Un “manager privat”, adica un om nici macar genial in ale conducerii, ci doar normal la cap si, in primul rand, onest si bine intentionat, ar putea sa faca in cateva luni ca orice institutie a statului sa mearga, daca nu bine sau foarte bine, atunci macar rezonabil. Insa cu o singura conditie importanta. Nici nu conteaza prea mult daca “managerul privat” a lucrat chiar “la privati” sau tot timpul la stat, daca a fost antreprenor sau angajat, in Romania sau cine mai stie pe unde. Nu de prea multa stiinta sau de flash-uri de creativitate manageriala e nevoie acolo. Pentru inceput, logica si bunul simt sunt absolut suficiente, dar numai daca exista cineva sau ceva care ii pedepseste pe cei care fura, care incalca legile si regulile si pe cei care isi incalca promisiunile cu rea-credinta, in sens larg si la modul general.
Un lucru e suficient de clar: si in Romania, si oriunde in alta parte, angajatii isi fac bine treaba si sunt productivi numai cand sunt suficiente constrangeri care sa nu-i lase sa devieze de la obiectivele si interesele organizatiei. Sigur, peste tot exista un anumit numar de oameni civilizati, pentru care marile principii morale sunt suficient de mult internalizate incat sa faca ceea ce trebuie si ce se asteapta de la ei, doar pentru ca “asa trebuie”. Ceilalti, insa, reactioneaza conditionat doar la teama si la motivare. Care motivare, fie vorba intre noi, e tot un fel de frica, aceea de a nu primi recompensa…
Evident, daca numarul celor civilizati devine suficient de mare, se poate spera la aparitia unui fenomen de contagiune sociala care sa duca la o sporire a “concentratiei” de civilizatie din grupul respectiv pe cale naturala. Insa nu se pune problema de asa ceva in Romania in acest moment, si nu se va pune inca multi ani de acum inainte, asa ca acest “mecanism” nu e de luat deocamdata in calcul. Cu atat mai mult cu cat, de 20 de ani incoace, el functioneaza mai degraba in sens invers: am vazut mai multi oameni sincer civilizati care “au cedat”, decat necivilizati care au trecut “de partea cealalta”.
Asadar, atata vreme cat “managerul privat” – si orice ar insemna asta – nu va putea sa-i dea afara pe cei de rea-credinta (in primul rand), pe incompetenti (in al doilea rand) si pe oricine altcineva care nu are ce cauta in organizatia respectiva, nu va face cu nimic mai mult decat fac actualii manageri “neprivati”. Daca oamenilor nu le e frica de consecintele actelor lor, s-a terminat! Imunitatea decretata a functionarilor publici si a angajatilor de la stat, in general, e cel mai mare rau care se poate intampla Romaniei, in acest moment si in acest context. Consecintele nu raman doar in interiorul institutiilor si organizatiilor respective, ca in cazul firmelor private, ci ajung la noi toti, ceilalti. Cata vreme un judecator poate sa decida ca un angajat e competent sau nu, sau ca merita sau nu un spor, o prima sau o marire de salariu, Bill Gates nu ar putea sa conduca un centru de calcul al unei primarii de provincie mai bine decat o face actualul director “de la stat”…
Ce discutii inutile. De parca un sistem de schimba din vointa proprie si nu ca urmare a presiunilor constante din exterior. Dar vrem noi in Romania sa reinventam roata si sa avem cel mai mare mot (carnat, pod etc – ca tot sunt la moda), ca si cum astea ne mai lipsesc ca in rest le avem pe toate.
Ca sa rezum articolul: as lasa aceeasi oameni – tot trebuie sa se intretina si ei din ceva si ar fi bine sa nu fure, ca acum -, dar as pune pe cineva mai dur sa-i supravegheze si sa implementeze legile. Lumea de rand ar fi surprinsa sa afle ce legislatie moderna avem in unele domenii, dar care pur si simplu nu se aplica.
Daca i-ar impiedica cineva sa fure, deja 80% din probleme s-ar rezolva de la sine. Alte 15% s-ar rezolva cu schimbarea managerilor actuali, si…
GB
Da. O marja de 5% ar fi suportabila.
Problemele dintr-o organizaţie nu se rezumă numai la cât fură angajaţii, chiar dacă “furat” înseamnă ca în loc să lucreze rapoarte ei stau pe diverse site-uri. Cunosc câteva exemple de multinaţionale (şi nu numai) care nu au nici un fel de strategie de vânzări, aşteptând ca lucrurile să meargă de la sine, în virtutea unei inerţii pe care eu nu o înţeleg. Cel mai recent exemplu: un lanţ de magazine de haine, unde HQ-ul străin a interzis biroului din România să îşi promoveze produsele pe canale şi strategii proprii (Facebook, promoţii etc).
