Comments on: Antreprenorii care redevin angajati

By: Mike B

Mike B — Sun, 21 Feb 2010 21:50:56 +0000

Pe continuumul de la “antreprenor pur” (i.e. idee originala, spirit independent si competitiv etc,) pina la “corporatist pur” (i.e. spirit de colaborare, talent de manager etc.) mai exista si ceea ce se numeste INTRAPRENEUR (pe engleza antrepreur fiind scris cu E … “entrepreneur”).
Acesti intrapreneurs (am facut si eu, in carieramea, intrapreneurship de mai multe ori si mai trebuie sa fac si anul asta la o filiala nou cumparata) sint persoane,in esenta, corporatiste la care corporatia a deterimat un talent deosebit pentru a “pune pe roate” afaceri noi, a restructura (aliniat sau nu cu politicile si procedurile HO) companii nou achizitionate, a lansa produse noi, a intra in noi linii de afaceri etc.
In cazul meu concert, am un coleg intrapreneur care a fost trimis in strainatate, ca CEO, sa restructureze o firma nou cumparata, un alt coleg care se chinuie sa dezvolte un “business line” cu totul noua si care este care este sub umbrela unei companii nou create, altul care a “nascocit” pina acuma vre-o 6 produse noi (care au si cerere!) etc.
Este diferit de antrepreneur-ul din sales (sau “market dvlp”) pentru ca trebuie sa puna toata afacerea “pe roate”
Probabil unii din expatriatii care sint trimisi in Ro de firmele intr-adevar mari (e.g. Renaul, Ford, Erste, etc,) sint selectionati si pe baza talentului lor in intrapreneurship.
Hope it helps, George, si ai grija de tine.

By: George Butunoiu

George Butunoiu — Sun, 21 Feb 2010 20:25:56 +0000

Vezi ca si eu am spus acelasi lucru: cazurile in care e luat cineva cu puternic spirit antreprenorial pe o pozitie de top in mediul corporatist sunt extrem de rare. “Corporatizarea” unui business (antreprenorial, se intelege) prosupune exact situatia inversa, in care un corporatist cu pedigree e adus intr-un business antreprenorial. Totusi, antreprenorii pot fi dusi pe o perioada limitata intr-un sistem foarte corporatist dar numai in situatia in care e nevoie de talentul lor de “business developeri” (si niciodata de cel de administratori): cand o corporatie intra pe o piata nous, cand lanseaza un nou produs, cand vrea o expansiune accelerata/ exploziva pe un termen limitt et. In niciun caz nu vor risca sa aduca un antreprenor sa conduca un business asezat, care ajunge sa mearga aproape “de la sine”. De fapt, asta e si discursul antreprenorului care e tentat de o misiune punctuala intr-o corporatie: “Ma duc, pun afacerea pe picioare si cand incepe sa devina plictisitoare, plec!”

By: Mike B

Mike B — Sun, 21 Feb 2010 09:10:33 +0000

Este interesanta categoria aceia aparte de antreprenori, de care aminteste GB, care vin pentru 1,2,3 ani ca sa “corporatizeze” un business. Eu nu am intilnit asa ceva.
Din cite am observat, “corporatizarea” este un domeniu foarte distinct, si care cere cunostiinte si experienta foarte bine determinata, ambele (i.e. bagajul de cunostiinte si experienta) neavind nimic comun cu antreprenoriatul.
By the way, acelasi gen de bagaj de cunostiinte se foloseste dupa ce se preia controlul unei firme si se incepe integrarea ei.
Este vorba de definirea strategiei firmei, a pozitionari ei, a “enterprise arhitecture”, a organigramei (i.e. cine face ce ca sa ajungem sa ne atingem obiectivele) pina la determinarea procedurilor, proceselor, riscurilor, controalelor si a “measures of success” etc.
Toate cele mai sus mentionate sint in 90% din cazuri complet absente din bagajul unui antreprenor, care pur si simplu nu are ce face cu ele in etapele de “generare” sau “formare” a business-ului.
Exista, e adevarat, un extrem de mic numar de oameni care sint antreprenori in creatul firmelor (!). Sint profesionisti care iau un concept si dezvolta in jurul ei o firma care merge sau nu merge. Reusesc sa vinda firma pe baza unei isterii care exista pe piata. Au operat in Sillicon Valey la inceputul anilor 2000 si au vindut cu milioane firme de dot. com si au operat si in imobiliar pina acuma 1 an. Business-ul este foarte profitabil daca stii cind sa vinzi “creatiile”.

By: Mike B

Mike B — Sun, 21 Feb 2010 02:15:55 +0000

Sper sa fiu primul dintr-un lung sir de blogeri care va colabora.

Cred ca trebuie facuta distinctia, de la inceput, in primul rind, intre:
a) antreprenorii de “voie, de nevoie”, adica de cei care si-au pierdut job-ul pentru ca s-a inchis fabrica (si care cred ca exista si au existat din abundenta in Romania de dupa ‘90) si
b) antreprenorul “pur” care este pe cont propriu pentru ca acesta este “modusul operandi” care il defineste cel mai bine (i.e a fi pe cont propriu)
Il consideram antreprenor numai pe cei care se incadreaza in situatia b.

In al doilea rind, trebuie facuta distinctia intre:
1) omul de afaceri, sau artizanul, care nu are o idee originala, dar opereaza pe cont propriu pentru ca asa ii ramin mai multi bani sau asa ii convine lui mai mult si
2) antreprenorul “pur” care are o idee originala si incearca sa o implementeze.
Ginditi-va la diferenta dintre Bill Gates si George Soros (la inceputul carierei in hedge fund management) si Warren Buffet.
Il consideram antreprenornumai pe cei care se incadreaza in situatia 2.

Deci antreprenorul este caracterizat printr-un psihic care cere maxima autonomie si prin faptul ca are o idee pe care o crede originala si vrea sa o faca sa prinda viata.
Deci chestia cu ideea originala pe care vrea sa o implementeze il exclude din start din orice ierarhie corporatista!

In cazul in care ne uitam numai la criteriul unu (preferinta pentru un “modus operandi independent, dar fara nici o idee originala) putem sa ne uitam pe profilul competitiv vs. cooperativ al individului (vezi Herry J Martin “The competitive-cooperative attitude scale” Psychological Reports 1976).
Este normal ca un manager sa aiba un puternic profil cooperativ. Sa ne gindim numai numarul de oameni cu care trebuie sa colaboreze si la faptul ca trebuie sa faca sa colaboreze subalternii (care numai usor nu este, cu toate ego-urile umflate!)
Un antreprenor ar trebui sa aiba un profil competitiv, pentru ca trebuie sa se comporte de genul “go Tiger and get it”, deci este foarte greu de imaginat cum asa o persoana ar ajunge un bun manager!
Exceptia mare este in domeniul vinzarilor. unde oricine trebuie sa fie foarte competitiv! Deci un antreprenor care intra intr-o pozitie de management intr-o functie de vinzari sau “market development” (parca asta ar insemna altceva decit “sales”!!) poate sa faca foarte bine fata, cel putin pina cind va trebui sa implementeze “corporate policies and procedures” impuse de la HO.

Hope it helps, and I hope I will read very many interesting postings on this subject.