Daca nu stii sa treci de fata de la HR inseamna ca nu ai ce cauta pe acel post

Fetele de la HRE greu de crezut ca sunt atat de putini manageri care isi dau seama ca scandalul si ironiile la adresa fetelor de la HR (foto), cele care ii impiedica sa obtina nu stiu ce job important, nu fac decat sa scoata in evidenta slabiciunea lor si, mai ales, faptu ca, cel mai probabil, nu erau potriviti pentru acel post. In asemenea situatii, vazut cu calm si cu detasare de pe margine, fetele de la HR au aproape intotdeauna dreptate cand te pun pe lista de respinsi, fie ca au inteles sau nu cine esti si ce stii sa faci, ca au inteles sau nu jobul pentru care recruteaza, ca sunt sau nu in stare sa isi dea seama daca esti sau nu intreg la cap.

Ca manager cu pretentii la joburi de mii de Euro pe luna, trebuie sa stii sa treci de fetele de la HR, fie ca au inteles sau nu cine esti si ce stii sa faci, ca au inteles sau nu jobul pentru care recruteaza, ca sunt sau nu in stare sa isi dea seama daca esti sau nu intreg la cap. Punct! Daca nu stii sau nu poti, ratarea jobului e aproape in intregime problema ta, nu a acelor copile.

Fiindca e unul dintre cele mai usoare lucruri din lume, pentru un bun manager, sa treaca de fetele de la HR. In jobul lui are si va avea obstacole inmiit mai inalte decat acesta. Daca nu stie sa treaca de unul mic, ce sa cred eu ca va face in fata celor cu adevarat dificile? Iar daca mai spui asta si in public, in scris si pe unde mai poti, ca nu ai putut ajunge la marele post din cauza unei fetisoare de la HR, tu esti cel care se face de ras, nu copila aceea!

E foarte usor sa te pregatesti pentru intalnirea cu fata de la HR, sa-ti listezi toate scenariile, inclusiv cele stupide, sa-ti redactezi raspunsurile si mijloacele de contraatac. Sa faci fata scenariilor stupide si penibile face parte din descrierea oricarui job managerial de pe lumea asta. Daca nu poti manipula si domina o fetisoara de la HR, cu atat mai putin o vei putea face cu un client tafnos, cu un furnizor dificil sau cu un angajat pus sa te infrunte.

Dar cei care sunt furiosi pe acele fapturi plapande de la HR nu fac asta. Adica nu se pregatesc pentru intalnirea cu ele. Considera ca e sub demintatea lor sa o faca, ma gandesc eu. Or, orgoliul, frustrarea, trufia prosteasca, neputinta abtinerii de a face pe desteptul cu blondele, lenea de a te pregati si de a pune pe hartie variantele, calculul gresit, necunostintele elementare de psihologie si de profiluri sociale, crezutul ca altfel se vor intampla lucrurile sunt tot atatea semnale ca nu ati avea ce cauta pe un post managerial atat de bine platit…

Fetele de la HR

 

Intreaba sau comenteaza         (71 comentarii)



  1. Valentin Stanescu - 14.04.2017 la 10:45 pm

    Am auzit si un alt scenariu de la un prieten angajat la una din corporatiile mari din Romania:
    Desi aveau interviuri cu potentiali angajati, compania in cauza nu mai reusea sa angajeze oameni noi.
    Cei din business se plangeau ca HR-ul nu le da oameni corespunzatori iar HR-ul spunea ca respecta criteriile stabilite.
    Pana cand cineva s-a gandit sa ii intrebe si pe unii si pe altii care sunt calitatile pe care le cauta la potentialii angajati. Concluzia a fost ca businessul cauta anumite trasaturi de caracter iar cei de la HR cautau exact opusul. Prin urmare cei care erau cautati de oamenii din business erau eliminati de HR iar cei care treceau de HR nu erau doriti de business. Asta se intampla in mod sistematic si deliberat si nu din cauza ca angajatii HR erau inceti la minte. Problema s-a rezolvat dupa ce HR-ul si-a aliniat criteriile cu businessul.
    Am trecut si eu prin acelasi lucru ca angajator. Filtrarea potentialilor angajati de HR face mult mai mult rau decat bine, atat pe posturi de conducere si cu atat mai mult pe posturi tehnice.
    Din articol inteleg insa ca ar fi vorba de pozitii inalte de conducere. Pe aceste pozitii ar fi ciudat ca angajarea sa fie facuta de HR-ul organizatiei. Ar insemna ca “fata” de la HR sa isi intervieveze si sa decida daca viitorul sau sef va fi angajat sau nu. Pe pozitii inalte angajarea ar trebui facuta direct de proprietar/superiorul pozitiei respective sau de o firma externa.

  2. Eu - 01.04.2017 la 7:05 pm

    Am avut 5 jocuri mari si late pana la 45 ani, si la stat si la privat, toate luate pe bune, toate pe pozitii manageriale minus prima, evident. Amuzat e ca ori de cate ori am avut de-a face cu fetele de la HR, n-am trecut in turul 2. In schimb, daca de la primul interviu m-am intalnit cu Directorul de Departament sau cu Directorul General sau cu Proprietarul am obtinut fara probleme postul….. Si nu-s o persoana cu un comportament nefericit, nici sub forma de candidat, nici sub forma de angajat.. ..

    • Mike B - 02.04.2017 la 6:54 am

      Asta este una din regulile de aur in job search: fa orice sa treci peste HR si vorbeste direct cu angajatorul ca de la profesionist la profesionist.