Judecatorul decide in baza probelor administrate; ceea ce spui tu este referitor la incapacitatea angajatorului, prin reprezentantii sai, de a le furniza. Acesti reprezentanti, de la HR de exemplu (chiar daca apare si un avocat in lant), trebuie sa aiba o privire globala asupra functionarii companiei astfel incat sa fie corelate diversele proceduri si documente de munca (fisa postului, fisa de plata, CIM cu anexe, organigrama etc). Privirea globala necesita cunostinte, experienta si implicare. Lipsa acesteia = root cause.
Iar daca la tine in curte nu poti corela documentele si activitatile, ce rezultate vei avea intr-o piata plina de variabile . . .
Fii serios, omule! E ca si cum judecatorul ar judeca, pe baza probelor, la un divort, ca unul il iubea mai mult pe celalalt dar ca l-a inselat justificat 48%… Fa o diferenta intre o relatie contractuala, adica un acord al partilor bazat pe criterii masurabile (adica opozabile in instanta) si cele despre care vorbesti tu mai sus…
GB
iubirea, ca si competenta, sunt notiuni relative; dupa cum bine ai subliniat, trebuie definite pe baza unor criterii masurabile, coerente cu procedurile si documentele de munca
- daca in acordul partilor se specifica doar ca sunt necesare 100 vizite lunare la clienti, angajatorul demonstreaza ca angajatul a facut 48 (rapoarte de activitate), ce motive are judecatorul sa spuna angajatul a performat mai mult de 48%?
- dar daca anagajatorul spune ca mai mult a cheltuit decat a realizat cu respectivul angajat, pe judecator nu-l impresioneaza pt ca nu asta s-a convenit, iar el nu intervine in strategia companiei
Am lucrat multi ani intr-un domeniu in care “am avut sub ochi” reprezentanti ai primului esalon al administratiei publice locale si manageri de companii de stat. Oamenii acestia nu isi vor putea niciodata conduce institutiile catre buna functionare si profit (in cazul companiilor). Intotdeauna aparatul de partid al celor aflati la guvernare va avea nevoie de bani si de functii. Iar banii vor veni din fraudarea institutiilor si companiilor publice, in timp ce functiile impartite ca o rasplata a muncii de partid vor fi exact la institutii si companii publice. Nici nu va puteti imagina cat de dependent de autoritatile locale este un manager de companie de stat, iar un eventual “manager privat” al unei astfel de companii va cadea sfasiat de “haita” daca va incalca regulile de casta dupa care functioneaza acest sistem. Nici beneficiile pe care i le-ar aduce statului prin profitul companiei pe care o manageriaza, nici salariul sau si nici beneficiile proprii din profitul realizat nu vor conta in lupta managerului respectiv cu “haita”. Legaturile in sistem sunt atat de bine tesute incat cineva care incearca sa i se opuna din interior nu are nicio sansa. Argumentul care sustine spusele mele este exact ceea ce s-a intamplat in ultimii ani odata cu trecerea scolilor si, mai recent, a spitalelor in subordinea administratiilor locale – invatamantul si sanatatea la nivel de judet au fost politizate total si au devenit pusculite si sinecuri de partid. Trist, dar asta se intampla in practica in toate judetele tarii, indiferent de ce spune teoria din cabinetele bucurestene.
Nici eu nu știu dacă s-ar ajunge neapărat pe plus, dar chestiile menționate la sfârșit sunt absolut necesare.
Sa va spun ceva: daca este de furat, se fura oriunde. Eu cunosc un caz concret in sistemul privat, intr-o multinationala. Acolo seful mare era promotorul si artizanul actelor de furt. Si nici macar nu era roman. Romanii (cei doritori de beneficii) ii tineau isonul. De ce? Ca sa obtina salarii mai bune si functii importante. Si eventual sa fure si ei o bucatica din tortul generos. Totul era o panza de paianjen, in care o data intrat, nu mai puteai se iesi. In final s-a sfarsit povestea. Pacat insa ca unora nevinovati le-au fost distruse cariera, viata, destinul. Si nimanui nu ii pasa de asta
(.
Da, asa e! Nu a zis numeni ca in firmele private sau in cele multinationale nu se fura. Am si scris mai multe articole pe tema asta – de pilda, “Ce-i furat e bun furat”. Oriunde li se lasa o portita de furat, de muncit mai putin sau de profitat nemeritat de orice si in orice fel, cei mai multi oameni o vor face, si asta imediat, in cateva zile sau saptamani, pana cand se lamuresc ca nu sunt riscuri…
GB
@ Andreea, ai dreptate. Se fura de peste tot, dar comparatia dintre public si privat are o limita.
