Cum ai considera in momentul de fata piata muncii in Bucuresti si in Romania?
Seamana mult mai mult cu cea cu care sunteti voi obisnuiti acolo si cei din tarile “asezate”. Situatia de pana la criza era, mai degraba, neobisnuita: cel putin in Bucuresti si in alte orase mari aproape oricine isi gasea de lucru intr-o saptamana, si asta fara sa faca foarte mari eforturi. Acum lucrurile au “basculat” in extrema cealalta – am citit un studiu care arata ca 1 din 3 jobseekers isi cauta de lucru de peste 1 an. Insa sa nu va inchipuiti ca jobseekerul de la noi face ce face cel de la voi. Celui de aici aplicatiile spontane i se par o tampenie, de exemplu, si daca trimite 30 de CV-uri i se pare ca a facut un efort supraomenesc. Si, daca nu primeste niciun raspuns (ceea ce se intampla adesea, evident), ajunge la concluzia ca toate joburile din Romania se dau pe pile. Oricum, e o binevenita aducere cu picioarele pe pamant pentru multi, dintr-un anumit punct de vedere.
Care sunt domeniile care merg cel mai bine si cele care nu merg deloc?
Despre niciun domeniu nu se poate spune ca merge, cu exceptia IT-ului (ma refer aici la programatori). Sant cateva firme razlete, din diverse domenii, care au reusit sa se descurce mai bine si care mai fac angajari (99% de inlocuire, sa fie clar), insa in niciun caz nu se poate face o generalizare catre tot domeniul respectiv. Poate spre toamna – iarna sa inceapa sa se observe o usoara tendinta de redresare mai vizibila pentru unele domenii. Sigur, cum era si de asteptat, produsele si serviciile “basic” au suferit mai putin (FMCG, servicii medicale etc.) iar cele “neesentiale” (durables, real estate, lux, turism etc.) mult mai mult.
Daca ar trebui sa-ti alegi un domeniu de studii in momentul de fata, ce-ai alege?
Muzica
Cum sunt vazuti aici specialistii romani care au studii si experienta de munca in afara? Sunt oare defavorizati pe piata muncii din Romania?
De multe ori, ca un « focar » de frustrare atat pentru angajator cat si (mai ales) pentru angajat. Asta am observat si eu, mai ales in cazul celor care au fost plecati pe perioade mai scurte (de la cateva luni la 2-3 ani). Surprinzator, insa, majoritatea celor care au stat multi ani in strainatate ( 5 – 10+) sunt mult mai realisti si e mai usor de lucrat cu ei decat cu « sedentarii ». Daca vreo secretara are norocul si pune mana pe o bursa in strainatate – sa zicem una de 9 luni – la intoarcere nu te mai poti intelege cu ea. Déjà se considera un mare manager si vrea un salariu de cel putin 4 ori mai mare decat cel pe care il avea cand a plecat. In plus, nu scapa nicio ocazie sa-ti « plaseze » cate un « Vai, dar la NOI, in America, nu se facea asa… ». Sigur, poate am exagerat niyel, dar doar un pic. Eu am avut (si am) destul clienti care sunt destul de rezervati atunci cand vine vorba de « inapoiati », tocmai din motivele detaliate mai sus. Daca facem abstractie de asta, « inapoiatii » nu sunt defavorizati pe piata muncii, ci dimpotriva! Studiile sau experienta in strainatate le asigura aproape intotdeauna o « sarire peste rand » la invitarea la interviu. Insa, odata ajunsi acolo, sunt evaluati exact la fel, dupa aceleasi criterii cu restul candidatilor. Or, unii se considera indreptatiti sa fie evaluati dupa alte criterii, ceea ce nu prea se intampla, si de aici provin multe frustrari, care ii fc pe respectivii sa se simta neapreciati suficient sau chiar defavorizati.
Daca ai fi emigrat acum 10 ani, te-ai intoarce in Romania anului 2010?
Daca as fi fost fizician acolo, asa cum mi-ar fi placut, probabil ca nu. In oricare alta situatie nici nu as fi plecat, nu ma vad traind in alta tara.
Ai avut oferte de recrutare pentru firme canadiene?
Nu imi aduc aminte Se poate sa fi fost vreuna in cei 18 ani de cand fac head-hunting. Sunt foarte putine firme canadiene in Romania si nici nu cred ca va creste numarul lor in urmatorii ani.
Ai prieteni in Montreal?
Am multi prieteni si chiar neamuri in Canada, insa despre niciunul nu stiu daca e in Montreal sau in alta parte. Nu am facut niciodata vreo diferenta intre Toronto, Montreal, Quebec sau Vancouver, pentru mine toti sunt in Canada, si atat.
Ce le-ai transmite romanilor din Montreal si Canada care vor sa se repatrieze?