  3. Dicky - 27.03.2017 la 11:27 am

    Prin prisma mediului competitional si general darwinistic caracteristic economiei de piata, iti dau 100% dreptate. Intr-adevar, ce dovada mai buna poti sa ai despre capacitatea unei persoane de a rezolva probleme si depasi obstacole decat sa treaca de o persoana pe care o considera inferioara din toate punctele de vedere? Si totusi, problema este mai mare aici decat acest rationament simplist. Revin obsesiv la problema protectiei sociale: aici e vorba de “work or starve”, in conditiile lipsei unui ajutor de somaj coroborat cu ultimul nivel salarial. Si daca este vorba de”starve”, atunci inevitabil apare factorul emotional exacerbat, si pe buna dreptate. O analogie: daca esti bolnav de ulcer de ex. si te duci la medic, si diagnosticul ti l-ar pune o absoventa de psihologie de 26 ani, care nu are studii sau experienta in gastroenterologie, care iti spune ca nu poti fi consultat mai departe de medic, inteleg ca te duci linistit acasa? Bineinteles ca exista probabilitatea ca diagnosticul respectiv sa fie intamplator corect, insa te multumesti cu el? Sigur vei face scandal si vei vrea diagnosticul medicului specialist, nu?
    Si ma este un aspect pe care nu l-am inteles niciodata: de ce ar avea incredere un manager in subordinea caruia va lucra respectivul candidat in trierea facuta de aceste domnisoare de la HR? Eu unul nu as avea deloc incredere. Aici nu este vorba de a minimaliza munca lor. Nici pe departe, am tot respectul pentru ea. Insa in nici un caz nu as tine cont de parerea lor in ceea ce priveste eliminarea unui candidat de pe short-list. Treaba lor ar trebui sa fie calificarea punctuala a informatiei din CV. Deci munca pretioasa si laborioasa de continut. Diagnostic psihologic care sa elimine un candidat? – NU.

    • George Butunoiu - 27.03.2017 la 2:04 pm

      Dintr-un motiv foarte simplu: nu se poate, tehnic vorbind. Nu poti angaja cate un specialist pe fiecare domeniu, nu poti angaja seniori, oameni cu experienta maxima pe toate joburile din firma. Si sa fii convinsa ca managerii care iau astfel de decizii stiu sa calculeze si singuri plusurile si minusurile si sa aleaga raul cel mai mic. GB

      • Dicky - 27.03.2017 la 2:27 pm

        Nici nu am sugerat asta. In plus realitatea mi-a aratat si mie clar ca uneori nici nu prea ai ce alege, nu este ca si cum minunata si calificata multime a pretendentilor este opresata de minoritatea machiavelica a amazoanelor.Eu ma refeream mai mult la maximizarea muncii de screening. Daca imi spui ca intr-adevar, in practica, trierea este pana la urma facuta de manager, atunci m-am mai linistit. :) Si apropo,eu sunt CONVINS, nu CONVINSA, stiu ca am un prenume mai exotic, insa cromozomii mei sunt cat se poate de diferiti si unul dintre ei macar are chiar voce de Barry White:)

  4. Dragos - 27.03.2017 la 9:18 am

    Recrutarea e un proces laborios…care presupune multe…
    Intr o activitate reusesc anumite persoane adica un profil psihologic , profil de candidat
    Fisa postului trebuie si ea conturata corespunzator..
    Flerul celui ce recruteaza se vede atunci cand are de ales intre 20 de candidati relativ omogeni…
    Vorba aceea…sunt multi chemati…putini alesi( cu sensul ca au calitatile optime pozitiei)
    Ca manager in asigurari interactionezi cu o multime de persoane…si daca alegi candidati care iti par compatibili firii tale e posibil sa gresesti.
    Un candidat potrivit nu are o calitate anume…are ceva care te convinge..
    Fata de la HR poate are tendinta sa aleaga persoane dragute…nu neaparat competente
    Poate aici are de lucrat…
    Un candidat valoros e acela care isi asuma si e capabil sa depaseasca usor obstacolele operationale…si acest gen nu e tocmai perfect sociabil…
    Cei mai buni oameni ai mei au fost acestia..

    • Florin - 27.03.2017 la 10:45 am

      Recrutarea e un proces banal de vanzare-cumparare…exact cum cumperi/vinzi o casa, masina, frigider etc. Unii stiu sa o faca mai bine, altii o fac mai prost. Nu e nici despre egalitate de sanse, nici despre a obtine ce e mai bun pe lume. E despre a obtine ceea ce ai nevoie (un job/forta de munca) cum te pricepi mai bine. HR-ul trebuie sa-l gaseasca pe ala care indeplineste niste criterii; cand cred ca l-au gasit, s-au oprit din cautat.

      • Dicky - 27.03.2017 la 4:24 pm

        Este buna comparatia ta, insa exista totusi o diferenta: daca te prinzi ca ai facut un deal prost cu un obiect gen casa, masina sau frigider, mai ai o sansa sa-l inapoiezi la acelasi pret, sau sa pastrezi obiectul (nu te costa pe termen scurt nimic) si chiar sa incerci sa-l vinzi mai scump. Si DA, exista si posibilitatea sa nu-l mai poti vinde la acelasi pret si sa pierzi ceva. Oricum, ai ceva flexibilitate si sanse destul de mari sa recuperezi si chiar sa iesi in castig. Pe cand in cazul unui angajat, daca ai apucat sa faci un deal prost, atunci fiecare zi incepe sa te coste din toate punctele de vedere ca angajator. Spun asta fiindca am intalnit multe cazuri in care din cauza alegerilor gresite, firmele au pierdut bani grei. Indiferent ca este vorba de recrutare proprie sau prin agent, se pierd bani exponential, iar in cazul in care este prin agent, se pierde si mai mult. Bineinteles, asta face parte din viata unei firme si conteaza experienta si grija, insa in contextul comparatiei tale, vorbim de alt nivel de riscuri.

        • Florin - 27.03.2017 la 5:47 pm

          Cand cumperi o linie de fabricatie custom-made de 15 mil de euro si dupa aia constati ca piata pe care o vizai nu e cum trebuie, angajarea unui manager de vanzari si concedierea lui dupa 6 luni ca vezi c-ai dat-o in bara e ca un stranut de la geamul deschis.

          • Dicky - 28.03.2017 la 1:52 pm

            Inteleg ca ai gasit un exemplu intr-adevar extrem.:) OK, si aici am argumente:
            - Prin cati oameni si institurii trebuie sa treaca o decizie de achizitie a unei linii de fabricatii? Multi si multe. Angajarea unei persoane? 1 max 3, in mod normal.
            - Inteleg ca ai spus “custom-made” ca sa eliminam posibilitatea revanzarii la un pret decent…Vorbim totusi de un utilaj, cu grad de depreciere redus. Nu esti chiar legat de maini si de picioare si nici nu te uiti neputincios cum iti dispar niste bani la gunoi. Plus ca repet, lantul greselilor este mult mai lung aici dacat in cazul unui angajat. Deci si responsabilitatea se imparte la mai multi.
            - Hai sa facem un calcul, bazat pe exemplul tau cu managerul de vanzari: 6 salarii de 2.500 Eur x 1.7 (adica cost total cu taxe) = 4.250 x 6 luni = 25.500 Eur. Cel putin 1 salariu compensatoriu 4.250 Eur + 25.500 = 29.750 Eur. Onorariu agentie de recrutare = (sa zic) 2500 Eur. Am ajuns deja la 32.500 Eur. Costuri de traininguri initiale = lejer pot ajunge la 5000 Eur. Am ajuns la 37.500 Eur.Alte beneficii, telefoane, mese, samd, masina, benzina- sa zic 2.500 Eur. Si uite asa ajungem la 40.000 Eur. Utilajul tau se depreciaza 40.000 Eur in 6 luni? Scump stranut, zau asa…
            P.S. Daca cumva exemplul tau cu linia de productie este real si ai fost cumva afectat direct, atunci ai toata stima si compasiunea mea.

