Cum sa muncesti mai putin in recrutare

Iti place pagina? Recomand-o!

Mon cher Georges, sa faci un anunt bun de recrutare nu e chiar pentru oricine, e mult mai greu decat pare…

Candidat incercand sa inteleaga anuntul de recrutare

Candidat incercand sa inteleaga anuntul de recrutare

Acum 25 de ani, chiar cand am inceput eu meseria asta in recrutare, am vazut un anunt tare ciudat, care mi-a ramas in minte de atunci, litera cu litera, atat de mult m-a intrigat. Pe o pagina intreaga si alba din cea mai importanta revista de business din Europa de atunci era scris, cu litere normale, nu mari, ca de reclama: “Recrutam director de dezvoltare pentru Europa de Nord pentru Goupil”. Atat. Iar jos, cu litere marunte: “Cabinet Beigbeder, Tour Franklin, P22, La Defense, Paris”. Atunci nu existau e-mailurile.

Asta printre multe alte pagini cu anunturi de joburi, pline ochi cu randuri si cu poze de oameni de afaceri tineri si sanatosi, care dadeau mana cu niste femei de afaceri, tot tinere, insa nu foarte senzuale, toate cu fustele pana peste genunchi.

Nu mai stiu cum se chema revista, insa acolo apareau aproape toate anunturile mari de joburi, si era pe biroul tuturor managerilor de pe continent, in mare parte din acest motiv. Erau numai anunturi de la marile corporatii, pentru ca altii ar fi trebuit sa faca un imprumut la banca spre a putea plati asa ceva.

M-am gandit ca e vreo farsa, ori ca s-a stricat tipografia la pagina respectiva si cei de la revista nu au observat. Insa un head-hunter batran, Monsieur Ranque, mi-a explicat ca nu e tocmai asa. Pierre Ranque era, atunci, cel mai tare head-hunter (chasseur de tetes) din Franta. Tot ce stiu eu despre recrutare atunci am aflat, de la el, si mai nimic nu imi pare altfel acum.

Mon cher Georges (asa imi spunea intotdeauna Monsieur Ranque), daca vrei sa muncesti mai putin in recrutare, e bine sa-i pui pe candidati sa faca treaba in locul tau, sa-i impingi sa greseasca, sa se filtreze singuri…

Iata, de pilda, acest anunt. Ca sa fii un bun director de dezvoltare la un asemenea nivel, trebuie sa poti sesiza oportunitatile inaintea tuturor, sa stii sa citesti printre randuri, sa faci legaturi intre lucruri care par sa nu aiba nimic in comun, vous comprenez… Apoi, Goupil e Goupil (era o firma importanta de calculatoare, cred ca nu mai exista acum), nu mai e nimic de adaugat aici. Si se stie ca au salariile cele mai bune din industria lor.

Donc, daca cineva nu stie cine e Goupil si nu isi poate imagina singur ce trebuie sa faca un director de dezvoltare la o astfel de companie, si daca zice ca are nevoie de mai multe informatii decat acestea, inseamna ca nu e in target (cible), si mai bine sa nu trimita CV-ul, ca sa munceasca toata lumea in plus degeaba.

Ca au dat o mica avere sa publice anuntul aici, iarasi spune ceva. Puis, nu e usor sa iesi din rand, vous la savez bien. Au avut curajul sa puna un anunt diferit ca sa arate asta, si, en consequence, sa spuna ca de astfel de candidati au nevoie.

Si numele Beigbeder, care sunt printre cele mai importante cabinete de executive search, arata clar ca poti trimite CV-ul in siguranta, ca demersul ramane cat se poate de confidential, nu e ca atunci cand scrisoarea (pe atunci nu existau e-mailurile) trece pe la nu stiu cate secretare pana sa ajunga unde trebuie, si asta daca nu se pierde. Beigbeder stiu bine ce e de stiut si de facut, nu e cazul sa le pui intrebari inutile.

En effet, mon cher Georges, cam asa ar trebui sa arate cele mai multe anunturi de recrutare din revista asta. Parce que, de multe ori e mai important ce nu scrii in anunt decat ce zici. Cu cat e mai detaliat anuntul, cu atat mai clar transmiti mesajul ca nu te increzi prea mult in puterea de intelegere si in imaginatia celor care le citesc, ca ai nevoie doar de oameni care sa respecte cu strictete regulile si sa nu comenteze prea mult. Astfel de anunturi lungi se pun pentru joburile din administratie, operatii, productie, insa cu cat te duci mai mult spre vanzari, marketing, business development si top management, in general, cu atat se scurteaza si anuntul.

Si daca un candidat spune, mon cher Georges, ia uite la astia, nici un anunt ca lumea nu stiu sa faca, ce incredere sa am eu intr-o astfel de companie, mai bine sa nu trimit CV-ul, ce sa ma leg eu la cap cu asta, atunci inseamna ca anuntul si-a facut treaba, e mai bine ca nu l-a trimis. Ne scuteste de o intalnire inutila si, foarte probabil, plictisitoare. Si daca monsieur le candidate (pe atunci nu era politically correctnessul, ca sa fie obligat sa spuna madame ou monsieur le candidate), deci, daca nu are chef sa caute informatiile lipsa, sau daca nu isi asuma riscul (mais quel risque, mon cher Georges?) pana nu are absolut toate informatiile pe masa, iarasi, mai bine sa nu-l trimita.

