… ea se afla pe o straduta linistita dintre Statuia Aviatorilor si Piata Dorobantilor, are 9 angajati si de 18 ani face head hunting. Niciunul dintre angajati nu are vreo hartie pe birou sau in jur, in afara de ziare si de reviste, sau de vreo factura sau alt act contabil care nu raman acolo mai mult de cateva minute, ele ajungand rapid la firma de contabilitate care e in alta parte a orasului; acolo sunt, de altfel, si toate celelalte documente financiare si contabile ale firmei. Pe server, insa, sunt peste 150,000 de documente active (adica se lucreaza in mod curent cu ele) – din care cea mai mare parte sunt CV-uri – iar in arhiva electronica mai sunt inca vreo jumatate de milion, puse la pastrat, in caz ca… cine stie cand am putea avea nevoie de vreunul din ele. Stiu cifrele astea pentru ca e o firma pe care o cunosc foarte bine, e firma mea de executive search. Ca sa nu aruncam dulapurile, care pana acum cativa ani erau pline cu bibliorafturi si cu tavite pentru hartii, am pus carti si bibelouri in ele, iar rafturile mai de jos, care nu prea se vad, au ramas pur si simplu goale.
Cand am inceput, la putin timp dupa Revolutie, primeam CV-urile si imi notam numele si cateva informatii esentiale intr-un fisier Excel. Dupa un timp, mi-am facut singur o banca de date destul de sofisticata, la vremea aceea, in Access, in care puteam sa-mi notez mult mai multe informatii despre cei pe care ii aveam in vedere, chiar daca nu aveam CV-urile lor. Fiecare avea o “fisa” in care scriam tot ce auzeam despre el, fie ca era o informatie verificata sau nu: despre unul ca s-a scris in ziar ca l-au prins furand, despre altul ca se spune ca e foarte bun specialist, despre altul ca a fost data afara din firma cu scandal, si tot asa… Nu am sters niciodata pe nimeni din acea banca de date; cineva odata pus va ramane acolo “pe vecie” si toate informatiile si documentele care au legatura cu el se aduna in permanenta. Mi-am dat seama ca, de fapt, eu fac un “cazier” pentru fiecare dintre cei mai cunoscuti manageri de pe scena businessului romanesc. Cate unii dispar cu totul din spatiul public, la un moment dat (insa ei tot raman in calculatorul meu), despre altii notez incontinuu, de 18 ani incoace.
Evident, in tot acest timp numarul de CV-uri crestea si trebuia sa cumpar periodic bibliorafturi si dulapuri in care sa le pun. Incet-incet, numarul de CV-uri venite prin email a inceput sa-l depaseasca serios pe al celor venite prin posta sau prin fax, asa ca ne-am pus serios problema unui nou software, care sa gestioneze mai eficient un volum din ce in ce mai mare de documente. Am fost cat pe ce sa cumparam un sistem clasic de document management (DMS), insa un IT-ist istet ne-a explicat ca putem face acelasi lucru mai bine cu un sistem de business process management (BPM), pe care a si inceput sa-l construiasca in VB, pe SQL. Am angajat o mica echipa de studenti care, in cateva luni, ne-a introdus continutul esential al CV-urilor de pe hartie in noul sistem si, din acel moment, le-am avut pe toate in dublu format, si electronic si pe hartie. De fiecare data cand primeam un CV nou, acesta intra automat in sistem, apoi il tipaream ca sa-l punem si in biblioraftul corespunzator unui cod care arata domeniul de activitate, nivelul managerial etc. Bibliorafturile se adunau cu sutele, asa ca a trebuit sa eliberam o camera, destul de mare, de altfel, ca sa incapa toate. Am cumparat si o scarita, pentru ca unele angajate nu ajungeau la rafturile de sus.
Acest sistem dublu de stocare a CV-urilor ne-a creat destule probleme; una dintre ele era ca, daca un candidat era potrivit pentru mai multe joburi, trebuia sa-i facem copii ale CV-ului ca sa le punem in fiecare dintre bibliorafturile corespunzatoare domeniilor respective. Cand voia cineva sa se intalneasca cu el, trebuia mai intai sa-i scoata toate CV-urile, din toate bibliorafturile, ca sa vada notele de pe fiecare sau sa-i schimbe codificarea. Bineinteles ca foarte des se intampla sa nu geaseasca ceva si auzeam mereu prin firma: “Baaai, la cine e CV-ul lui cutare?” Cu timpul, am reusit sa scapam de aproape toate celelalte hartii din firma si sa avem totul in format electronic, insa de CV-urile de pe hartie nu imi inchipuiam ca voi scapa vreodata.