        • ... - 29.03.2017 la 4:25 pm

          Vezi sa nu ai un “deal prost” cu Dep. Economic. :) ))

  5. Adrian - 27.03.2017 la 9:12 am

    Eu afirmam un corolar…”daca nu stii sa treci de o ..secretara…nu ai ce cauta in vanzari”….
    Pe de alta parte in spiritul unui comentariu de mai sus, am avut o experienta proprie…ducandu-ma la un interviu la o multinationala – nu eram pe profilul job-ului, dar un prieten m-a “recomandat” si am vrut sa vad cat de transparenti si/sau obiectivi sunt cu “egalitatea” candidatilor…
    Pe scurt, junioarea din HR din fata mea mi-a deschis CV-ul, a inceput sa intrebe si dupa 2-3 minute imi raspundea la intrebari….
    Dupa alte 5 ..am terminat supliciul si am intrebat-o nonsalant “D-ra, cine conduce o discutie?” – a ridicat din umeri ..si a aprobat la raspunsul clasic “Cine pune intrebari …”. Am completat – Cum credeti ca imi puteti aprecia skills-urile, daca nu vreti sa aflati despre mine, nu incercati sa gasiti “identificare potential pe post” si incepeti cu “wow – aveti mai mult de 5 job-uri in domenii diferite”!!! Am scurtat interviul si am plecat …ce deja-vu-ul de rigoare :)

    • Florin - 27.03.2017 la 10:14 am

      Depinde si cum treci de secretara…poti sa treci in genunchi…si atunci ajungi sa-i vezi directorului pantofii…iar el osa te mangaie pe crestet…ca pe catelul lui…

  6. Constantin - 27.03.2017 la 9:05 am

    Eu propun ca urmatoarea postare sa fie doar cu fotografii. :) )

    • Mike B - 27.03.2017 la 10:00 am

      Total de acord !

  7. Mike B - 27.03.2017 la 6:18 am

    Scurt: daca aveti intrebari (scurte, la obiect) despre calciiele lui Ahile (sint si ele organizatii) ale multinationalelor care functioneaza in Romania, intrebati aici.
    Nu sint vrajitorii. Trebuie sa intelegi numai logica guvernantei lor corporative, ce “ii pune pe jar, cind si de ce”….
    Exista o vorba si la Romani….”BUTURUGA MICA RASTOARNA CARUL MARE” :) )))

  8. Arabela Grigorescu - 27.03.2017 la 3:41 am

    George Butunoiu : ca ai scris acest articol idiot si misogin nu ma mira prea tare ( cred ca tot tu ai ales si pozele?? ai avut modele reale de la HR??). Nu ma mira pentru ca te-am avut coleg la Fizica cand repetai anul III si imi amintesc cam cat te duce capul. De ce doar fete, fapturi plapande si blonine la HR?? Cunosc si destui barbati care lucreaza la HR si nu sunt nici mai prosti si nici mai destepti decat femeiile de acolo. Ce e ciudat e ca sunt destui care gasesc comentariile tale interesante. Observ ca intaplator sau nu ai publicat articolul in romaneste. Ai curajul sa il traduci sa il publici si in engleza? Cred ca ar fi util sa vada si clientii tai , corporatiile pentru care recrutezi cam cu cine au de -a face… Te pot ajuta cu traducerea daca ai nevoie.

    • Dorina - 27.03.2017 la 8:09 am

      Ce e misogin în articol? Te rog citește precedentele două articole ale lui George, comentariile (vreo două sute), apoi recitește acest articol și să vedem dacă tot ți se mai pare misogin. Dacă n-ai fi orbită de prejudecățile față de GB (îmi amintesc cât de duce capul încă din anul III) ai vedea că articolul, așa cum se precizează în prima frază, este un răspuns către cei care ironizează fetele de la HR (a se vedea comentariile precedente). E vina lui GB că niciun comentator precedent nu a criticat băieții de la HR?

      • Mike B - 27.03.2017 la 9:27 am

        jajaja….voi chiar puneti tot efortul acela sa cititi atent tot ce scrie George ???
        Dorina, iti dai seama ca e numai o chestie de a crea vibratie si ecou?

        • Dorina - 27.03.2017 la 9:34 am

          1. Nu fac diferența între a citi atent sau neatent. Eu citesc sau nu citesc. Și sunt fără efort amândouă. :)
          2. De asta scriu oamenii cărți, articole, comentarii etc: pentru a crea vibrație și ecou.
          „Altă întrebare?”

          • Mike B - 27.03.2017 la 9:40 am

            Interesant!
            Dar depui acelasi effort cind citesti chestii pe Net ca atunci cind citesti ceva tehnic/professional?
            Un comentariu pe web are aceiasi valoare ca un articol sau o carte?
            Invat si eu…..

            • Ioana - 27.03.2017 la 10:38 am

              niciodată ”aceiași” dar câteodată ”aceeași” – depinde de autor

            • Dorina - 27.03.2017 la 10:42 am

              Eu citesc atentă orice citesc că altfel se cheamă că nu mai citesc. Și în viață, ca și la fizică, totul depinde de sistemul de referință ales. Așa că în sistemul meu de referință citesc fără efort orice. Poate în sistemul altcuiva de referință de fapt citesc totul cu efort.
              Nici când citesc ceva tehnic, matematică sau fizică nu depun efort, că mă pasionează și citesc cu plăcere și curiozitate.
              Pe net, deschid articolele numai dacă titlul mă interesează, evident. Apoi, dacă începutul (maxim două fraze) nu-mi trezeste interesul sau nu mă amuză, nu mai citesc în continuare. Comentariile de pe acest blog, idem.
              Cât despre învățat… cât trăiește, omu-nvață! (n-am găsit ceva mai sofisticat care să se potrivească) :)

              • Mike B - 27.03.2017 la 2:14 pm

                :) acuma inteleg si e clar.
                Credeam ca ai niste secrete, ca citesti cumva diferit…
                Incercam sa invatam……

                • Dorina - 27.03.2017 la 3:39 pm

                  Vezi Mike? Nici n-ai pus întrebarea corectă și ți-am răspuns la ea! Asta probabil pentru că citesc atât de atentă încât citesc și printre rânduri! :)

                  • Mike B - 28.03.2017 la 2:27 am

                    Am asa o vaga impresie ca m-am lasat putin prea impressionat de Tequila….citindu-ma ma intreb ce oi fi avut intre urechI!

