Lucrez la un cover story despre ce inseamna construirea unei cariere, despre toate costurile implicate, de la cele financiare, pana la efortul depus si timp investit. ne-ar interesa, asadar, sa aflam cat costa o cariera solida si ce inseamna in ochii unui angajator un candidat care, teoretic, are CV-ul perfect. Iata care ar fi intreberile mele:

Cati/ce procent dintre candidatii care ajung dumneavoastra au terminat un program MBA sau au studii in strainatate?

Nu stiu, clientii nu mi-au cerut asa ceva pana acum, asadar acestea sunt informatii putin relevante pentru noi si nici motive sa le bagam in statistici nu avem. In decizia de angajare, studiile conteaza cel ma mult la tinerii absolventi, probabil ca in proportie de peste 50% Procentajul (ponderea studiilor in decizia de angajare) scade in cazul pozitiilor de middle management si devine aproape nerelevant in cazul pozitiilor de conducere, mai ales pentru candidatii de peste 35, 40 de ani.

Este acesta un avantaj competitiv pentru candidati?

Cu cat pozitia e mai mare, cu atat conteaza mai putin. Sunt, insa, multe avantaje indirecte, asa ca nu trebuie subestimata valoarea acestei investitii. Candidatii cu MBA-uri sunt mai siguri pe ei (conteaza mai putin daca chiar au un motiv intemeiat pentru asta sau nu) si asta ii face si pe angajatori sa creada ca sunt mai buni. Se stie ca siguranta de sine vinde mai mult decat orice. Stapanirea limbilor straine, cercul de relatii etc. sunt alte avantaje indirecte, care pot aduce avantaje consistente posesorilor unor astfel de diplome.

Ati avut cazuri in care cineva a fost angajat doar pentru ca in CV are trecuta o experienta academica importanta, fara a avea si o experienta practica?

Nu in business

Cu cat este mai mare salariul unui angajat cu MBA sau studii in strainatate decat cel al unui om angajat pe aceeasi functie, insa care are doar studii universitare in Romania?

In cazul recrutarilor facute de catre noi in cei 20 de ani nu a existat NICI MACAR UN SINGUR CAZ in care o astfel de diploma sa faca DIRECT o diferenta la salariu. Insa indirect, prin mecanismul descris mai sus, cu siguranta ca a avut efect. Insa nimeni nu ar putea cuantifica un astfel de efect.

Intre un candidat fara experienta practica, dar cu MBA/studii in strainatate si unul cu experienta si fara studii de acest gen, cine este ales la angajare?

Daca ajung amanadoi la interviu, atunci diferenta se va face intr-o masura mult mai mare pe tipul de personalitate, pe potential etc. Cu alte cuvinte, odata ajunsi fata in fata cu intervievatorul/ angajatorul, diferentele din CV devin mult mai putin relevante. Insa pentru posturile de conducere cei cu experienta relevanta in domeniul respectiv au mai multe sanse sa fie invitati la interviu – deci si sa fie angajati, in consecinta.

Au cele doua tipologii de candidati atitudini diferite la angajare?

Da, dupa cum am raspuns si mai sus. Nivelul de frustrare la “cei cu MBA” e, de obicei, mult mai mare, sansele sa ajungi cu ei la o intelegere sunt mai mici, la fel ca si sansele sa ramana pe post dupa perioada de proba. De aceea am avut mai multe cazuri de angajatori care arau destul de circumspecti fata de astfel de candidati si chiar ii evitau.

