(o cronica subiectiva)
Mai multi oameni subtiri mi-au recomandat sa ma opresc la La Bonne Bouche daca ajung in centrul vechi, ba unii chiar m-au indemnat sa ma duc in mod special acolo, lucru nu tocmai la indemana cuiva care trebuie sa mearga cu masina, fie ca nu are destul timp, fie ca nu are chef de plimbare printre ruine.
Restaurantul e mic, intr-o casa veche, evident, are o singura sala, cu o terasa frumoasa cu multe flori, direct in strada, cum se face in zona. E curat, destul de placut amenajat, cu “concept” (adica unitar si coerent), cu mult lemn si cu o biblioteca cu carti adevarate, nu numai cu cotoare, cum am mai vazut in alte locuri. Pacat doar ca au facut-o gri, e ultima culoare pe care ar asocia-o cineva cu o biblioteca. Daca stai cu fata spre strada si te uiti la trecatorii cu pantaloni scurti si cu harti in mana, chiar te simti ca in vacanta si iti vine sa ramai mai mult decat iti planificasesi la inceput. Adica e bine.
Si, ca sa revin la ideea din titlu, de cate ori am fost acolo am vazut numai clienti (destul de putini, totusi) care mi s-au parut foarte civilizati. Nu tu o fufa, nu tu un interlop… Aratau a turisti care treceau prin fata si s-au oprit sa manace, sau a intelectuali care venisera din alt colt al Bucurestiului tocmai la La Bonne Bouche, fie pentru ca le placea mancarea, fie decorul sau serviciul, fie toate la un loc.
Toti cei care mi-au vorbit cu simpatie despre acest mic restaurant mi l-au descris ca bistrou, desi eu ii suspectez pe cei de acolo ca au pretentii ceva mai mari cand ma uit la meniu, la preturi, la modul de prezentare a mancarii si la felul in care i-au invatat pe chelneri sa se poarte. Insa mie mi s-ar parea ciudat si riscant sa vrei asa ceva intr-un astfel de loc si nu vad ce ar avea de castigat, ba dimpotriva! Nu ca nu ar fi capabili. Dupa ce am mancat de cateva ori la ei, sunt sigur ca pot face mancare foarte sofisticata, desi nu cred ca la nivel de haute gastronomie si nu l-ar ajunge din urma cu una, cu doua, pe Nicolai, de exemplu. Spre binele lor, sper sa nu-si fi propus asta, totusi…
Meniul are doar doua pagini, una pentru mancare si una pentru bauturi, si i-au dat o prezentare pretentioasa (de carton vorbesc), de restaurant sofisticat, cam neadecvata dupa parerea mea, asa cum am mai spus. Sunt putine feluri, deci, adica atatea cat sa-ti inspire toata increderea. E un amestec de cuisine du terroir cu gastronomie fina: salate, supa de ceapa, quiche, tarte, fondue, coq au vin, tagliatelle, dar si Saint Jacques, pesti si fructe de mare de calitate, vita, rata, tartar. Si deserturile frantuzesti obisnuite.
Ca la orice restaurant frantuzesc serios, ne-au adus un amuse bouche in cele 7 minute reglementare. Apoi am primit un foie gras excelent, pentru care ma voi intoarce din cand in cand acolo, chiar daca stiu ca nu voi gasi loc de parcare. Am mai luat o “capra calda”, rata cu orez salbatic, legume, piure cu trufe – bune toate. Ceva mai putin mi-au placut puiul cu sos Dijon, orez cu rucola si ciuperci (parmezanul invechit a fost excelent) si niste SJ cu piure de mazare si sos de menta un pic crude. Bune si ele, totusi, insa mai putin decat cele de dinainte. Deserturile au fost foarte bune, toate: fondant de ciocolata (moelleux), tarta de lamaie si sufleu de vanilie cu fructe de padure. Painea (bagheta) a fost si ea, la fel, foarte buna.
Prezentarea mancarii e destul de studiata, cam in contrast cu atmosfera de acolo. Serviciul a fost destul de rapid iar chelnerita (numai pe ea am vazut-o de cate ori am fost) e foarte zambitoare, placuta, amabila si plina de bune intentii. Doar ca nu i-a spus nimeni (si ei sigur nu i-a trecut prin cap) ca e cam inadecvat sa se se poarte atat de ceremonios si sa faca reverente intr-un loc ca acela si cu astfel de clienti. Pe noi ne-a facut sa ne simtim stanjeniti biata fata. Un fel de nuca-n perete.
Preturile nu sunt mici la La Bonne Bouche, insa nu sunt nici exagerate: cam 30 – 40 de lei pentru antreuri, 50 – 60 pentru felurile principale si pe la 20 pentru deserturi. Noi am platit 270 de lei pentru doua persoane pentru un meniu complet cu aperitiv, fel principal, desert si cate un pahar cu vin bun. Adica rezonabil pentru calitatea mancarii, serviciu si atmosfera.