                    • Florin - 28.03.2017 la 7:48 pm

                      Nici nu vreau sa ma gandesc ce se intampla pe-acolo ! ☺☺

                    • MIke B - 28.03.2017 la 8:25 pm

                      @Florin,
                      OK, adaptam textul ….nu mai e “What happens in Vegas stays in Vegas!”.
                      Folosim “What happens in Plaja stays in Playa!

    • Dicky - 27.03.2017 la 11:46 am

      Doamna Grigorescu, acest George Butunoiu pe care il atacati la nivel foarte personal (ma refer la amanuntul cu restantele la fizica, atat de jos am ajuns, sa ne legam de informatii personale pe un blog public?) este printre putinele persoane reputate din domeniul HR care isi exprima ideile sincer si cat de cat fara perdea, despre subiecte care ne preocupa. Un pas inainte fata de limbajul de lemn si tintit-partinitor care domina atat media clasica cat si social media. Iar amenintarea cu paratul la clienti este o alta dovada de josnicie. Inteleg ca nu sunteti de acord cu ideile dumnealui, nici eu nu sunt de acord cu unele din ele, dar chiar este nevoie sa o luati asa personal? Va pot spune ca am peste 23 de ani de experienta in Romania, atat in postura de candidat cat si de recrutor, si nimic din ce am citit pe blog-ul acesta nu m-ar determina sa-l evit pe GB, nu stiu la ce clienti sensibili si emotivi va referiti dvs.

      • ... - 29.03.2017 la 4:35 pm

        pentru unul care gandeste ca tine, Butunoiu poate fi chiar inspirational. :) ) Deci, citeste-l cu foarte mare atentie, ai ce invata. Noi, celelalte, doar “il citim”. :)

        • Dicky - 30.03.2017 la 8:59 am

          Nicaieri nu am folosit cuvantul “inspirational”, detesc cuvantul, Am explicat deja contextul in care am spus ce am spus. Iar “gandeste ca mine” spus fara nici un context imi spune multe despre cum gandesti tu. Ar trebui sa dau pe spate de vreun talc ascuns si misterios? Si ca GB ar avea mesaje subliminale sau ar scrie blogul acesta din motive la fel de ascunse si misterioase si poate si subversive, ce sa zic? Deci sa inteleg ca daca nu-l “citim” pe GB asa de profund ca voi, ar trebui sa nu mai zicem nimic?

    • S. - 28.03.2017 la 8:34 pm

      Arabela, văd că la facultatea de fizică se predau argumentele ad hominem, iar dumneavoastră, bag samă, ați luat premiu-ntâi cu coroniță.

  9. Exe - 27.03.2017 la 2:14 am

    Total de acord cu Dvs.,doar ca nesimtirea si prostia lor atinge cote i imaginabile!

  10. dans - 26.03.2017 la 9:55 pm

    Funny thing is, GB are dreptate cu mesajul din acest articol. Desi nu imi place modul cum GB vede procesul de selectie si evaluare si principiile calauzitoare in activitatea pe care o desfasoara, de data asta are dreptate.

    Un profesionist trebuie sa stie sa treaca de interviul cu HR.

    Dar si mai bine, un om cu experienta trebuie sa stie sa se foloseasca de networking ca sa ajunga direct la persoana care are puterea de decizie in procesul de recrutare, sau la cea care poate da o recomandare cu greutate persoanei respective.

    Asa sansele de succes cresc foarte mult si nu trebuie sa discuti cu HR-ul.

    Dupa care, toti cei care nu pot sa faca asta o sa acuze ca fara pile, cunostinte si relatii nu poti izbandi in aventura gasirii unui job cat mai bun si bine platit.

    Dar viata nu este dreapta…

  11. Georgica - nu stiu care e nivelul tau de Engleza dar uite un articol interesant despre PROSTIA CORPORATISTA - 26.03.2017 la 8:13 pm

    Excerpts din acest articol care este exceptional si ti-l dau GRATIS spre analiza

    CARACTERISTICI ALE CORPORATIEI:
    – bounded-rationality,
    – Functional stupidity,
    – skilled incompetence,
    – garbage-can decision making,
    – foolishness, mindlessness,
    – (denied) ignorance.”

    Acum zi tu daca astea nu seamana cu modul de gindire de la Organizatia de partid si BOB (Biroul Organizatiei de Baza)..LOL

    Alvesson and Spicer use as their jumping-off point the major leitmotif of contemporary management theory, which is that “smartness,” variously defined as “knowledge, information, competence, wisdom, resources, capabilities, talent, and learning” has emerged as the main business asset and the key to competitiveness—a shift seen as inevitable as industrial economies go from being resource-based to being knowledge-based. By the way, this is a questionable assumption; do you know how many millions of tons of hydrocarbons went into making the smartphone?
    But this leitmotif is pervasive, and exemplified by management guru quips such as “creativity creates its own prerogative.” The authors point out that there is also a vast body of research on the irrationality of organizations and the limits to organizational intelligence stemming from “unconscious elements, group-think, and rigid adherence to wishful thinking.”

    There is also no shortage of research into organizational ignorance which explores the mechanisms behind “bounded-rationality, skilled incompetence, garbage-can decision making, foolishness, mindlessness, and (denied) ignorance.”

    But what they are getting at is qualitatively different from such run-of-the-mill stupidity. Functional stupidity is neither delusional nor irrational nor ignorant: organizations restrict smartness in rational and informed ways which serve explicit organizational interests. It is, if you will, a sort of “enlightened stupidity”:

    Functional stupidity is organizationally-supported lack of reflexivity, substantive reasoning, and justification (my italics). It entails a refusal to use intellectual resources outside a narrow and “safe” terrain. It can provide a sense of certainty that allows organizations to function smoothly. This can save the organization and its members from the frictions provoked by doubt and reflection. Functional stupidity contributes to maintaining and strengthening organizational order. It can also motivate people, help them to cultivate their careers, and subordinate them to socially acceptable forms of management and leadership. Such positive outcomes can further reinforce functional stupidity.