Aproape toti cei care isi cauta de lucru viseaza sa lucreze la o firma americana sau englezeasca. E invocat “stilul anglo-saxon de management”, care inseamna, pe scurt, ca oamenii aceia iti acorda toata increderea la inceput, insa daca le-ai inselat-o te dau afara din prima, fara sa mai “negocieze”. Si angajatilor le place asta, si la noi in tara si cam peste tot in lume. “Stilul american” extins la nivel social inseamna ca societatea (guvernul, autoritatile, comunitatea) te considera ab initio un cetatean bine intentionat si, prin urmare, nu se “apara” de tine inainte de a-i/ le face ceva, ci numai DUPA ce ai facut ceva ilegal sau imoral. In “stilul romanesc” de conducere, guvernantii ne considera pe toti infractori inca neprinsi si, in consecinta, in loc sa pedepseasca vreo cateva mii sau zeci de mii de hoti reali, fac sa plateasca milioane de “hoti potentiali”. Adica pe toata lumea. Nu ii baga la inchisoare pe contrabandistii de tigari si de bauturi, insa ii obliga pe producatorii cinstiti sa puna timbre pe pachete si pe sticle si pe milioanele de clienti sa le plateasca. Ministerul Invatamantului propune sa puna camere de luat vederi in toate clasele ca sa nu mai copieze elevii la examene. Autoritatea Electorala vrea, de asemenea, sa puna camere de vederi in toate sectiile de votare, cu milioane din bugetul de stat, evident. Daca Justitia ar baga la inchisoare vreo cinci dintre cei care fura voturi, ar disparea frauda electorala instantaneu si aproape in totalitate, si s-ar economisi si milioanele de la camere. Pentru toate nimicurile ni se cer acte si procuri legalizate la notari, de au devenit oamenii aceia cei mai bogati din Romania fara sa faca macar un singur lucru inteligent cat e ziua de lunga. Primaria cheltuie milioane ca sa puna baricade in tot orasul ca sa nu mai parcheze soferii pe trotuar sau ca sa nu mai treaca peste liniile continue. Orasul arata ca pregatindu-se de razboi. Daca ar da niste amenzi usturatoare ar umple si bugetul Primariei, si intr-o luna nu am mai vedea o roata de masina pe trotuar. Cand am cerut o autorizatie de constructie ca sa astup o gaura cu cateva caramizi m-au pus sa aduc mai intai un contract de la o firma de carat molozul. Nu am avut moloz, si, chiar daca as fi avut, l-as fi dus eu acolo unde se duce molozul, nu-l lasam in fata blocului sau pe marginea drumului. Insa ei erau convinsi ca asa as fi facut. Prin urmare, mi-au aplicat o “preventie”. Am platit o multime de bani degeaba, fiindca nu am avut ce cara. Cred ca nu e zi in care sa nu ma simt jignit intr-un fel sau altul de Guvern, de Parlament si de toate autoritatile statului care se “apara” de mine si care fac legi si reguli aberante ca sa-i apere si pe altii de ce le-as putea face eu. E trist, dezgustator si imoral. Si, sunt sigur, multe dintre aceste legi nici nu ar rezista unei analize din partea unui adevarat specialist in dreptul constitutional.

Dacă avem nevoie urgentă să investim într-o capacitate transversală, aceea este inteligenţa caracterială !

• Întrebare : Sunt cei care manipulează, în relaţii interindividuale sau la nivel politic-social, inteligenţi emoţional ?

• Răspuns : Categoric, da ! Inteligenţa emoţională este principalul instrument al manipulării. Şi al traficului de influenţă. Şi al corupţiei.

În ultima vreme, am început să mă întreb dacă inteligenţa emoţională este neapărat un lucru bun. Că e reală şi necesară, nu contest. Mă întreb însă dacă dezvoltarea ei (şi a celorlalte forme de inteligenţă cunoscute : cognitivă, socială, artistică, sportivă etc.) e suficientă. Dacă e bine să devină un scop în sine.