La privat, firma ii plateste pe angajati sa presteze anumite activitati, asa ca putin imi pasa ce fac ei cu banii lor si cum ii administreaza.
In sistemul public, noi – si eu, si tu, si totii – ii platim, prin taxe, sa presteze activitati, asa ca am o mare probleme cand vine de vorba de ceea ce se face cu banii respectivi si cum si cat se munceste acolo. Adauga la asta si ca sumele din sistemul public sunt, de cele mai multe ori, mult mai mari decat la privat.
Asta cu putin imi pasa nu e in regula cu atat mai mult in firmele private. Ar trebui sa-ti pese. In orice pozitie ai fi tot poti face ceva oricat de putin, mai ales daca auzi ca se intampla si ai dovezi. Este o atrofiere a simturilor si initiativei angajatului pe care o observ din ce in ce mai des: nu e treaba mea, altii sunt platiti sa aiba grija de asta. Aceasta boala se intinde repede: azi nu-ti pasa ca ala fura, maine nu-ti pasa ca ala nu-si face treaba si tot asa pana vei ajunge sa nu-ti pese nici de ce faci tu in firma aia. Evident ca pot aparea frustrari daca informezi si nu si intampla nimic, dar sa stii ca frustrari apar si daca stai cu mainile in san si nu faci nimic. Daca principial ai ceva impotriva celor care fura, fii constant in actiuni.
Daca nu mi-ar fi pasat, crezi ca mai sesizam vreo diferenta?????????
N-ai inteles ce-am scris. Absolut deloc (!!!!!!!!!!!). Unde am scris eu ca nu-mi pasa, daca se fura sau nu, indiferent de unde?
Eu am zis ca nu este acelasi lucru, daca se fura de la privat, cu a fura de la public, pentru ca, de multe ori, firmele stiu si accepta furturile si mai lasa si o marja pentru asa ceva. Nu o spune numai GB, am vazut cu ochii mei: “Lasa, sa-i iasa si lui ceva si sa fie bine” (asta ca sa fiu politically correct). Aceasta atitudinea cand este vorba de conducerea unei firme este problema lor, pentru ca fac ce vor cu banii lor. Daca lor le convine, le iese profitul estimat, nu ma intereseaza – cu sensul nu-mi bag nasul. Poate daca n-ar avea atitudinea aceasta, nu le-ar iesi nimic. (O, da. Nu mai fi asa de socat!)
Cand vine vorba insa de bani publici, nu pot accepta asa ceva, pentru ca sunt banii nostri ai tuturor si sacul este fara fund.
PS: Nu desenez frumos. Plus ca aici nu se poate.
Ma rog, daca folosesti persoana intai ……..
Important este ca fenomenul sa fie controlabil (efortul depus sa justiufice furtul), ca orice dealtfel pe lumea asta, si cat mai greu de replicat.
Bine, sa presupunem ca un sef fura de la o companie privata. In mod normal pe banii furati nu va plati taxe deci la stat vor intra mai putini bani. Banii furati sunt prinsi in calculul bugetului de stat numai ca taxele aferente lor nu se mai regasesc la calculul final al bugetului. Dandu-si seama ca banii prognozati nu pica pe nevoile statului din urmatorul an, seful guvernului va mari taxele aferente veniturilor iar tu vei fi nevoit sa mananci cu o inghetata mai putin in urmatorul an decat ai facut-o in precedentul. Cel care a furat ar putea fi chiar seful tau. Culmea este ca lumea nu realizeaza ca o actiune impotriva cuiva care fura dintr-o firma are un efect mult mai rapid decat impotriva unuia din capul statului.
Ma rog, daca folosesti persoana intai ……..
Important este ca fenomenul sa fie controlabil (efortul depus sa justiufice furtul), ca orice dealtfel pe lumea asta, si cat mai greu de replicat.
Bine, sa presupunem ca un sef fura de la o companie privata. In mod normal pe banii furati nu va plati taxe deci la stat vor intra mai putini bani. Banii furati sunt prinsi in calculul bugetului de stat numai ca taxele aferente lor nu se mai regasesc la calculul final al bugetului. Dandu-si seama ca banii prognozati nu pica pe nevoile statului din urmatorul an, seful guvernului va mari taxele aferente veniturilor iar tu vei fi nevoit sa mananci cu o inghetata mai putin in urmatorul an decat ai facut-o in precedentul. Cel care a furat ar putea fi chiar seful tau. Culmea este ca lumea nu realizeaza ca o actiune impotriva cuiva care fura dintr-o firma are un efect mult mai rapid decat impotriva unuia din capul statului.