    The terms I italicized are important, so let’s define each one:

    Reflexivity refers to the ability and willingness to question rules, routines and norms rather than follow them unquestioningly. Is your corporation acting morally? Well it doesn’t matter, because “what is right in the corporation is what the guy above you wants from you.” The effects of this attitude tend to get amplified as information travels (or, in this case, fails to travel) down the chain of command: your immediate superior might be a corrupt bastard, but your supreme leader cannot possibly be a war criminal.

    Justification refers to the ability and willingness to offer reasons and explanations for one’s own actions, and to assess the sincerity, legitimacy, and truthfulness of reasons and explanations offered by others. In an open society that has freedom of expression, we justify our actions in order to gain the cooperation of others, while in organizational settings we can simply issue orders, and the only justification ever needed is “because the boss-man said so.”

    Substantive reasoning refers to the ability and willingness to go beyond the “small set of concerns that are defined by a specific organizational, professional, or work logic.” For example, economists tend to compress a wide range of phenomena into a few numbers, not bothering to think what these numbers actually represent. Organizational and professional settings discourage people from straying from the confines of their specializations and job descriptions, in essence reducing their cognitive abilities to those of idiot-savants.

    Functional stupidity can arise spontaneously, because there are many subjective factors which motivate people within organizations to narrow their thinking to the point of achieving it. A certain amount of closed-mindedness can be helpful in furthering your career. It helps you present yourself as a reliable organizational person—one who would never even question the validity of the organizational or occupational paradigm, never mind stray from it. At the other extreme, your refusal to stray beyond a narrow focus may be prompted by feelings of anxiety, insecurity, and fear of jeopardizing your position. And while, just as you would expect, functional stupidity produces negative outcomes for the organization as a whole, it provides for smooth social functioning within the organization itself by suppressing dangerous or uncomfortable questions and by avoiding the awkwardness of calling into question the judgment of your superiors.

    But such subjective factors are dwarfed by certain stupidity-generating features of organizations. At their highest level, organizations tend to focus on purely symbolic issues such as “strong corporate cultures and identities, corporate branding, and charismatic leadership.” Corporate (and other) leaders try to project an identical internal and external image of the organization, which may have little to do with reality. This is only possible through stupidity management—the process by which “various actors (including managers and senior executives as well as external figures such as consultants, business gurus, and marketers) exercise power to block communication. The result is that adherence to managerial edicts is encouraged, and criticism or reflection on them is discouraged.”

    As the people within the organization internalize this message, they begin to engage in stupidity self-management: they cut short their internal conversations, refusing to ask themselves troubling questions, and focusing instead on a positive, coherent view of their environment and their role within it. But stupidity self-management can also fail when the mismatch between the message and reality becomes too difficult to ignore, ruining morale. The suppressed reality (“The king is naked!”) can spread as a whisper, resulting in passive-aggressive behavior and deliberate foot-dragging all the way to sabotage, defections and resignations.

    The functions of stupidity management are to project an image, to encourage stupidity self-management in defense of that image, and to block communication whenever anyone lapses into reflexivity or substantive reasoning, or demands justification. Communication is blocked through the exercise of managerial power. The authors discuss four major ways in which managers routinely exercise their power in defense of functional stupidity: direct suppression, setting the agenda, ideological manipulation, and fetishizing leadership. Of these, direct suppression is by far the simplest: the manager signals to the subordinate that further discussion will not be appreciated, threatening or carrying out disciplinary action if the signaling doesn’t work. Setting the agenda is a more subtle technique; for instance, a typical ploy is to require that all criticisms be accompanied by “constructive suggestions,” placing beyond the pale all problems that do not have immediate solutions (which are the vast majority). Ideological manipulation is more subtle yet; one common technique is to emphasize action, at the expense of deliberation, as expressed by the corporate cliché “stop thinking about it and start doing it!” Finally, fetishizing leadership involves splitting each group into leaders and followers, where the leaders seek to make their mark, whatever it takes, and to get promoted quickly. To do so successfully, they must suppress the critical faculties of those around them, compelling them to act as obedient followers.

    Functional stupidity is self-reinforcing. Stupidity self-management, reinforced using the four managerial techniques listed above, produces a fragile, blinkered sort of certainty. By refusing to look in certain directions, people are able to pretend that what is there does not exist. But reality tends to intrude on their field of perception sooner or later, and then the reaction is to retreat into functional stupidity even further: those who can ignore reality the longest are rewarded and promoted, setting an example for others.

    But the spell can also be broken when the artificial reality bubble protected by the imaginary film of functional stupidity is punctured by a particularly contradictory outcome. For an individual, the prospect of unemployment or the end to one’s career can produce such a sudden realization: “How could I have been so stupid?” Similarly, entire organizations can be shaken out of their stupor by a painful fiasco that subjects them to a barrage of public criticism. Public hearings in which industry leaders are forced to appear before government committees and answer uncomfortable questions can sometimes serve as stupidity-busting events. A particularly daunting challenge is to pop the functional stupidity bubble of an entire nation, since there is no public forum at which objective outsiders can force national leaders to take part in a substantive discussion. Bearing witness to the fast-approaching end of the nation as a going concern may be of help here. How could we have been so fucking stupid?

    Well, now you know.

    • George Butunoiu - 26.03.2017 la 8:53 pm

      Iti scriu si tie tot ce i-am raspuns celui care a scris ceva mai jos…:

      “Poate ca e adevarat ce spui, insa banii, puterea si deciziile sunt la corporatiile astea despre care vorbesti tu aici si la managerii lor prosti, care nu isi dau seama cat rau le fac fetele astea. Asa a fost dintotdeauna, asa va fi si in anii urmatori, cei care le vor spune ca sunt prosti o vor face in continuare, si tot asa… GB”

      Da, prostii astia conduc lumea si la ei sunt toti banii, si asa va fi si in continuare, oricate articole asemanatoare se vor mai scrie pe tema asta… GB

      • Florin - 26.03.2017 la 9:46 pm

        Nu ar fi rau sa inteleaga asta si urechistul Nicusor Dan si gasca de la Uniunea Studentilor Romani: pana nu invata sa treaca testul “Tanta si Costel” nu o sa ajunga sa puna in aplicare marile lor idei de preamarire a Romaniei, cat or fi ei de europeni, bine intentionati, masteranzi francezi de MIT si mari matematicieni. Le dau clasa Liviu, Calin si Olguta, care stiu cum e cu interviu si mai ales cu vrajala de dupa !