Şi iată la ce am ajuns …

Citiţi articolul la

Inteligenţă emoţională şi inteligenţă caracterială

http://www.elisabetastanciulescu.blogspot.com/

In urma cu putin timp am citit stupefiat o declaratie a lui Ion Ciuca, oficial in Ministerul Educatiei (directorul Directiei Strategii si Finantare Institutionala), aparuta negru pe alb intr-o cunoscuta publicatie de business: « Baiatul meu s-a angajat in anul trei cand era student la Electronica. Si-a sacrificat un an obtinand rezultate mai slabe tocmai ca sa castige experienta. Si bine a facut ! » Daca nu cumva are vreun interes ascuns sa-l impinga pe “ala micu’” spre prapastie, inseamna ca “binele” acesta il doreste dl Ciuca si celorlalti studenti din Romania. E trist si lamentabil! Dl Ciuca Sr. pur si simplu nu stie ca treaba studentilor e sa invete. Cat mai mult si cat mai bine, pentru a deveni oameni inteligenti, civilizati si cultivati. Si sa se ocupe de lucrurile studentesti. Daca pierd ocazia sa o faca in scoala, slabe sperante sa o mai faca vreodata! Multi raman toata viata doar “isteti” si “descurcareti”, si pentru ei cultura e acelasi lucru cu cultura organizationala. Cu astfel de sfaturi parintesti, dl Ciuca Jr. are toate sansele sa se piarda definitiv in multimea cenusie si sa nu mai poata scoate capul vreodata de acolo. Si asta nu pentru ca nu ar fi avut din ce trai si studia daca nu muncea (serie in declaratia de avere de pe Internet), ci pentru ca dl Ciuca Sr. nu stie ca ar trebui sa-l sfatuiasca pe junior sa fuga mancand pamantul de angajatorii care au nevoie doar de experienta de lucru a studentilor si nu se uita la ce si cum au invatat. Marile firme nu cauta niciodata studenti “cu experienta”, ci oameni inteligenti si civilizati. Chiar foarte civilizati, daca se poate! Oamenii civilizati sunt pur si simplu mai productivi si sunt o investitie mult mai buna, mai ales pe termen lung. Insa putine firme si-i pot perimite. Ceilalti vin cu discursuri si cu articole inselatoare si ademenitoare despre cat de importanta e experienta de lucru la un absolvent de facultate. Si familia Ciuca le cade in plasa. Si apoi dl Ciuca Sr. face declaratii publice, ca sa-i impinga si pe altii. Am vazut si multi profesori care ii indeamna pe studenti sa se duca sa se angajeze. Despre cel putin unul (de profesori vorbesc) stiu sigur ca face asta sperand in fiecare zi sa gaseasca sala goala ca nu-si mai tina cursul si sa-si vada de ale lui. Gurile rele spun ca sunt multi, foarte multi ca el. Dupa vreo 10 ani, acesti fosti studenti vin la mine ca sa ma convinga sa-i recomand pentru posturile mari de la firmele la care multi viseaza sa ajunga sa lucreze. Adesea pot ghici cu usurinta ce voi gasi in CV-urile respective, chiar inainte sa le citesc. Si ghicesc foarte bine si cine si cum va incerca sa ma convinga ca un “MBA in 10 zile” (si nu numai acelea!) poate inlocui cu succes ce nu a facut el in facultate…

