Vreo douazeci si ceva de ani din viata mea i-am petrecut fara consultanta, pe vremea lui Ceausescu. Consultanta a aparut in viata mea imediat dupa Revolutie, intr-o maniera foarte sexy, daca pot sa-i spun asa …

Aveam o prietena, balerina la Opera; intr-o zi imi spune ca, de maine, nu mai e balerina, ci va fi director general adjunct al unei prestigioase firme internationale de consultanta care isi va deschide un birou in Romania. “Consultanta, spui? Ce e aia? Ce veti face voi acolo?” “Pai, noi o sa-i invatam pe romani cum sa faca afaceri, cum sa se organizeze, sa construiasca democratia etc.” “Si cum vei face tu asta, care abia ai reusit sa termini un liceu industrial?” “Ba o sa vezi ca o sa pot!” Si, intr-adevar, s-a apucat de treaba: a consiliat diverse ministere, intreprinderi mari, combinate etc. De atunci, am vazut situatia aceasta repetandu-se de sute de ori, in toate variantele imaginabile.

De pilda, un somer francez cu zece clase, foarte simpatic (cu care m-am imprietenit din prima clipa in care ne-am cunoscut) mi-a povestit cum face el consultanta pentru Guvernul roman, la inceput pe probleme de agricultura, apoi pe planning urban, pe cadastru etc. Tariful lui era fix: 30,000 $ pentru un contract de 6 luni, care se termina, invariabil, cu un frumos raport legat cu spire de plastic. Ultima data cand l-am vazut incerca sa obtina un contract de consultanta pe sanatate publica, nu stiu daca a reusit. Multi ani nu am mai auzit de el, insa am aflat, de curand, ca acum face consultanta in Republica Moldova … (more…)