Folosesc persoana intai pentru ce? Ca sa spun ce cred? Cand este vorba de opinia mea, imi spun opinia, nu spun asa cred eu, pentru ca este evident.
Cat despre furturi, vad ca stii mai bine decat mine cum se face. Eu iti spun ce am vazut si tu imi explici cum se face. Buuuuuuuun asa.
In rest, ceea ce spui tu este pur teoretic si stupid. Crezi ca daca se maresc taxele cresc si veniturile la buget? Asta numai guvernul Romaniei o poate spune si unii ca tine sa o creada. Este fix invers. Creste evaziunea fiscala. Este elementar.
Oamenii platesc taxele nu pentru ca stiu ca este spre bine lor (asta doar in cateva tari civilizate; poate cele nordice si Japonia, unde este alta planeta), ci de frica consecintelor (realist vorbind). Daca te-ai uita ce amenzi si pedepse sunt pentru neplata impozitelor si frauda in SUA sau Germania, de exemplu, ai intelege. Plus ca acolo se si aplica astfel de pedepse.
@A
Sa ramanem pe subiect. A fura este acelasi lucru indiferent de unde o faci si a-l da in gat pe ala care fura este o chestie de responsabilitate si uneori o arma. Ma refer acum la responsabilitate. Daca nu o faci pur din considerente rationale, eu accept: imi pun cariera in pericol, nu mai pot avansa sau mi se duce vestea ca sunt turnator sau am de suferit. Dar gandirea de gen: pe mine nu ma intereseaza, sunt banii lor, eu vin la munca si-mi vad de treaba linistit ……. imi da de gandit.
@ NR
Eu am ramas la subiect, tot timpul, dar tu tot n-ai inteles. Te poti gandi linistit la orice vrei, numai ca te gandesti la altceva decat spun eu.
Repet, desi am scris si mai sus: nu este vorba de indiferenta, ci de situarea unor lucruri si evenimente in cadrul lor.
Cam pana aici cu ‘gogorita managementului privat la stat’….iti urez succes la licitatie!
Intrebare pentru domul George B…..dumneavostra erati la o intalnire a viitorului partid Alba ca Zapada? Sau era un nene cu papion care semana foarte bine cu dvs? As fi foarte dezamagit sa stiu ca aveti simpatii din astea, cu ciudati gen Baconschi si Lazaroiu.
Nu stiu ce e cu partidul acela si nu stiu despre ce poza e vorba, sau daca eram sau nu eu in ea, insa ad, am simpatii foarte mari pentru acesti oameni, pe care ii cunosc bine, de aproape. Sunt niste intelectuali (adica oameni cu carte, care nu fac greseli de gramatica si care pot vorbi cursiv, inclusiv cu mai multe fraze la rand, fara pauza, cu principii morale intelese si asumate si cu cultura generala – daca cumva nu cunosti conceptul respectiv) si, mai ales, onesti si bine intentionati. Ca asa ceva nu e pe gustul multora, nicio surpriza…
GB
Ok,multumesc pentru lamuriri. Depinde din ce punct de vedere privim principiile morale si bunele intentii.
Stimate d-le Butunoiu,
Se discuta mult despre “furt”, dar in ultimul timp a aparut din ce in ce mai pregnant si al doilea factor, “incompetenta”.
Aici cred ca este problema dv. (in sensul companiilor de recrutare, nu personala).
Atat in sectorul de stat cat si privat, cred.
Am citit aprecierea dv. pentru doi ministri dintr-un cabinet Boc si ar fi interesant daca cei doi factori sunt prezenti la cei doi demnitari (opinia dv., bineinteles)
Despre Lazaroiu la Munca stiu prea putine si, oricum, a stat acolo o perioada prea scurta ca sa poata cineva sa-si faca o parere cat de cat avizata in ceea ce priveste competenta lui tehnica (pentru ca de moralitatea lui si de bunele intentii nu am motive sa ma indoiesc). Despre Baconschi stiu mai multe si sunt sigur ca are competenta tehnica ceruta unui astfel de job. Ca manager al Ministerului de Externe am eu o parere divergenta, pentru ca eu daca as fi fost in locul lui as fi dat afara cel putin un sfert din minister, o jumatate s-ar fi pus pe treaba instantaneu, iar cu celalalt sfert – nuca tare – ar fi fost, pana la urma, un scenariu “care pe care”. Oricum, ca manager intr-un astfel de loc, “diplomatia” nu numai ca nu e un bun instrument managerial, ci e contraproductiva de-a binelea!