GB

Draga Sanda, 2010 a fost cel mai fluctuant din cei 19 de cand sunt in businessul acesta de executive search, a fost un an al extremelor. Am facut si cele mai mari contracte din istoria firmei, pe de o parte, si au fost si luni cu cele mai mici incasari, tot din istoria firmei. Pe ansamblu, cred ca va fi mai prost decat anul trecut pentru ca banii de la recrutarile cele mai mari pe care le avem acum ne vor intra abia la inceputul anului viitor, in cea mai mare parte. Asadar, va fi al treilea an de scadere consecutiva a businessului: in 2007 am facut 720,000€, in 2008 am scazut la 680,000€, din nou am scazut la 450,000€ in 2009 iar anul asta nu cred ca atingem nici aceasta cifra. Un aspect pozitiv a fost ca nu am scazut tarifele si nici nu am sesizat vreo presiune din partea clientilor in aceasta directie. Alt lucru bun a fost ca am avut mult mai mult timp liber in anumite perioade, am putut sa ma ocup de cateva proiecte mai personale. Dincolo de toate greutatile, “spectacolul” crizei a fost (si este in continuare, va fi inca multa vreme de acum inainte) absolut fascinant – am vazut, am inteles si am invatat mai multe lucruri intr-un timp mai scurt decat aproape tot ce am invatat in foarte multi ani inainte. Vorbesc aici despre oameni, valori, comportamente, atitudini, mentalitati etc. – adica de psihologie, psihologie sociala si sociologie, nu de management si de business, in general. Ca tot am ajuns la subiectul asta, eu nu cred ca am putut sa invat mare lucru din ce s-a intamplat in anii acestia cu criza, ba dimpotriva, mi-am dat seama ca si multe dintre lucrurile care mi se pareau inainte destul de clare nu aveau un fundament foarte serios. Sau, ca sa fiu mai precis, am invatat tot felul de lucruri noi, am “dezvatat” la fel de multe (adica acelea care nu erau chiar cum credeam eu ca sunt), asa ca pe ansambul nu imi dau seama daca dupa criza asta facutul lucrurilor altfel (asta se va intampla, cu siguranta) imi va aduce mai mult sau mai putin succes in business. M-am bucurat cand am vazut ca le merge prost unor impostori (in sensul cel mai larg al termenului), unii care ar fi meritat ceva mult mai rau decat atat, insa m-a intristat foarte tare sa vad ca mult mai multi sufera nu numai fara nicio vina, ci si “suplimentar” si inutil, din cauze care nu au nicio legatura cu criza. Pentru 2011 nu-mi doresc decat sa vad o “redistribuire” mai echitabila a suferintelor…

GB



Cercetările arată că inteligenţa emoţională în leadership a fost mult exagerată !

Redau aici câteva concluzii cu privire la corelaţia între inteligenţa emoţională şi leadership, desprinse dintr-un studiu de sinteză foarte recent (2010) : Harms, P. D.  and Credé, Marcus (2010) Emotional Intelligence and Transformational and Transactional Leadership: A Meta-Analysis, Journal of Leadership & Organizational Studies, 17(1) : 5–17. URL : http://jlo.sagepub.com/content/17/1/5

Autorii au luat ca bază de plecare 106 cercetări realizate între 1990 şi 2009 şi au folosit o metodă detaliată şi riguroasă de analiză, astfel încât observaţiile lor sunt demne de toată atenţia.

• Inteligenţa emoţională contribuie într-o oarecare măsură la succesul leaderilor, dar probele empirice NU confirmă opinia că ea ar constitui “cheia” unui leadership transformaţional eficace.
• Măsurarea inteligenţei emoţionale în practicile de evaluare şi selecţie a angajaţilor / leaderilor pe baza instrumentelor actuale nu are un grad suficient de încredere şi ridică probleme de etică.

Cititi articolul in intregime la
http://elisabetastanciulescu.blogspot.com/

Numai cele bune!
–
Elisabeta Stănciulescu, Ph.D.
Human capital improvement, for individuals and companies
http://www.elisabetastanciulescu.blogspot.com/
http://www.freelanceri.ro/index.php?option=com_sobi2&sobi2Task=sobi2Details&sobi2Id=1478&Itemid=2

Motto: Raportarea la un ideal e singura care deosebeste clar fiinta umana de orice alta forma cunoscuta de viata, e, probabil, ceea ce numim ‘har’, numai ea face ca viata noastra sa fie intr-adevar umana – si divina, poate…

(intrebari Forbes)

In primul rand, in opinia dvs, exista o cultura, un stil managerial romanesc, specific culturii de business din Romania ? Care ar fi caracteristicile acestuia ? Care ar fi caracteristicile culturii de management occidentale ?