        • George Butunoiu - 26.03.2017 la 10:13 pm

          Da, ai dreptate aici… :( GB

        • Mike B - 27.03.2017 la 2:08 am

          Sint mai departe de realitatea de zi cu zi din Romania, dar ce s-ar intimpla daca “masteranzii francezi de la MIT si mari matematicieni” ar folosi arsenalul modern ?
          Gen “cine D-zeu l-a votat pe Donald?” dar uite ca a cistigat!

          “Tanta si Costel”….Gigel si Marioara cei cu nasul in smartphone….si alte personaje
          pot si surprinzator de interesant directionate ( lool…ca o fi de la Moscova sau de altundeva nu stiu ….)

          Aici e mai degraba o lupta a inteligentei…..

          • Florin - 27.03.2017 la 10:03 am

            Arsenalul modern e vechi de cand lumea : fa-te frate cu dracul pana treci puntea…dupa aia zici ca n-ai vazut ca era asa de negru !

            • Florin - 27.03.2017 la 10:07 am

              Sau cum ar zice Trump : if no deal, find someone to blame ! Si e bine ca acel “someone” sa fie “the enemy of the people” !

              • MIke B - 28.03.2017 la 8:45 pm

                De acord, dar se pare ca sintem in vremurile in care procedurile care se foloseau preponderent de “anumite servicii” au ajuns folosibile de multi.
                Inainte se mai auzea de “PsyOps”, dezinformare etc. etc. Plus diplomatia la nivel inalt.

                Acuma ca tot este 90% din populatie cu nasul in smartphone pot sa faci ca expeditorul sa nu fie expeditor, mesajul sa zica una cit sa se inteleaga alta, receptorul sa creada ca e unul dar mesajul sa fie “dedicat” altuia.

                La asta ma refeream.

                Pe de o parte e clar ca acele proceduri se foloseau “la greu”. Te uiti numai la cum se perindau leaderii, dictatorii etc. prin America Latina si Africa.
                Pe de alta parte acuma asisti la o realitate in care te uiti la scene din Congresul USA si te intrebi daca nu e film artistic! Chestii de genul “S-a intimplat? Nu s-a intimplat? Avem dovezi? Nu avem dovezi? ” 100% “lumini si umbre”.
                In sensul asta ziceam ca depinde cine e cel mai inteligent si teatrul din Romania.

              • MIke B - 28.03.2017 la 8:51 pm

                @Florin,
                Cu Trump chiar ca nu stiu ce sa mai spun acuma!
                Dupa ce “si-a dat cu firma in cap” cu “repeal and replace Obamacare”, el marele “dealmaker” pe cine poate blama?
                Congresul USA? Propriile afirmatii bombastice? Cine e “the enemy of the people” ca sa blames? Congresul?
                Mai asteptam sa vedem rezultate concrete, dar marele atu cu “un-matched deal maker” s-a cam erodat…..

                Parca vin timpurile in care politicienii promit orice ca sa “ajunga pe craca”, nu pot sa “deliver” si ajunge “scena” sa arate ca usile rotative ( care de data asta se misca rapid!) de la intrarile din hoteluri ! Se schimba fetele parca ar fi pe roata morii !

            • Mike B - 27.03.2017 la 2:17 pm

              Ma refeream la mijloacele moderne, digitale, cind poti sa faci sa nu se vada nici ca e dracu nici ce culoare are.

              • Florin - 27.03.2017 la 4:12 pm

                Pergament sau Tweeter, principiile de fond raman tot alea: expeditor, mesaj, receptor. Restul e forma.

        • Dorina - 27.03.2017 la 12:16 pm

          Nu sunt de acord că Nicușor Dan e urechist. Poate e prea profund. După cum spun sociologii pesediști, de ex. Pieleanu, bazinul de voturi pentru Liviu, Călin și Olguța nu poate depăși 4,5 milioane de voturi. Nicușor se adresează restului de peste zece milioane. Nicușor nu va trece niciodată testul „Tanța și Costel” și nici n-are nevoie să se bată cu țăranul de Liviu, mahalagioaica de Olguța sau senilul de Călin pentru voturile prostimii.
          În plus, Liviu, Călin și Olguța nu au înțeles că banii, puterea și deciziile sunt la corporații, nu Nicușor! Poate n-am înțeles eu comentariul tău dar să știi că „proștii Tanța și Costel” ≠ „proștii de corporatiști”. Și doar cei din urmă conduc lumea, primii nu! :)

          • Florin - 27.03.2017 la 12:54 pm

            Da, Nicusor Dan se adreseaza restului de 10 milioane care asa de tare l-a bagat in seama pe el si pe frantuzoaica lui ca in ziua votului au fost la schi, la mall sau la yoga. Exact asta trebuie sa invete gasca de studenti: vorbeste alora despre care stii ca sigur se uita pe canalul tau ! Lasa-i pe aia care nu au TV acasa ! Daca urechistul vorbea pe limba lui Tanta si Costel/Vasilica si Ghita/Marie si Ion (despre astia era vorba), care sigur se duc la vot !, poate era mai mult decat o gasca de studenti in vizita la parlament. Si dupa aia, cand aia fara TV il vedeau ce face, isi umpleau casa de plasme cu conectare la satelit ! Cam cum a fost cu Ciolos, care a strans in guvernul lui oameni care altfel nu se bagau ! Corporatistilor li se rupe de guvernare, sa fim seriosi ! Astia traiesc in alta lume (conectata la West !), salariile lor sunt in euro si niciunul nu se gandeste la ajutor social si la cat e minimul pe economie ! Nu exista in Raifeissen si Oracle minimul pe economie ! Da, corporatistii conduc lumea, dar daca ar invata cum sa nu se lase incurcati de Tanta si Costel ar conduce-o mult mai bine ! Asa ca : Nicusor e urechist !!! :)

            • Dorina - 27.03.2017 la 1:20 pm

              1. Cum crezi tu că Nicușor s-ar preta să vorbească pe limba lui Dragnea-Olguța sau să mintă ca Firea și Ponta?
              2. Să admitem că s-ar fi pretat: crezi că ar fi luat măcar câte voturi a obținut?
              3. Nicușor este extrem de inteligent prin urmare nu poate fi urechist. Pentru mine urechist înseamnă superficial. Pentru tine înseamnă altceva? Că văd că în DEX nu există cuvântul. Deci mai întâi trebuie să ne punem de acord cu sensul și apoi să stabilim, irevocabil desigur, cum e Nicușor.