GB
Pentru ca n-a facut toate alea, a castigat care? Sau nici nu s-a pus problema scenariului “cpc”?
Nu am inteles ce vrei sa spui. GB
Nu era nimic de inteles. Era o ironie, dar pe net se “citeste” si “se scrie” mai greu.
Din pacate, mie mi se pare ca TB este intr-o situatie de win-win, adica a cedat suficient incat sa-l accepte nucile tari. Sper ca este doar o aparenta.
Buna seara,
Lucrez intr-o firma oarecum de stat. N-are importanta cum o cheama. Firmele de stat sint tributare politicului. Este o mare diferenta intre conducerea/ managementul unei firme de stat si una privata.
Chestia cu hotia este valabila tuturor, iar daca ante-repondentii de mai sus au putut-o incrimina inseamna ca au dreptul de a da cu piatra. Ma indoiesc ca de mici copii sau adulti n-ati furat / luat de la altul ceva. Dar asta nu e important.
Important e faptul ca, noi toti, dar absolut toti, avem o meteahna: sa facem orice doar pentru fundul nostru propriu. Nici macar in multinationale nu se gaseste interesul colectiv. Acolo e o chestie straina adaptata la o mentalitate romaneasca. Si har Domnului ca 200 de ani de domnie fanariota isi spune cuvintul si acuma.
Ca sa se schimbe optica angajatilor, trebuie ca peste 55-60% dintre ei sa doreasca sa o si faca! Tre sa se schimbe ei ca oameni, noi ca oameni, voi ca oameni, in fiecare secunda. La noi, ca peste tot in lume, schimbarea in bine trebe facuta cu parul. Ai facut un accident mortal, ti s-a ridicat forever permisul, munca in folosul societatii pina imbatrinesti si apartinatorii mortilor iti trec in custodie.
Asa-i ca daca tre sa dati cu parul, primiti uneori un telefon, “fiindca o mina spala pe alta”? Asa-i ca a trebuit sa mai primiti in firmele voastre si “loazele” altora “ca-i baiat bun”? Daca ii asa de bun, de ce nu-l tine tat-su sau unchiu-sau?
Firma in care lucrez a ajuns si un soi de lada de gunoi pentru “copii buni”, atit de buni ca nu-s tinuti in firmele pretenilor sau parintilor.
Ati fost in strainatate? trebuie doar sa treceti granit ain Bulgaria. Fiecare cm2 de pamint e lucrat. Maj turistilor is romani care nu fac mizerie. E adev ca nu se dezmint, unii, si urla si sar in piscina ca-s analfabeti, dar intretin curatenia. Si in Mallorca, si-n Tunisia, si-n Turcia, si oriunde. Tot romani. Si ce credeti ca-i civilizeaza in 3 secunde?:)) Legea tarii aleia. Dovada ca e doar o chestie situationala: mom cind vin in tara noastra draga si urla si se poarta ca niste anormali.
Intervine cineva? Nu. Admonesteaza cineva? Nu.
Sa nu credeti ca nu exista bun-simt. Doar ca nu se mai poarta fiindca nici asa-zisa “opinie publica” nu-l poarta. Nici la piata, nici in magazine, nici la volan. Toata lumea e pusa pe harta.
Dar, literatura de specialitate, straina, spune ca la servici, nimeni n-a auzit de bun-simt, comunicare, colaborare. Fiecare se poarta cum il taie capul.
Si fiindca stiu ca stiti, dar nu spuneti, exact ce se intimpla in firmele romanesti neaose se intimpla si in Australia, si-n America si-n Germania, numa ca la aia nu se vede si aia nu isi spala rufele in strada.
“biata tara/ rea croiala”
Dana,
Este logic ca la procese identice rezultatele sa fie identice, nu?
In Romania umbla vorba ca “Ce, parca acolo si acolo nu este tot asa?”
Daca ar fi fost cum e in Romania si in Occident s-ar fi trait si in Occident cum se traieste in Romania si vice versa.
Cu riscul de a te dezamagii, trebuie sa iti spun ca NU in Occident, in interiorul firmelor private si a regiilor de stat, nu este cum este in Romania!
Poate in Grecia sau alte tari mediterano-balcano-latino etc. dar in mod sigur nu in tarile anglo-saxone la care te referi.
Cinstit, nu cred ca stii ce vorbesti, la punctul asta! Ca mult altii din Romania.