa creada ca toti sunt la fel si ca, prin urmare, ei si-au facut bine treaba, e mare, foarte mare. Insa nu intotdeauna lucrurile sunt chiar asa cum par la prima vedere…
Intr-adevar, team buildingurile si pachetele motivationale cu o multime de “margele de sticla si oglinjoare” prind foarte bine la “mase”, la cei cu pozitii joase si chiar pe la mijloc. Cu cat sunt mai multe beneficii, oricat de marunte ar fi ele, cu atat le iau ochii. Daca ar fi sa aleaga intre o marire de salariu de 50 de Euro sau un pachet cu tot felul de maruntisuri care, puse cap la cap, abia daca ar face 30 de Euro, veti fi surprinsi sa vedeti cat de multi le prefera pe acestea. Insa lucrurile se schimba pe masura ce urci in ierarhie si sansele sa dai de oameni mai puternici si mai siguri pe ei. Pe acestia nu-i mai manipulezi atat de usor cu cultura organizationala. Sau, mai bine spus, acestia sunt constienti de valoarea culturii organizationale cand vine vorba sa-si administreze echipele si subordonatii, insa nu toti sunt bucurosi sa se “scufunde” cu totul in ea, de bunavoie, cand e vorba despre ei insisi.
Oricum ai lua-o, deci, intotdeauna multumirea unora atrage nemultumirea altora intr-o organizatie, oricat de bogata si de faimoasa ar fi aceasta. Si cei de la HR si de la comunicare interna ar face mult mai bine sa explice direct asta angajatilor, deschis si pe fata, decat sa caute “solutii” acolo unde ele nu exista, de fapt. Insa nu e chiar la indemana oricui sa faca lucrurile cu cap. Ispita limbajului de lemn e mare, foarte mare…