(interviu Adevarul)

Revin cu o noua propunere de articol pe domeniul resurselor umane. Lucrez la un articol despre relatiile intime la serviciu, pornind de la un studiu recent, potrivit caruia aproape 70 la sută dintre persoanele care cred că sexul la locul de muncă este plăcut afirmă că au făcut deja acest lucru, tendinţa femeilor fiind de a se implica în astfel de relaţii cu şefii, iar a bărbaţilor cu subalternele. Din studiul cantitativ “Sexul la birou şi românii” rezultă că aproape jumătate dintre respondenţi consideră că sexul la locul de muncă este incitant, iar 69% dintre persoanele care cred că sexul practicat la locul de muncă este plăcut afirmă că au făcut deja sex la job. Respondenţii care spun că au făcut sex la job tind să se declare satisfăcuţi pe plan profesional şi să fie mai uşor promovaţi, se mai arată în studiu. M-ar interesa opinia unui specialist in HR pe acest subiect.

1. Ce meserii sunt mai „predispuse” sa favorizeze aparitia relatiilor la serviciu?

Subiectul e bine analizat in psihologie si in psihologia sociala, sunt multe studii pe tema asta, insa nu am vazut pana acum ceva bine argumentat (adica demonstrabil) care sa arate ca anumite meserii favorizeaza sau inhiba aceste tendinte.

2. Cum se impaca relatiile la serviciu cu jobul si in ce conditii ajunge sa fie pus jobul in pericol?

In general, departamentele de HR au proceduri clare legate de conflictele de interese care pot aparea in urma unor astfel de relatii. Situatia e mai sensibila in cazul in care unul e seful direct al celuilalt. Problema e ca foarte rar implicatiile unor astfel de relatii sunt evidente si sunt cam aceleasi indiferent de persoanele in cauza. De cele mai multe ori, efectele sunt imprevizibile: unii devin mai atenti si mai constiinciosi la locul de munca, altii dimpotriva. Unul dintre parteneri il poate influenta pozitiv pe celalalt, sau invers, asa ca aproape totul pare sa fie o mare „ruleta”.

3. Unele companii au contracte ferme prin care interzic relatiile intime la birou. Cum se intampla in Ro? Estimativ, ce procent din totalul companiilor au astfel de contracte? Cum stam, din acest punct de vedere, comparativ cu firmele din vestul Europei?

Dupa cum am scris mai sus, efectele sunt extrem de greu de prevazut, sunt mult prea multe variabile in joc pentru ca cineva sa le poata analiza suficient de bine si sa si traga o concluzie pertinenta de acolo. Unii manageri (directori generali sau de resurse umane) folosesc tocmai acest argument pentru a interzice aceste relatii in firma: „Daca tot e atat de imprevizibil, de ce sa ne asumam riscuri si sa nu eliminam de la inceput orice potential conflict de interese greu controlabil?” Eu personal nu as pune nicio restrictie, de nici un fel, si as astepta sa vad ce se intampla ca sa iau o decizie in functie de situatia concreta. Oricum, procedurile pe care le-am vazut pana acum in firme (mai ales in multinationale, foarte rar in cele antreprenoriale”) se refera doar la casatorie, si asta in circumstante bine determinate (relatii profesionale directe, subordonare ierarhica etc.). Celelalte tipuri de relatii (calcaie aprinse, sex, adulter etc.) sunt mult mai greu de definit, de „masurat” si, prin urmare, si de reglementat. Nu-mi aduc aminte sa fi vazut ceva de genul asta in regulementele firmelor, insa imi inchipui ca exista prin unele locuri.

4. Cum se explica tendinţa femeilor fiind de a se implica în astfel de relaţii cu şefii, iar a bărbaţilor cu subalternele? Ce efecte negative, dar si pozitive, pot avea astfel de relatii?

Aste e un lucru explicat foarte detaliat in psihologie: barbatii pe care ii excita puterea asupra femeilor (care decurge din relatia de subordonare, insa ei o „interpreteaza” oarecum diferit) etc.

5. Exista studii care spun ca relatiile de acest fel la birou cresc productivitatea. Cum vedeti acest aspect?

In unele cazuri asa se intampla, cu siguranta. Am spus-o si eu, mai sus. Insa nu cred ca exista vreun studiu care sa poata sa sustina ca a facut „totalul” si ca rezultatul a iesit clar „pozitiv” (sau „negativ”). Practic, in functie de ce vor sa demonstreze aceste studii (si de cine le-a comandat), scot in evidenta cand un rezultat, cand pe celalalt, fara ca asta sa le invalideze rezultatele, e doar chestie de interpretare.

This entry was posted on Monday, May 24th, 2010 at 8:28 pm and is filed under Articole. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.