              • Florin - 27.03.2017 la 1:43 pm

                Urechist, conform DEX actualizat, inseamna superficial ca adjectiv. Ca substantiv, cum l-am folosit eu, inseamna “diletant/amator (intr-un anumit domeniu)”. Si eu sunt un om inteligent, zice lumea, si cu toate astea sunt urechist la capitolele fizica nucleara si neurochirurgie. Deci inteligenta la modul general nu te scuteste de statutul de urechist la modul particular. Daca Nicusor nu poate vorbi ca Dragnea inseamna cu nu cunoaste piata careia i se adreseaza; el incearca sa vanda Mercedes pastorilor din Sudanul de Sud, unde s-a declarat oficial foametea; smecherii de-acolo nu umbla cu Mercedes ca prefera BMW. Daca Nicusor ar avea stofa de politician adevarat ar intelege cine merge la vot si cine nu si ar juca in consecinta in preliminarii; dupa calificarea la turneul final poate sa joace as cum stie ca trebuie jucat pe bune. Asta e politica peste tot: uita-te la alegerile din Olanda unde Rutte a jucat ceva ce nu-i al lui pentru a castiga voturile dreptei. Alegatorii lui traditionali nu l-au taxat pt ca au inteles jocul. O sa merg la vot pt Nicusor in ziua in care o sa vad ca intelege cum se invarte roata. Pana atunci prefer gunoaiele PSD pt ca au predictibilitate (doar fraierii nu se asteptau la OG 13, noaptea ca hotii).

                • Dorina - 27.03.2017 la 3:46 pm

                  De ce n-ai spus de la început că tu preferi PSD, că nu te mai deranjam! :)

                  • Florin - 27.03.2017 la 4:16 pm

                    Radem, glumim, dar e al dracului de trist

            • Corporatistii romani..conduc lumea...OMG - 28.03.2017 la 12:04 am

              In viata mea n-am auzit prostie mai mare. Care aia care fac 1000-1500 de Euro pe luna dar cheltuiesc ca si cum ar face 5000. Aia cu credite la case si masini pe 30 de ani si care isi fac vacantele pe card..hai sa fim seriosi.

              Prostii de doi bani care au iesit VIRAL in strada in Feb cind guvernul de hoti incompetenti ai PSD au vrut sa bage niste legi pe furis..

              Din partea mea sa aiba credite pe 80 de ani si cind nu s-au platit sa le lase copiilor lor…LOL si sa le zica fiti sclavul corporatiilor si voi precum am fost si noi.

              • Dorina - 28.03.2017 la 8:18 am

                Este evident că discuția s-a referit la conducerea corporațiilor. Ce treabă au românii în această discuție? Ce lume să conducă ei? :)

            • Dicky - 28.03.2017 la 4:45 pm

              Florin, uiti ca si corporatistii depind la o adica de ajutor social si minimul pe economie daca din varii motive raman brusc fara job, chiar si pentru cateva luni intr-un caz mai fericit. Am vrea noi sa fim toti asa siguri pe noi din punctul acesta de vedere. Nu mai vorbim de cazuri de boala. Asa ca nu suntem atat de departe de Costel, Vasilica, Ghita si Maria.

              • Florin - 28.03.2017 la 7:42 pm

                Da, depind de minimul pe economie la calculul salariului lunar pt jobul urmator: intre 5 si 10 salarii minime. E plin de corporatisti la Regina Maria si Medlife, nu cred ca se prea duc dupa “trimitere” la medicul de familie. Sa fim seriosi, vorbeam despre ajutor si minim ca “modus vivendi”.

                • Dicky - 31.03.2017 la 9:51 am

                  Am incercat sa fiu cat se poate de serios. Nu ai nici o garantie a transferului fara pauza e la un job la altul, deci este destul de posibil sa ai hiatusuri de 1-x luni intre joburi. Teoretic trebuie sa te intretii din ultimul pachet compensatoriu, economii si aj.de somaj. Cea mai des intalnita situatie este 1 salariu compensatoriu = 2 luni, aj. de somaj cel mult 25% din ultimul salariu = 0.25 luni, si tipic economie este 10% din venit deci aprox. 1 salariu (pe an) = 1 luna. Multi nici nu se deranjeaza sa mai ia somaj, asa ca sa-l lasam la o parte. Reiese deci ca intr-un caz OK, ai cel mult 3 luni acelasi venit (lasam la o parte si ca intri in economii cam aiurea, teoretic aveau alte destinatie prioritara). Daca in 3 luni nu-ti gasesti alt job, you’re fucked. Sunt cat se poate de serios, am vazut chestia asta mai des decat iti inchipui. Mie mi s-a intamplat o singura data, insa mi-a fost deajuns (nu mi-am gasit 10 luni).

      • Mike B - 27.03.2017 la 2:13 am

        Eh….aici m-as uita la ce s-a intimplat in Statele Unite ale Americii !
        Se pare ca corporatiile cu multi bani, putere de decizie etc. etc. au pierdut in fata a mult mai putin bani. Muuuult mai putin.

        E totusi sanatos de stiut, mai ales pentru cei din tari mai mici, ca Romania, ca acele mari corporatii nu sint totusi niste “Matusalem”-uri fata de care nimeni, niciodata, nicaieri nu are nici o sansa.

        • Florin - 27.03.2017 la 9:53 am

          Cum naiba au pierdut Mike ? NYSE duduie, Dow Jones zici ca l-au lansat la Cape Canaveral…corporatiile alea stiau ce urmeaza cu Trump…poate n-au crezut prea tare in el, dar si l-au dorit de numa’… ce o sa piarda corporatiile din Brexitul votat de Johnny si Mary ? Goldman Sachs muta 2000 de joburi din City…Paris, Frankfurt si Dublin se bat in draci pe ele…

          • Florin - 27.03.2017 la 9:58 am

            Si mi-am adus aminte de interdictia de a lua laptopul in avion pe cursele din Middle East. Vrei laptop la bord ? Nu zbura cu Emirates, Qatar sau Turkish, zboara cu United. Nu are nicio logica de securitate. Dar are logica cu recenta intalnire a executivilor de la airlines cu Trump !

