Comments on: Firma nu e o vietate…

By: AUR

AUR — Sat, 19 Jun 2010 23:11:09 +0000

GB, te rog sa te orientezi, observ si aici o posibila mutare de pe blog mai la caldurica.

By: George Butunoiu

George Butunoiu — Fri, 18 Jun 2010 03:58:46 +0000

Nu m-am prins ce vrei sa spui…

By: Extra3OO

Extra3OO — Fri, 18 Jun 2010 01:29:24 +0000

Domnule Butunoiu, se vede ca nu sunteti “un conservator clasic de dreapta”.

Din cauza sfaturilor dumneavoastra cred ca putine firme vor avea un istoric de 100 de ani.

Ceea ce ar fi pacat..

By: FN

FN — Thu, 17 Jun 2010 23:31:43 +0000

Deci daca firma nu-i o vietate atunci nu-i nici o problema daca-i intoarcem spatele atunci cand vrem sa mergem la un alt os de ros.

Si uite asa se umple lumea de lideri care vin, iti troznesc trei powerpointuri, stau un an si cand te prinzi ca-s incompetenti o taie si-si adauga la CV o alta pozitie de ‘ledearship’ unde au pus ei coada la pruna.

In principiu, daca stapanul plantatiei realizeaza care-s negrisorii care fac treaba si ii trateaza cu respect, atunci a) negrisorii ar fi bucurosi sa fie tratati omeneste si ar pune umarul la bunul mers al lucrurilor, b) sefu’ s-ar concentra cum sa dezvolte plantatia si nu cum sa-si umple golurile din organigrama.

Asta presupune un anumit grad de civilizatie si educatie totusi…

By: ioanabis

ioanabis — Thu, 17 Jun 2010 18:09:45 +0000

Desi n-am lucrat intr-o corporatie, am trecut si eu prin faza “firma crapa fara mine”. Rezultatul? Aproape doi ani am “pus umarul” si am incercat sa construiesc si sa fac si sa dreg… Entuziasmul de la inceput de drum (aveam 19 ani cand m-am angajat acolo, era primul serviciu serios – mai lucrasem in doua locuri, primul a fost o colaborare si al doilea un job de weekend).
Evident ca plecatul la ora 6, cand se termina programul, era pentru altii, eu eram zmeu.
Cand s-a pus problema ca eram in plus, am injurat doua zile ca pe santier (da, sunt o delicata. care este) si m-am umplut de scarba. Scarba care m-a dus la concluziile:
viata personala nu se sacrifica pentru ca e ceea ce te implineste;
obosesti daca lucrezi cel putin 10 ore pe zi, 5 zile pe saptamana si nici macar nu te prinzi imediat, ci prea tarziu, cand e deja obicei;
nimeni nu tine cont de cat ai muncit – in momentul in care obosesti lucrand pe plantatie nu primesti multumiri, ci un sut in fund;
e ilegal daca-ti cere cineva sa lucrezi mai mult de 48 de ore pe saptamana si orele suplimentare se platesc sau se compenseaza cu timp liber – cand trebuie, nu “data viitoare”, nu “mai incolo”;
nu e cool sa muncesti foarte mult, nu e cool sa fii stresat (nu stiu de ce am crezut chestia asta to begin with).
Ce pot sa spun? M-am invatat minte iar urmatorului care incearca o schema de-asta nefericita ii intorc spatele.
Firma nu e o vietate si nici nu crapa fara mine.

By: ionel

ionel — Thu, 17 Jun 2010 17:40:02 +0000

Smekerii care iau deciziile daca nu au cu cine sa le duca la bun sfarsit isi pot baga deciziile in cur.

By: animaloo

animaloo — Thu, 17 Jun 2010 12:40:15 +0000

- “bugetar” care ofera FIRMEI doar ceea ce i se cere -

asta este idealul. Prietenii, familia si sanatatea sunt mult mai importante decat o firma.

By: Tweets that mention Firma nu e o vietate… « Blogul lui George Butunoiu -- Topsy.com

Thu, 17 Jun 2010 11:12:53 +0000

[...] This post was mentioned on Twitter by Oferte joburi, Mihaela Georgescu. Mihaela Georgescu said: Firma nu e o vietate… http://ht.ly/1Z82g [...]

By: Alexandru Negrea

Alexandru Negrea — Thu, 17 Jun 2010 09:51:26 +0000

@Sandu Coros – eu cred că ar fi ideal să fii “bugetarul” care abia aşteaptă să plece acasă. Nu înţeleg de ce ar fi altfel

By: Sandu Coros

Sandu Coros — Thu, 17 Jun 2010 08:19:01 +0000

am citit cu placere articolul si ma regasesc in ultimul paragraf din el
acum 7 ani am fost primul angajat al unei firme, am format acea “mare familie”, am investit mult suflet in tot ce am facut si m-am trezit tras pe linie moarta (m-au trimis sa lucrez de acasa ceva mai banal decat faceam inainte)
normal ca m-am simtit “tradat” de catre FIRMA mai ales pentru ca nu mi s-a explicat aceasta decizie (daca eram incompetent profesional imi desfaceau contractul de munca)
asa cum e scris si in articol sentimentul de “tradare” e mai puternic in ceea ce priveste FIRMA decat fata de alte persoane pentru ca cea mai mare parte din timpul si preocuparile tale sunt daruite FIRMEI

consider ca titul si concluzia articolului : “firma nu e o vietate…” poate fi trasa doar de un analist, de un om din afara; atunci cand te implici mai mult decat fac altii in activitatea FIRMEI e greu sa accepti ca FIRMA “nici nu are vreo remuscare”

altfel, daca nu daruiesti multa energie FIRMEI cred ca te transformi intr-un “bugetar” care ofera FIRMEI doar ceea ce i se cere, implicare suplimentara ce tinde spre zero si care abia asteapta sa vina ora de plecare