Ii sugerez chefului sa lase La Bonne Bouche sa fie un bistrou cochet, agreabil si cu mancare foarte buna, si sa-si etaleze talentele gastronomice (pe care sunt convins ca le are) intr-un restaurant separat, preferabil nu in centrul vechi. Eu m-as duce si as reveni si la unul si la celalalt. Si sa dea muzica mai incet…
Aceste cronici au inceput sa fie periculoase!!
A doua zi dupa ce am citi Miju m-am dus glont la un restaurant japonez! Dupa Marco Polo am fost si la un restaurant Italian de am comandat bruscheti si dupa doua zile la unul din putinele restaurante mongole pe care le am la dispozitie.
Azi mi-am invitat nevasta la un restaurant/bistro francez!!
Incerc eu sa imi controlez greutatea dar incep sa ma tem de cronicile lui George!
Sper sa ii treaca lui George prin cap sa mearga si prin “all you can eat”uri sau mai rau, sa aveti pe acolo ceva “all you can eat MEAT”, ca in Texas sau Nevada, si sa se apuce George sa le viziteze, caci va trebui sa iau masuri !!!
Nu imi dau seama de cum arata George in real life, nu se distinge in poze, dar nu imi pare ca isi face probleme a propos de greutate, dat fiind ca tare ii mai place sa vorbeasca si sa scrie despre mancare. Daca o sa apara un “all you can eat/meat” in Bucuresti sau in tara, o sa ma stric de ras la ce o sa scrie al nostru GB, si din puctul asta de vedere sper sa apara cat de curand. Si nu cred ca va scrie de restaurant, ci de cei care il frecventeaza:))) Chiar asa, eu propun si categoria “clienti” la review-ul de restaurante, nu numai ambianta, gastronomie si servicii. Nu de alta, dar observ ca GB e cam motan de felul sau, nu ar spune nici macar “miau” despre ceva sau cineva, semn ca este foarte bine educat, aviz amatoarelor…
Da, e adevarat, sunt un mare mancacios si ma gandesc toata ziua la mancare. Ce scriu eu aici e mai degraba o cronica sociala, si nu una gastronomica, in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca nu sunt nici un profesionist si nici un specialist in ale mancarii, sunt doar un client fidel al restaurantelor (din obligatie – uneori trebuie sa merg si de 2-3 ori pe zi la restaurant). Ma intereseaza mancatul in public ca act social si cultural, cu toate implicatiile sale si, evident, ma intereseaza si “actorii”, uneori mai mult decat mancarea in sine. De aceea, am scris adesea despre clienti, despre ospatari si patroni, despre relatiile dintre ei, dintre ei si clienti etc. Daca te uiti prin celelalte articole o sa gasesti multe referiri. Cand nu am ce spune (La Bonne Bouche era aproape gol de cate ori am fost eu acolo), scriu si eu despre ce pot.
Tare mi-ar placea sa am micul meu restaurant, sigur o s-o fac intr-o zi.
GB
Centrul istoric este intr-o continua expansiune, sunt inca locatii dragute acolo care te asteapta sa investesti domnule GB
Pentru a doua oara consecutiv mi se intampla sa ma confrunt cu aceiasi problema la acest “prestigios” restaurant cu specific frantuzesc din Centrul Vehi al Capitalei numit “La Bonne Bouche”, si anume aceea a slabelor servicii. La ce ma refer? La faptul ca pe nota de plata mi se impune o taxa sevicii, lucru care nu este normal. Eu client al acestui restaurant nu sunt obligat sa platesc acest tip de taxa, iar daca aleg/doresc sa o platesc o fac numai daca sunt multumit de serviciul oferit, de cum am fost servit la masa, de cum mi se vorbeste, etc. Ca sa fiu pe intelesul tuturor, in data de doi septembrie 2011, pasionata de mancarea si vinurile frantuzesti am ales acest restaurant la care obisnuiesc sa merg din cand in cand. Mancarea pe gustul meu, vinul la fel, vine si nota de plata, aceeasi TAXA SERVICII, pe care NU SUNT OBLIGATA SA O PLATESC atunci cand OSPATARUL care ma serveste (unul imbracat cu o camasa de culoare neagra, restul ospatarilor avand diverse culori) EMANA un miros putermic de ALCOOL si TUTUN, si o privire urata de parca l-as fi deranjat. Spre ghinionul meu nu este prima data cand acest indivit serveste la masa mea.
ATENTIE!!! Daca nu doriti sa treceti printr-o experienta similara cu a mea uitati-va la ospatarul care urmeaza sa serveasca la masa dvs.:-P:)):)):))