            • Mike B - 27.03.2017 la 2:22 pm

              Cred ca cine zboara cu United zboara oricum cu United si cine zboara cu liniile din Golf zboara cu liniile din Gold.
              “Arhitectura” retelelor si “hub”-urile sint diferite.

              • Florin - 27.03.2017 la 4:37 pm

                Toti ai mei care zburau cu Emirates pe Dubai-Londra ca era mai sexy acum vor British sau zbor la Dublin si de-acolo Londra. Au crescut si preturile. Asa ca … thanks Trump&May.

          • Mike B - 27.03.2017 la 2:11 pm

            Este o enorma diferenta intre pretul unei actiuni pe bursa si cash flow-ul pe care il produce acea firma.
            Ca in imobiliarul din Romania…..pretul cerut e una….cash flow-ul pe care il obtii din chirii e alta….

  12. Sa ni le dea pe blonde o tura sa le testam intii si apoi.. - 26.03.2017 la 7:52 pm

    vom trece peste ele, printre ele, pe sub ele, pe dupa ele, dupa preferinta sexuala a fiecarui candidat…ROTFLMAO

    Dar cei care le dau o oarecare putere de decizie acestor nulitati barate sint oare ei constienti, ca nu pot sa pui in posturi de pre-selectie a candidatilor doar un pussy care sa zica yey or ney, cind ea nu stie nici sa-si tunda pasarica ca lumea..LOL. Macar pune doua pasarici la pre-sel interview simultan si avem un threesome.. :-)

    Georgica, stii ce lucrul cel mai penibil, faptul ca aceste corporatii de c_a_c_a_t isi copiaza approach-ul de recrutare una de la alta ca oile fara sa filtreze cu nimic daca abordarea e buna sau proasta. Acest trend vine de peste balta (adicatelea de la noi din North Amer) si a prins si la lumea a treia din Bucale si RRomania. Cam de acum trei-patru ani am inceput sa ma ciocnesc de versiunea North Am a “blondelor” in general cu un degree in psychology, o lista de “canned questions” si multa dar multa prostie..Cel mai misto e cind isi dau singure seama ca nu “depth-ul” necesar sa sustina o discutie cu tine, nu ca ai face misto de ele, dar asta este, cind un pussy cu un college degree in pyscho-pupu de 2 ani pre-selecteaza candidati pentru pozitii de 130-150K pe an in Enterprise Arch, Sr. Solution Arch, Sr. Tech. Program Managers, Sr. Network Virt Architects…care au in spate multe proiecte de >1-2 millioane dolari. E penibil, noi nu putem discuta despre Kim Kardhasian cu ele.

    In speranta, desarta de altfel, ca taind costurile si folosind imbecilele astea vor reusi sa gaseasca sortimentul de sclavi mai pliabili, entuziasti, folositori doar atit cit trebuie. Ce e cel mai rau, e ca lucrurile de la sfirsitul anilor 80 pe care le detestam cel mai mult in lagarul socialist le vad acum cu gunoaiele astea de corporatii care se “branduiesc” singure drept capitaliste…cind de fapt sint un mare Caca…si nimic mai mult..

    GEORGICA – BAAAH, ATI INNEBUNIT CU TOTII ?? NU MAI SCRIE TIMPENII PE AICI..

    In epsiodul urmator voi vorbi despre ultima gaselnita a tembelelor de corporatii, out-sourcingul cu indienii…

    • George Butunoiu - 26.03.2017 la 8:39 pm

      Poate ca e adevarat ce spui, insa banii, puterea si deciziile sunt la corporatiile astea despre care vorbesti tu aici si la managerii lor prosti, care nu isi dau seama cat rau le fac fetele astea. Asa a fost dintotdeauna, asa va fi si in anii urmatori, cei care le vor spune ca sunt prosti o vor face in continuare, si tot asa… GB

      • Mike B - 27.03.2017 la 1:55 am

        Adevarat ca nu am citit toate eseurile distinsilor blogeri, dar am citit raspunsul tau George. Treaba este nici puterea nu este numai in mina celor care au bani.
        Ai nevoie de toti “factorii de productie” ( capital, munca etc.) si mai ales de piata.
        Puterea de facto este in miinile celor care au suficient cap sa vada clar unde se inclina balanta.
        Gindeste-te numai la expresiile alea hazlii “crestem prin consum”.
        Sau imagineaza-ti mega gigantul Nestle fara access la piete. Stind numai asa, ca “closca pe bani”.
        Ah, da, este pericol cind “cine nu trebuie” “se prinde” de natura jocului…..

        In final ce sint banii?

        • Florin - 27.03.2017 la 9:08 pm

          Banii sunt o chestie pe care e mai bine sa o ai decat sa nu o ai, pt ca e mai bine sa-ti fie bine decat sa-ti fie rau :) :) :)

        • BD - 02.04.2017 la 2:57 am

          Puterea e in mana celei care imparte strugurelul… :) Deja m-am identificat cu bietul capucin.

          https://www.youtube.com/watch?v=GcJxRqTs5nk

  13. Mike B - 26.03.2017 la 7:45 pm

    Logic, care este rolul acestor “fete de la RH” in processul de recrutare?
    1. sa “arunce plasa cit mai larg”, adica sa gasesca cit mai multi candidati viabili ( echivalentul bazei de date a lui George) si
    2. sa trieze citi mai multi candidati ( echivalentul lui “a trece de” George, Raluca etc.)

    Exista un control obiectiv, o masura obiectiva, ca “fetele de la RH” performeaza puctele 1&2 total sincronizat cu interesele firmei recrutoare in momentul procesului de recrutare? Daca da, spune-ti mi mie care!?
    Totul se bazeaza numai pe inteligenta acelor tinere, in expertiza lor in domeniul in care recruteaza (….cit compute science stiu cind recruteaza in IT Loool…) etc.

    Ca sa va linistiti, acele fete sint cu muuult mai “bacalarite” de manageri chiar decit de candidati! Ca aduc numai ciudati, ca nu stiu meserie etc. etc.

    Poate unul din rolurile reale ale acelor “fete de la RH” este sa fie “tapul ispasitor” al managerilor care dau vina pe ele o gramada!
    Similar cu jocul cu head hunterii…..”nu noi sintem vinovati ca noul recruit este aiurea….ciudatul ala de headhunter ne-a zis, a gasit, a facut etc…”

Leave a Reply to S. Cancel reply


three × = 15