Un “manager privat”, adica un om nici macar genial in ale conducerii, ci doar normal la cap si, in primul rand, onest si bine intentionat, ar putea sa faca in cateva luni ca orice institutie a statului sa mearga, daca nu bine sau foarte bine, atunci macar rezonabil. Insa cu o singura conditie importanta. Nici nu conteaza prea mult daca “managerul privat” a lucrat chiar “la privati” sau tot timpul la stat, daca a fost antreprenor sau angajat, in Romania sau cine mai stie pe unde. Nu de prea multa stiinta sau de flash-uri de creativitate manageriala e nevoie acolo. Pentru inceput, logica si bunul simt sunt absolut suficiente, dar numai daca exista cineva sau ceva care ii pedepseste pe cei care fura, care incalca legile si regulile si pe cei care isi incalca promisiunile cu rea-credinta, in sens larg si la modul general.
Un lucru e suficient de clar: si in Romania, si oriunde in alta parte, angajatii isi fac bine treaba si sunt productivi numai cand sunt suficiente constrangeri care sa nu-i lase sa devieze de la obiectivele si interesele organizatiei. Sigur, peste tot exista un anumit numar de oameni civilizati, pentru care marile principii morale sunt suficient de mult internalizate incat sa faca ceea ce trebuie si ce se asteapta de la ei, doar pentru ca “asa trebuie”. Ceilalti, insa, reactioneaza conditionat doar la teama si la motivare. Care motivare, fie vorba intre noi, e tot un fel de frica, aceea de a nu primi recompensa…
Evident, daca numarul celor civilizati devine suficient de mare, se poate spera la aparitia unui fenomen de contagiune sociala care sa duca la o sporire a “concentratiei” de civilizatie din grupul respectiv pe cale naturala. Insa nu se pune problema de asa ceva in Romania in acest moment, si nu se va pune inca multi ani de acum inainte, asa ca acest “mecanism” nu e de luat deocamdata in calcul. Cu atat mai mult cu cat, de 20 de ani incoace, el functioneaza mai degraba in sens invers: am vazut mai multi oameni sincer civilizati care “au cedat”, decat necivilizati care au trecut “de partea cealalta”.
Asadar, atata vreme cat “managerul privat” – si orice ar insemna asta – nu va putea sa-i dea afara pe cei de rea-credinta (in primul rand), pe incompetenti (in al doilea rand) si pe oricine altcineva care nu are ce cauta in organizatia respectiva, nu va face cu nimic mai mult decat fac actualii manageri “neprivati”. Daca oamenilor nu le e frica de consecintele actelor lor, s-a terminat! Imunitatea decretata a functionarilor publici si a angajatilor de la stat, in general, e cel mai mare rau care se poate intampla Romaniei, in acest moment si in acest context. Consecintele nu raman doar in interiorul institutiilor si organizatiilor respective, ca in cazul firmelor private, ci ajung la noi toti, ceilalti. Cata vreme un judecator poate sa decida ca un angajat e competent sau nu, sau ca merita sau nu un spor, o prima sau o marire de salariu, Bill Gates nu ar putea sa conduca un centru de calcul al unei primarii de provincie mai bine decat o face actualul director “de la stat”…