Posts Tagged ‘cariera’

Despre studenti

Tuesday, July 1st, 2008

In urma articolului “Oamenii de afaceri mici de statura” de saptamana trecuta am primit surprinzator de multe mesaje, mai numeroase decat cele primite in urma unor articole despre subiecte (cel putin aparent) mai “grele”.Dupa cum ma asteptam, cei mai multi au spus un “nu” hotarat “MBA-ului pentru copii” (denumire mai mult metaforica, a nu se lua ad litteram) si un “da” hotarat angajatului inca din timpul studentiei. Iata un comentariu tipic, ales aproape la intamplare: “In ceea ce priveste munca in timpul studentiei aici nu va mai dau dreptate si am sa va spun de ce. Faptul ca am lucrat in timpul facultatii m-a ajutat enorm dupa absolvire. Deja la terminarea facultatii stiam foarte bine ce inseamna viata intr-o fabrica, proces de productie, echipamentele, relatiile dintre oameni, etc. Dintr-un simplu muncitor necalificat am ajuns in 7 ani inginer responsabil de produs (un fel de Project Manager actual). Actualmente sunt Regional Sales Manager for Romania la o multinationala si va rog sa ma credeti ca la pregatirea mea actuala a contribuit cu cel putin 50% experienta din uzina.“ Sunt convins ca are dreptate si trebuie sa-i spun ca nu m-a contrazis, cum a crezut el, ci, dimpotriva, a reconfirmat (involuntar) ceea ce am spus eu in articol.

Sigur ca speculez, insa omul acesta pare sa aiba o certitudine definitiva (doar aparent pleonasm), inca de pe bancile scolii. Eu nu cred ca a “ales” aceasta cale, ci ca a “luat” primul lucru aflat la indemana sa, si cel mai facil dintre toate, pentru ca iti cere o implicare interioara minima si una exterioara maxima (te tine ocupat).

Poate ca daca ar fi avut mai mult timp acum ar fi ajuns calugar, sau parlamentar, sau cercetator, sau scriitor, sau sahist renumit, sau interlop, sau trubadur, sau freelancer, sau soldat in Legiunea Straina, sau sau sau sau… Poate ca ar fi fost mai bine, poate ca nu. El va sari ca ars daca ar pune cineva la indoiala “alegerea” sa pentru ca, dupa ce isi imagineaza timp de cateva minute celelalte variante, ajunge la aceeasi concluzie, cum ca bine a facut ce a facut. Insa doar isi inchipuie ca isi inchipuie “cum ar fi fost”, cred ca foarte putini oameni de pe lumea asta pot asa ceva. Toti ceilalti trebuie sa traim ceva, macar o zi sau o saptamana, ca sa ne putem inchipui macar “ce ar fi fost daca”. Apoi, daca nu faci asta in timpul studentiei, cand aproape totul iti este permis, e greu de crezut ca o vei mai face alta data, poate nu in ultimul rand fiindca peste 10 ani ai putea parea putin penibil in unele ipostaze. (more…)

Oamenii de afaceri mici de statura

Tuesday, July 1st, 2008

Nu m-am mirat prea tare cand am citit prin ziare, zilele trecute, despre “MBA-ul pentru copii”, ba chiar am fost nedumerit de ce le-a venit ideea dupa atat de mult timp. Sper sa nu citeasca acest articol, poate ma vor invita si pe mine la ceremonia de “absolvire”. Sunt foarte curios sa vad cat de mult vor semana cu acei copii cu “colegii” lor mai inalti. Daca nu ii vor invata chiar profesorii sa fie mandri de “titlul” lor, atunci o vor face, fara indoiala, parintii. Probabil ca vor primi si o adresa de email cu xxx@xxx.edu, ca lucrurile sa fie clare.

Cineva a zis (cred ca Sartre, dar nu bag mana in foc pentru asta) ca “Slabiciunile parintilor sunt condamnate sa devina pasiunile odraslelor.” Acei parinti sunt convinsi ca e suficient sa aiba bune intentii, sa o faca “pentru binele copilului”.

Cu mult timp in urma am cunoscut o familie care avea un copil cu o inteligenta iesita din comun, cred ca era cel mai destept copil pe care l-am intalnit eu vreodata. Avea vreo cinci ani atunci. Tatal lui, car era un mare impatimit al fotbalului, nu parea sa aiba alt scop in viata decat sa-l vada pe copil calcandu-i pe urme si cea mai mare bucurie a lui era sa vada ca recunoaste un fotbalist dupa numarul de pe tricou. (more…)

“Oamenii, cel mai valoros capital” – o strategie riscanta (II)

Tuesday, July 1st, 2008

In urma cu cateva saptamani am scris un articol care mi-a atras multe priviri piezise si incruntari din sprancene. In mare, spuneam nu in orice business se mizeaza totul pe “capitalul uman” si ca sunt destule firme care prefera sa isi imparta riscurile si sa-si reduca, pe cat posibil, dependenta de angajatii lor sau, mai exact, de o buna parte dintre ei; nu toti managerii care spun ca “oamenii (se subintelege ca toti) sunt cel mai important capital al companiei” cred sau doresc asta.

Acum insist in pacat ca sa arat ca “supracapitalizarea” unui business, fie ca e vorba de bani, de oameni sau de altceva, nu aduce, automat, numai avantaje.

Pana mai deunazi, toate firmele din Romania, mari sau mici deopotriva, autohtone sau multinationale, nu luau in calcul decat oameni “foarte buni” pentru orice post, fie ei operatori de calculator, sefi de depozit sau directori generali.

Orice candidat trebuia sa fi facut cel putin o facultate, sa vorbeasca musai vreo doua limbi straine, sa aiba experienta de nu-stiu-cati ani etc. Deoarece au fost usor de gasit la salariile bugetate, nu si-au pus prea multi problema daca asta e chiar cea mai buna strategie pe termen lung. Iata un exemplu care m-a pus pe ganduri multa vreme, deoarece mi se parea ilogic ce se intampla; acum cred ca am inteles: doua firme si-au pornit afacerea exact in acelasi moment, in acelasi domeniu de activitate, in urma cu mai multi ani. (more…)