Sa se intoarca numai cei care se simt destul de puternici ca sa se faca antreprenori. Daca nu ii tin puterile si sunt salariati « genetici » nici sa nu se gandeasca sa se intoarca aici, cel putin cativa ani de acum incolo. Oricum, le fac eu un « semn » cand e ceva de vazut pe aici…
Considerind realitatea coruptiei, bine cunoscute, capitalismul de cumetrie si criminalizarea mediului de afaceri (ex: “taxe de protectie” etc.) care este, in mod realist, posibilitatea de reusita a unui antrepreneur roman intors din strainatate?
Poti definii atributele unui antrepreneur “destul de puternic” in Romania?
Ce l-ar caracterizeaza: mai degraba ideia originala sau capacitatea de a “se descurca”?
Daca nu ai de-a face cu Statul (in calitate de client sau sa ai nevoie de conditii speciale, autorizatii etc.) poti face businessuri bune in Romania, chiar daca e mai greu decat ar trebui si mai frustrant din multe puncte de vedere. Insa astea sunt compensate adesea de numarul mare de oportunitati, mai mare decat in multe piete mature.
Eu vorbeam despre “un om puternic” (cu bataie directa spre personalitate). Daca te tin puterile sa rezisti la greutati si la frustrari, daca esti inteligent si realist, ai sanse bune sa reusesti in Romania.
GB
Dar George, cunosti tu multi antreprenori din Ro care au avut mare success fara sa aiba nimica de-a face cu statul?
Prin “a avea de-a face” inteleg …. mai “o maslina, o atentie” la un functionar, la primarie, la prefectura, la partidul care trebuie …
“Mici mari chestii” care se aduna ….
Esti tu de parere, George, ca in Ro, poti sa razbati ca antreprenor fara sa iti incrucisezi caile cu statul si reprezentantii sai?
Da, sunt foarte multi. In general, afacerile mici (ca a mea), in care nu ai importuri, nu ai productie, nu vinzi la stat. Sigur ca sunt tot felul de proceduri stupide si de magarii birocratice in Romania, dar, daca sunt pentru toti la fel, atunci asta afecteaza mai putin concurenta pe piata locala (o afecteaza, insa, pe cea cu firmele din alte tari, carora le raman mai multe resurse pentru dezvoltare decat celor din Romania, care trebuie sa le aloce “luptei” cu statul).
GB
Cind imigrezi, bineinteles cu acte in regula si cunoscind bine limba, iti ia cam un an sa te “dezmeticesti” si sa vezi cum functioneaza noul sistem.
Daca nu ai o profesie pur tehnica (IT, inginer etc.) poti sa fi sigur ca orice diploma din Ro valoareaza exact zero, asa ca te apuci de munca si de facultate.
Facultatea, daca vrei sa faci ceva macar decent, dureaza 3-5 ani.
Dupa facultate te angajezi si, ca sa fim cinstiti, in primii 3-4 ani nu te lasa nimeni sa manage fie ce o fi. Mai mult faci ce iti spun altii !
Uite asa trec, de obicei, primii 10 ani !!
Daca cineva spune ca a stat 10 ani undeva in strainatate si in 10 ani a devenit mare manager …. mai bine intrebi mai multe detalii….
Dupa primii 3-5 ani in firma ajungi sa fi “de-al casei” si ajungi sa participi la proiecte, sa ti se dea lucruri de rezolvat…. ajungi in “inner circle”, daca ai sau daca nu ai un titlu cu rasunet.
Iar ca sa prinzi ceva experienta reala de management, sa vezi situatii complexe, sa treci prin crize, iti trebuie 5-7 ani.
Deci putem vorbi ca cineva a avut ocazia sa devina manager cu experienta in west, (asta daca tot ce spune este cinstit) dupa 15-17 chiar 20 de ani de la plecarea din Ro,
Numai ca dupa 15-20 de ani de la plecare ……firma iti depune sume simpatice in fondul de pensie, ai o asigurare medicala/dentara de super lux, esti trimis la congrese in Las Vegas si in Caraibe, ti-ai cumparat o casa etc. etc. ….. nu prea mai esti cel care ai plecat!
De aici, din America de Nord, am vazut plecind adevarati manageri cu experienta in multinationale majore (in Grecia, in Croatia, in Ungaria, in Polonia, in Tunis etc.) numai cind le-au plecat copii din casa si au ajuns sa vrea sa “mai vrea sa faca si altceva in viata”!!
Cei mai multi care s-au dus inapoi au acceptat chiar o fractiune din venitul pe care il aveau aici, pentru ca simteau ca “fac ceva util in viata”!
@Mike B
cred ca gresesti, generalizand in asemenea mod! Experienta ta este numai a TA!
Eu sunt plecat de 6 ani intr-o tara care este mult mai inchisa si poate cea mai inchisa din lume, a fost greu la inceput pentru ca nu stiam care este situatia dar dupa 5 ani sunt calare pe un departament de dezvoltare de piata pentru estul Europei si nu am avut nici o relatie sau altceva de genul. Iar diplomele din Ro chiar au contat!