In general se fura peste tot unde riscul de a fi prins si pedepsit e redus. E vorba de “pedeapsa” in sens larg, adica orice situatie in care ai ceva de pierdut: atat pedepsele clasice pentru furt (inchisoare, amenda etc.) cat si cele indirecte, de tip “punitate sociala”, care functioneaza mult mai eficient in tarile civilizate: marginalizare sociala, blocarea cailor de avansare profesionala si sociala, oprobriu public etc. In majoritatea cazurilor, oamenii nu fura nu din cine stie ce convingeri si principii internalizate, ci doar de teama consecintelor.
In firmele multinationale, riscul de a pati ceva semnificativ daca esti prins furand (si aici vorbesc de sume mari, nu de fleacuri) e aproape zero. In cel mai rau caz esti dat afara din firma, foarte discret si poate si cu niste salarii compensatorii. Regula “de baza” in astfel de situatii e sa nu se afle pe piata si in presa, indiferent cat de mare ar fi paguba (sau, mai bine zis, cu cat e mai mare, cu atat risti mai putin). De multe ori, cand pagubele nu sunt mari, aceste furturi sunt tolerate mult timp dupa ce sunt descoperite, dintr-un calcul simplu si cinic: “ce am avea de pierdut si ce de castigat in fiecare varianta”, adica implicatiile si costurile totale ale unor actiuni directe asupra hotului (costul inlocuirii, imagine etc.) vs valoarea pagubei. Unele firme chiar introduc furturile in bugete si fac calcule sofisticate cu sumele pana la care e mai rentabil sa te faci ca nu observi decat sa pui in miscare cine stie ce resurse. Nu in ultimul rand, sefii directi au cel mai mare interes sa musamalizeze totul, ca sa nu li se reproseze ca nu au stiut sa protejeze eficient interesele firmei.
De departe, cel mai mult se fura la achizitiile de servicii si produse: cumperi la un pret mai mare si furnizorul iti da o parte din bani in contul personal, faci o lucrare de constructii si iti renoveaza si tie casa pe gratis (sau, mai bine zis, platit de firma) etc. etc. etc. etc. Lista e fara sfarsit si imaginatia hotilor la fel. Mai rar si mai greu e ca angajatii sa fure direct din produsele sau banii firmei, insa se intampla si asta foarte des la modul indirect: folosirea abuziva a bunurilor si resurselor firmei in interes personal e ceva cvasi-generalizat, la fel ca si umflarea deconturilor cu cheltuieli fictive sau la preturi nereale. Mie mi s-a propus odata (printr-un intermediar) un contract (pentru un serviciu aproape fictiv) de 200,000€ daca le dau inapoi 60,000€ cash.
Aproape in fiecare zi imi descrie cate un candidat indignat despre astfel de cazuri, uneori in mare, alteori cu multe detalii (cand frustrarea e la limita), si multi dintre ei invoca dezamagirea legata de asta ca unul dintre principalele motive care ii fac sa plece cu sila din firma respectiva. Poate ca voi face o “culegere” cu ele, cand voi iesi la pensie si voi avea mai mult timp de scris.
Si mai e ceva de spus: se pare ca strainii fura la fel de mult ca si romanii, nu e nicin fel de diferenta de fond aici, si e de asteptat sa fie astfel.
[...] This post was mentioned on Twitter by vali petcu and Stefan Murgeanu, Mihaela Georgescu. Mihaela Georgescu said: Intrebare la Radio Erevan: “Se fura si la multinationale?” http://ht.ly/28FBQ [...]
[...] şi efect. Şucu. “Trebuie să mă încadrez în buget” George Butunoiu spune că hoţii din multinaţionale riscă foarte puţin atunci când bagă mâna în buzunarele [...]
Intrebare la Radio Erevan- —Se fura si la multinationale—- — Blogul lui George Butunoiu…
Pai de furat, probabil ca se fura. Doara nu s-or duce romanii la servici sa munceasca ?!…
sarisi peste ultima fraza, nu?
foarte interesant. “Mai rar si mai greu e ca angajatii sa fure direct din produsele sau banii firmei, insa se intampla si asta foarte des.” suna ciudat in fraza si rar si des
Am facut corectura, lipseau cateva cuvinte, merci pt observatie!
GB
Citisem o data, cred ca era in Harvard Business Review, despre un sondaj, facut in USA, care arata ca 60% din angajati ar fura daca ar avea ocazia, 20% ar avea ceva retineri, cauzate de principii, norme societale etc. si 20% nu ar fura sub nici o conditie, din cauza variate (educatie religioasa etc.).
Probabil ca exista diferente de la o societate la alta, dar aceste diferente sint in marimea acestor proportii.
In ce priveste cit fura de fapt fiecare, asta depinde de fapt de …. cit poate sa fure!!
Exista societati mai “asezate”, cu mai multa traditie in business, unde se fac bugete a caror executare se verifica de catre auditori independenti, unde exista bonusuri pentru reducerea cheltuielilor (deci exista un anumit interes sa se reduca pierderile de tot felul), unde fiecare plata trebuie sa fie aprobata de doua persoane care nu pot, tehnic, intra in “cirdasie” si alte citeva metodologi care ajuta la reducerea furtului.
De furat se fura, cu precadere din ceea ce se numeste “discretionary expenses” si din experienta si din discutii cu altii, cunoscatori in acest domeniu, se poate spune ca:
1) Cu cit este bugetul de care raspunde un manager mai mare cu atit este suma care este furata mai mare,
2) Ca proportie indicativa, in America de Nord, un manager poate, si o si face, fura cam 10 – 15% din retributia sa in diverse metode (mai calatoreste omul cind nu este strict necesar, se mai educa la niste congrese in Caraibe, mai ia niste iPhone-uri care tocmai ii plac si nevestei etc. etc. etc.)
3) Marea majoritate a managerilor care o fac nici macar nu considera aceasta ca un furt, ci mai degraba ca un “avantaj” care vine cu pozitia in firma!
Ce soluție vedeți pentru astfel de probleme dl. Butunoiu? sau mai bine zis cum s-ar putea reduce furturile de acest gen din multinaționale și administrație.
Solutiile sunt cunoscute foarte bine si celor din firme, problema e daca si cand e rentabil sa fie aplicate. Daca acestea costa mai mult decat economiile facute prin reducerea furturilor, nu au motive solide sa le puna in aplicare. Doar de dragul principiilor nu o vor face decat cateva firme, asa ceva nu e de mare interes pentru firme.
GB
Calculele sunt atat de dracesti, incat se intampla sa-i aduca inapoi dupa ce i-au dat afara pentru furt
Calculele sunt atat de dracesti, incat se intampla sa-i aduca inapoi dupa ce au furat
)
O parte dintre furturi sunt usor de depistat, doar pe cale contabiliceasca. Si pe celelalte le poti depista daca vrei, insa multi evita sa faca asta din cauza batailor de cap pe care le-ar genera. In fond, atata vreme cat nu e vorba de banii lor, de ce sa-si complice singuri viata? Asadar, cei mai multi manageri (si de HR si de oricare alt fel) incearca sa evite aducerea acestui subiect in discutie, daca nu sunt obligati sa o faca.
GB