(intrebari wall-street.ro)

• Care a fost cea mai exagerata (daca se poate spune asa) pretentie pe care ati avut-o din partea unui expat care s-a angajat (sau nu) in Romania in acesti doi ani de criza? Aceeasi intrebare pentru perioada care a precedat criza.

Trebuie sa faci diferenta intre angajarea unui strain cu statut de expat si angajarea unui strain pe postul respectiv, insa fara statut de expat. Cei din prima categorie au devenit extrem de rari si nu prea se recruteaza in tara de destinatie. De cele mai multe ori sunt « detasati » angajati ai companiei – mama pe o perioada limitata, cu garantarea (pastrarii) postului la intoarcere.

Noi am recrutat cativa straini, insa niciunul cu statut de expat. De fapt, e foarte putin probabil ca vreuna din firmele de executive search de aici sa fi facut asa ceva.

Nu imi aduc aminte de nicio cerere exagerata din partea unui candidat, fie el strain sau roman.

• Cat ii costa de obicei pe angajatori doleantele extra salariale in cazul unui executiv expat si cat ii costa in cazul unui executiv roman?

Daca e vorba de un expat in sensul explicat mai sus, pe langa cheltuielile de casa si transport (lunar/ saptamanal etc.), se mai ia in calcul si un salariu cam cu 30% mai mare. Pe total, cheltuielile totale cu un expat pot fi cu 50% mai mari decat cele cu un ne-expat.

In ceea ce priveste pe strainii care nu au statut de expat, nu mai e nicio diferenta intre salariile acestora si cele ale romanilor, si asta de cativa ani buni.

• Ce venituri lunare are cel mai bine platit expat/roman pe care l-ati plasat in acesti doi ani de criza? Ce venituri lunare are cel mai bine platit expat/roman pe care l-ati plasat inainte de septembrie 2008?

-     inainte de criza peste 30,000€/ luna

-     de la criza incoace aprox. 20,000€/ luna (salariu fix + bonus garantat)

• Cum s-a schimbat (daca s-a schimbat) atitudinea executivilor in acesti doi ani de criza? Care au fost cele mai mari transformari pe care le-au experimentat executivii si care in trecut pareau de neimaginat?

Unii ar spune ca « au devenit mai realisti » – si asa am fost tentat si eu sa spun o vreme. Insa nu e o formulare buna, ei erau si inainte realisti, de vreme ce obtineau ce cereau, chiar daca multe cerinte pareau fanteziste. Cred ca e mult mai bine sa spui ca s-au adaptat situatiei si « raportului de forte ». Cand se va reinclina balanta in favoarea lor, vor profita si ei la maximum, e evident. Prin urmare, nu cred ca putem vorbi de schimbari fundmentale de atitudine sau de altceva, ci doar conjuncturale.

• Care generatie de executivi apreciati ca sufera mai mult de pe urma crizei si de ce?

Cei de peste 50 ani, si chiar unii de peste 45. Celor mai multi nu numai ca li s-au stopat brusc perspectivele de crestere salariala (de la evolutia in cariera orium nu prea mai asteptau mare lucru, imi inchipui), ci unora li s-a sugerat sa plece sau chiar au fost fortati sa o faca, spre surpriza lor.

• Puteti sa-mi enumerati cateva din lucrurile foarte importante pe care considerati ca le-au invatat executivii care castiga 10.000 – 20.000 de euro lunar, in acest doi ani de criza?

Succesul businessului (si veniturile lor, pe cale de consecinta) nu depind atat de mult de prestatia si de performantele lor ca manageri, asa cum isi inchipuiau. Si ca businessul trebuie facut mai mult cu creionul si cu hartia in mana decat cu idei « geniale ». Si ca executia strategiei e cea care poate face ca afacerea sa mearga bine sau prost, mai mult decat strategia in sine, de cele mai multe ori.

This entry was posted on Sunday, August 29th, 2010 at 3:44 pm and is filed under Articole. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.