Intrebare ziarist: Lucram la un amplu articol dedicat oamenilor care au avut curajul, chiar si in aceste vremuri de criza, sa ia o hotarare radicala in privinta carierei profesionale. Am intervievat patru persoane, dar si specialisti in HR si psihologi, in incercarea de a oferi cititorilor nostri exemple despre cum poti sa-ti atingi visurile, chiar si in plan profesional, chiar daca asta inseamna, la un moment dat, schimbarea in totalitate a macazului.
Din punct de vedere statistic (procentual, orice forma imi poti furniza, ce poate fi cuantficabila in vreun fel), cam cati oameni ati avut in ultima perioada care s-au reconversionat profesional (nefortat) din proprie initiativa in ideea de a-si urma un vis/o pasiune? Este, cumva, o perioada propice pentru astfel de mutari radicale? (din punct de vedere al crizei. si al faptului ca multi sunt fortati sa “comita” o schimbare in cariera lor profesionala din cauza faptului ca si-au pierdut locul de munca) Cum credeti ca poate depasi un om sentimentul de nesiguranta pe care-l poate genera o astfel de hotarare? Oferiti-ne, va rog, cateva sfaturi.
GB: Draga C, schimbarile bruste si semnificative de cariera (“rupturile de cariera”) se fac, in general, in 3 feluri: trecerea de la statutul de angajat la cel de antreprenor (si invers), schimbarea profilului angajatorului (domeniu de activitate, tip de business, diferente culturale majore etc.) si schimbarea profilului jobului.
In perioade dificile, de criza, mai ales, astfel de schimbari “de bunavoie” sunt rare, si pe buna dreptate. trecerea la antreprenoriat se face aproape exclusiv de nevoie, cand cineva isi da seama ca nu isi va mai gasi ceva rezonabil de lucru, asa ca e singura varianta care ii mai ramane.
Trecerile de la antreprenoriat la angajator sunt foarte rare in vremuri bune; in perioade dificile, mai ales cand e criza, exista mult mai multe incercari abandonare a antreprenoriatului si de revenire la postura de angajat, insa cei care reusesc asta sunt la fel de putini.
Schimbarile radicale la nivel de angajator si de profil al jobului se fac doar in perioade de boom economic, in mare masura datorita faptului ca angajatorii gasesc greu candidati cu experienta foarte apropiata de domeniul lor si pe posturi similare, asa ca sunt obligati sa se uite din ce in ce mai “departe”. Si candidatii, pe de alta parte, isi pot permite sa isi asume astfel de riscuri (evident, astfel de schimbari radicale sunt riscante si pentru angajat si pentru angajator, deoarece consecintele sunt foarte greu previzibile). Isi spun ca daca nu va merge cu un nou domeniu de activitate sau cu un tip de job cu totul nou, atunci pot reveni cu usurinta la cele pe care le stapaneste mai bine. In perioade de criza, cand angajatorii gasesc suficienti candidati cu tipul de experienta identic sau foarte apropiat de cel pe care il cauta ei, nu au de ce sa isi asume riscuri si sa incerce “solutii neconventionale”.
Referitor la felul in care poate cineva sa depaseasca sentimentul de nesiguranta pe care astfel de schimbari bruste si cu consecinte imprevizibile il aduce aproape intotdeauna: pai nu are cum, poate doar sa spere ca are noroc. Daca vine cineva si spune ca are niste sfaturi utile in aceasta privinta, ar fi bine sa nu-l ia in serios.