Et, vous savez, mon cher Georges, sa pretinzi insistent un job description detaliat atunci cand nu e cazul si, mai ales, momentul, e cea mai eficienta metoda de a te discredita…

Asa spunea Monsieur Ranque acum 25 de ani. Daca astazi nu mai este adevarat, inseamna ca nu am stiut eu sa ma adaptez vremurilor.

(poza lui Saromei de pe www.deviantart.com)
 
 

Intreaba sau comenteaza         (16 comentarii)



  1. Anonymous - 29.11.2016 la 5:57 pm

    Succes! Sper sa-ti reuseasca. Dar, intre timp, vezi ca trebuie respectat “oarecum” si “cat de cat” Codul Muncii (DA, cel pe care-l doresti desfiintat! :) ) si, fisa postului…cea intens negociata. :) Ca esti tu in cautare de candidati obedienti, asta-i alta problema.

  2. Andrei - 29.11.2016 la 4:02 pm

    HH de un alt nivel, evident, facut nu de consultanti “seniori” cu 3 ani de experienta, ci de seniori cu 20 de ani de experienta, si cu un alt public. Dincolo insa de acest lucru, cred ca, de fapt, George a voulu nous montrer son excellent niveau al francezei…:)

  3. Baba Cloantza - 28.11.2016 la 4:46 pm

    Eu nu stiu de unde aveti idea ca oamenii care se ocupa cu partea operationala sunt niste redusi intelectual care aplica regulile fara sa comenteze si doar top managementul, marketingul, vanzarile sunt compuse de oameni inteligenti si creativi. Asta e cea mai mare prostie pe care am citit-o in ultima vreme. Intr-o uzina petrochimica de exemplu, trebuie sa respecti toate regulile ca altfel iti sare in aer toata fabrica. Nici chiar CEO, oricat de genial si creativ ar fi, nu ar indrazni sa fumeze langa o coloana de distilare a petrolului brut. La fel in multe alte domenii. Oamenii care lucreaza intr-un domeniu operational trebuie sa aplice regulile ca altfel intreaga companie nu produce decat paguba. Acest lucru se cheama disciplina si e caracteristica oamenilor inteligenti. Prostii nu sunt disciplinati. Disciplina nu este contrara creativitatii, poti fi creativ si disciplinat cand contextul o cere. Cercetarea stiintifica si tehnologica implica multa disciplina.

    La nivel de Top executiv e altceva. Regulile de conducere a unei companii sunt cam aceleasi si pentru compania de aviatie si pentru multinationala de cosmetica. Deci nu e nevoie sa descrii ce face un director, un CEO, un CIO sau un membru al unui board of directors, cei ce au facut deja jobul stiu. Asa ca nea francezu’ ala stia ca numai cei care au experienta tipului de executive job si al salariului vor candida pentru acel post. Mare scofala!!!! Se vede ca erati tare naiv daca ati fost impresionat de smecheria asta.

    In schimb, la nivel operational trebuie sa detaliezi jobul ca sa atragi persoana care iti trebuie. Un job fara detalii ii spune candidatului cu totul altceva: ca jobul este fictiv ori este prost platit. Multi recruiteri sunt necinstiti; publica anunturi de joburi care nu exista pentru a-si largi baza de date cu candidati de o anume specialitate. Un recruiter cu multi candidati fisati este mai cautat de angajatori.

    Candidatul este si el lenes in sensul ca nu va candida decat la joburi pe care stie sa le faca. N-are nici un rost sa piarda vremea scriind CV-uri si candidand pentru joburi care nu le poate face sau care sunt prost platite. In domeniul unde munca este ultra specializata, daca recruiterul nu spune ce vrea angajatorul si cat e dispus sa plateasca, candidatul NU discuta cu el fiindca isi pierde vremea. Time is money si pentru el. Nu toti sunt Top Executives, mai sunt si oameni care chiar muncesc si o fac bine. Dar dvs, dle Butunoiu, ati pierdut orice contact cu acestia si nu intelegeti ca job marketul lor are alte legi.

  4. Anonymous - 28.11.2016 la 9:05 am

    Asta cu “trebuie sa-i pui pe candidati sa munceasca in locul tau” a fost dementiala. :) Ii pui pe bietii imbecili sa munceasca si tu privesti peisajul din “turnul de control” tragand totodata si niste sfori, in functie de profil. Daca nu se dau din proprie initiativa cu capul de pereti, sau, dupa caz, cap in cap, aranjezi tu lucrurile. E fascinant ce se intampla prin unele firme…multi imbecili pe post de animale de companie. :)

  5. un domn - 27.11.2016 la 10:37 pm

    buna seara Tuturor
    acest articol/subiect este vointa 100 % Vie a unui sarcasm !