Cel mai important element de “background” al spatiului de business din Romania (deci, romanesc) e neincrederea generalizata. Dupa ultimele studii pe care le-am vazut eu, Romania are cel mai mic “indice de incredere generalizata” din Europa (sunt niste studii sociologice care se fac la fiecare 2 ani pe aproape toate tarile din Europa), de 10%, si asta mai multi ani la rand. Asta inseamna ca orice om (manager, angajat etc.) are in permanenta o stare de alerta latenta fata de 9 din 10 oameni care il inconjoara, considerand ca ar putea sa-i faca rau daca nu este atenti si nu tine tot timpul garda sus. Practic, toata lumea se teme de toata lumea : angjatii de angajatori, managerii de angajati, angajatii intre ei, autoritatile fata de cetateni, cetatenii intr eei etc. etc. Spre comparatie, indexul de incredere generalizata in tarile scandinave este de peste 60%. Aceasta neincredere generalizata modeleaza si determina decisiv toate relatiile sociale din Romania, la orice nivel, inclusiv actul managerial, in orice tip de organizatie. Prin urmare, defensiva, suspiciunea, nevoia de dublu control si de supracontrol, reticenta fata de delegare, se numara printre caracteristicile principale ale managementului romanesc (adica in Romania, fie ca e el practicat de catre romani sau de catre straini). Asta duce la o deturnare masiva de resurse catre instrumentele de monitorizare si control, cu efecte directe asupra productivitatii.

Ce diferente credeti ca exista intre managerii romani ai unor filiale de multinationala, si cei straini ? Cum se descurca un manager occidental in mediul de afaceri romanesc, si care dintre abilitatile dobandite in strainatate ii sunt aici cele mai utile, respectiv cele mai putin utile ?

Singura diferenta sistematica si persistenta pe care am observat-o eu de 20 de ani de cand fac executive search este legata de reflexul de organizare si de ordine, de instinct de a lucra procedurizat, mult mai slab la managerii romani decat la cei straini. Nu am folosit intamplator termeni ca « reflex » si « instinct », pentru ca acestea sunt in mult mai mare masura rezultatele unor mimetisme sociale decat ale unui proces de invatare. Evident, diferentele dintre managerii straini si cei romani se micsoreaza treptat, insa destul de lent. In rest, nu cred ca exista nicio diferenta de fond intre managerii romani si cei straini, nici in privinta cunostintelor tehnice, nici in cea a profilurilor de personalitate si nici macar in cea a profilului moral. Romanii fura ceva mai mult, dar nu e o diferenta semnificativa fata de straini incat sa fie contabilizata in contul stilului managerial.

Exista, insa, o diferenta deciziva (si va ramane vizibila inca foarte multi ani de acum inainte) intre rezultatele aplicarii actului managerial atunci cand e facut de catre un roman, respectiv de catre un strain (vorbesc aici doar de cei din tarile occidentale) : exact aceleasi lucruri, facute exact in acelasi fel, identice din toate punctele de vedere, de catre un manager strain si unul roman, duc la efecte total diferite, cu un avantaj net pentru managerul strain. Multi manageri straini sunt urmati aproape neconditionat de catre angajatii romani, chiar si atunci cand nu sunt nici cei-mai-inteligenti si nici cei-mai-buni-profesionisti (cu rezultatele pozitive aferente), si invers, manageri romani brilianti (inteligenta, pregatire etc,) intampina o rezistenta subconstienta din partea angajatilor romani, cu rezultate negative asupra rezultatelor globale.

In mediul de business romanesc, care sunt  atu-urile unui lider de provenienta locala, prin comparatie cu un manager din strainatate ?

Trasaturile unui manager pot fi grupate in 3 mari categorii: competenta tehnica, profilul de personalitate si profilul moral. In strainatate, competenta tehnica are o importanta mult mai mare in « economia » succesului managerial si managerii sunt respectati, adesea,mai mult pentru competenta decat pentru personalitate. In Romania lucrurile stau diferit, datorita nivelului foarte ridicat de neincredere despre care am scris mai sus. Aici, o personalitate mai puernica are sanse sa produca rezultate mai bune decat competenta tehnica; altfel spus, managerii romani sunt obligati sa fie mai charismatici decat omologii lor occidentali, sa impuna respect mai mult printr-o personalitate puternica decat prin competenta profesionala (tehnica).

Care sunt conditiile de piata sau de evolutie a business-ului in care o mare companie occidentala sau multinationala incredinteaza conducerea locala sau regionala unui manager local ?

Conform celor scrise mai sus, in momentul in care gasesc in Romania un lider onest (profilul moral despre care vorbean) si foarte charismatic (pleonasm partial).