Probabil ca orice manager a fost surprins sa constate, la un moment dat, cat de adevarata e “Regula 80/20”: 20% dintre angajati iti produc 80% din business, 20% dintre ei dau 80% dintre bataile de cap etc.
Cand vine vorba despre dezvoltarea organizationala, aproape toti managerii au tendinta naturala (instinctiva, mai bine zis) sa isi concentreze atentia asupra celor care au (si fac) probleme. Sa luam, de exemplu, un buget de training de 1,000$, si sa presupunem ca avem 3 angajati: A, B si C. A este foarte bun si are rezultate exceptionale pentru companie, B este mediu, adica isi face treaba pentru care e platit, iar C are sistematic rezultate sub asteptari. Sa ne imaginam ca intrebam managerii cum e mai bine sa fie impartiti cei 1,000$? Majoritatea covarsitoare vor raspunde, probabil, ca e bine sa alocam o parte mai mare lui C, ca sa-l ajutam sa ajunga la nivelul de performanta al celorlalti, ceva mai putin lui B, pentru ca asa trebuie, si lui A si mai putin, pentru ca asa e logic.
Chiar daca unii vor gandi altfel, s-ar putea sa nu o spuna, pentru ca nu e “politically correct”. Unii vor imparti cei 1,000$ frateste, de dragul democratiei, iar cativa vor da cel mai mult pentru A, ceva mai putin lui B, iar lui C restul, avand grija, insa, sa faca acest lucru cu cat mai multa discretie. Din SUA si pana in Europa, marile principii ale democratiei si, chiar mai mult, cele ale umanismului, au devenit valorile fundamentale care stau la baza mai tuturor strategiilor si deciziilor de resurse umane. (more…)