    • O doamna - 27.11.2016 la 11:12 pm

      Buna seara si dumneavoastră!
      Articolul poate fi etichetat si asa, procentul e discutabil in opinia mea.
      Prin acest sarcasm cu sau fara ghilimele si printre rânduri se desprind concluzii menite sa descrie importanta comunicarii in recrutare intr un sfert de veac trecut.
      Interesant ar fi sa aflăm ce previziuni ar fi si pentru urmatorul sfert atat cat poate fi el de previzibil.

      • Mike B - 28.11.2016 la 12:47 am

        Si eu sint curios de niste previziuni.
        Personal mi se pare normal ca efectul capacitatii de computare si a scaderii pretului IT-ului sa aiba un impact foarte mare in recrutare.
        We already have some social media platforms where you get contacted from across the planet for projects which fit incredibly well ones profile.
        You see how someone reacts in complex adaptive systems using what is called “agent based modeling”.
        Why not see recruiting based on the results of games which candidates are asked to play?

        • George Butunoiu - 28.11.2016 la 7:29 am

          Da, si eu voi fac un site de recrutare pentru pozitii de top anul viitor, asta e directia, nu ma mai pot opune… GB

          • Mike B - 28.11.2016 la 8:10 am

            Partea interesanta nu este ca ajung pozitiile de top pe retele virtuale. Asta e un fact. Problema nu este in “What?”, “Why?”,”When?”,”Where?”
            Intrebarea este “HOW”?
            Un site nu rezolva nimica. Cine are nevoie se pune pe LinkedIn si contacteaza direct pe managerii de top de unde vrea el din lume (….loool, bineinteles, daca nu vorbim de pozitii “cu dedicatie”).
            Intrebarea este cum determini matchul de atribute cu mijloacele IT moderne. Asta e intrebarea!?
            In anumite domenii se foloseste poligraful.
            Eu presupun ca se va ajunge ca “gamingul”, simularile virtuale sa fie folosite.
            Asta in contextul in care specialistii stiu de ceea ce in psihologie se numeste “domain dependence”, adica atributele nu se tranfera in mod efficient de la un domeniu la altul. Un CEO care a avut rezultate bune poate sa fie nul in alta ambianta, chiar si in aceiasi industrie. Cel mai clar exemplu este in academia, unde vestiti profesori de management devin manageri submediocri. “

        • Andreea - 28.11.2016 la 8:19 am

          Buna dimineața Mike B!
          Perfect valabil pentru mari mase de oameni si bine încadrat in complexul proces al globalizării cu oportunități neasteptate.
          Raman un issue cei care vad prin el si dincolo de el as well as beyond the games and modeling of any kind.
          Va suna cunoscut?
          O zi vizionară! :)

          • Mike B - 28.11.2016 la 9:09 am

            Buna seara Andreea,
            Da, imi suna foarte cunoscut. Si masa celor carora le suna din ce in ce mai cunoscut creste.

            • Andreea - 28.11.2016 la 2:29 pm

              Din fericire Mike B.! De aici sa sperăm se vor ridica vizionarii post globalizare.
              Times are and remain challenging. Enjoy!

              • Mike B - 28.11.2016 la 7:46 pm

                Crezi ca globalizarea se va opri, de speri la “vizionari post globalizare”?
                Delusional, draga Andreea!
                Making the global local and the local global is the way.
                Mai bine ai spera sa se ride visionari locali care sa gaseasca ceva local care are sanse sa fie facut global.
                Then enjoy….

  6. Mike B - 27.11.2016 la 10:04 pm

    Din pacate, de cele mai multe ori, depinde de pozitia celui care este mandatat sa puna anuntul cum arata acest anunt.
    Daca anuntul este gindit de un headhunter pe comission, logica este cea a lui Monsieur Ranque.
    Daca anuntul e gindit de unul a carui pozitie poate fi influentata de pozitia nou recrutata percepi asta in anunt.
    Daca anuntul este gindit de careva care are “mandatul” sa nu lase pe careva fara “dedicatie” sa patrunda anuntul ia o anumita forma. etc. etc. etc.

    Un anunt de recrutare este o forma de comunicare, in care exista emitator, mesaj etc. Mesajul depinde de cine il emite.

  7. Constantina - 27.11.2016 la 2:29 pm

    Unele lucruri rămân neschimbate peste timp, istoria se repetă cum s ar spune insa datele misiunii/job description se modifica in functie de challenge l actual ceea ce presupune ca atat recruterul cat si candidatii sa se poata adapta… uneori din mers. Bineinteles ca se adapteaza daca chiar cred in ceea ce fac si in reusita, altfel de ce ar face o?

  8. Calin Valean - 27.11.2016 la 2:20 pm

    extraordinar de bun batrinul Ranque! (nu stiu daca era batrin, dar numele lui spre asta duce) :D

    Trebe sa ai cojones sa pui un asa anunt si e maxim de respect pt inteligenta si puterea de a se descurca a viitorului angajat!

Intrebari si comentarii


5 × six =