Adevarata “revolutie” a venit, insa, acum vreo 5 ani, cand am aflat si eu de existenta tablet PC-urilor. Pentru cei care nu stiu (si nu sunt putini, imi dau seama dupa mirarea cu care multi se uita la el cand il vad la mine pe birou), un tablet PC e un calculator pe care il tii in mana ca pe un clipboard si pe care scrii cu pixul exact cum scrii pe o foaie de hartie. Fiind un calculator, poti face, evident, infinit mai multe operatii cu acele “hartie” si “creion” decat poti face cu “echivalentele” lor mai raspandite (inca), din celuloza si lemn. Incepand cu acel moment, lucrurile au inceput sa se schimbe dramatic in firma: in primul rand, cand ne intalnim cu un candidat ii deschidem CV-ul electronic si scriem direct pe el, reducand semnificativ timpul de procesare pentru ca nu mai e nevoie ca, dupa intalnire, sa mergem repede la calculator sa notam tot ce inainte am fi scris pe CV-ul de hartie cu pixul de lemn si tot ce am mai discutat, ca sa nu uitam. Apoi a venit una din cele mai mari satisfactii din cariera mea de aproape 20 de ani in recrutare: am aruncat sutele de bibliorafturi, cu zecile de mii de CV-uri, ramanand, in plus, si cu o gramada de dulapuri pe care le puteam vinde sau da cadou si cu un spatiu excedentar. Pana la urma ne-am mutat intr-un spatiu mai mic, pentru ca nu mai aveam nevoie de atatea birouri si de atatia angajati. Tot de atunci nu s-a mai pierdut vreodata un CV sau alt document si nu au mai fost candidati care sa nu primeasca raspuns - le trmite calculatorul automat sau ne “trage pe noi de maneca” daca uitam.
Multe alte schimbari (aparent) marunte ne-au facut, in final, sa putem proceduriza complet toata activitatea firmei si sa avem o productivitate greu de imaginat in urma cu cativa ani. Intre timp, aplicatia noastra de BPM devenind din ce in ce mai puternica si mai sofisticata, am reusit sa scoatem din birouri si ultima bucatica de hartie, ceea ce ii face pe multi sa ridice mirati din sprancene cand ajung la noi, spunandu-si, probabil, ca poate au gresit adresa. Ba, odata, un client m-a intrebat foarte candid daca nu cumva asta e casa mea, unde locuiesc…
Intra-adevar, la tine in birou atrag atentia de la inceput doua lucruri: nudul de femeie care se afla in antreu, in dreptul biroului secretarei, si tablet PC-urile.
Foarte cinstit, am avut o surpriza vazindu-te folosind un tablet, dar nici pe departe supriza nu a fost atit de mare ca ceea pe care am avut-o cind am vazut nudul.
Exceptind niste birouri de producatori de film din sudul Californiei, este singura data cind am vazut un nud intr-un mediu de afaceri.
As minti sa spun ca mi-a displacut ideea. Ma contrariat numai!
In ce priveste Tablet-ul probabil ai ajuns sa folosesti si MSN OneNote care te lasa sa pastrezi “logica sistemului” tau de bibliorafturi.
Trebuie sa stii ca exista multi care nu folosesc tablet-uri, dar au acelasi sistem fara hirtii, deoarece isi scaneaza, in citeva secunde, notitele facute pe hirtie, si folosesc Acrobat Writer.
In principiu ajungi cam tot acolo!
Iti spun asta din proprie experienta. Folosesc si eu un HP Tablet, cu un Server SharePoint, si am comparat sistemele de lucru cu tablet si cu Adobe Writer.
Sint trei lucruri interesante in ceea ce spui tu.
In primul rind ai putut face asta pentru ca voi, cei din firma ta, sinteti cei care in principal intrati inputul in sistem. Daca ar trebui sa intri repede informatii din discutii, mesaje telefonice, documente primite de la clienti si terti (exemplu: firme de psihologi) ti-ar fi mai dificil sa pastrezi asa o proportie din munca ta fara hirtie.
Cum ai face asta?
In al doilea rind, probabil va veni timpul, si destul de curind, cind va trebui sa vorbesti cu un avocat despre ….. statutul informatiei private pe care o stochezi.
Exista legi stricte despre informatiile individuale si cum trebuie ele protejate si vehiculate, si aproape oricine dispune de cantitati vaste de informatii personale este expus la anumite cerinte legale.
Te-ai gindit la asta?
Stiu ca poate vei reactiona ca D-ul Becali cind spunea ca dinsul in curtea lui va taia totdeauna va taia porcul de Craciun, indiferent de ce s-a hotarit la Bruxelles, dar fac numai o observatie in speranta de a te ajuta.
In al treilea rind, probabil ai un system de arhivare si indexare al informatiei in format electronic, sistem de care personal as fi curios sa stiu mai multe.
In orice caz, sa stii ca esti un “deschizator de drumuri” cu sistemul tau, mai ales in zona aceea a lumi.
Draga Mike, nu stiu cum as face in cazul altei activitati, insa sunt sigura ca as face-o mai bine decat multi pentru ca eu am deja reflexul asta al optimizarii (la modul general) inca din scoala. Multi nici nu-si pun problema, asta-i problema (!).
Legat de protectia datelor, ca firma de recrutare suntem obligati sa obtinem avizul unei agentii guvernamentale care se ocupa cu asa ceva – si l-am obtinut (dupa ce ne-au cerut o caruta de acte), ceea ce inseamna ca am facut ce trebuie.
Da, avem doua sisteme de codificare proprii, din combinatia carora (impreuna cu informatiile extrase din CV) putem regasi ce cautam intr-un mod destul de multumitor. Evident, ma refer aici doar la CV-uri, pentru ca restul documentelor sunt nesemnificative ca numar fata de cel al CV-urilor si nu am nevoie de indexare pentru ele.
GB
Buna George,
felicit integrarea sistemelor IT in business pentru obtinerea unor economii majore nu numai pentru buzunarul nostru/al companiei dar si pentru verdele mediului inconjurator. Din ce in ce mai multe companii merg pe astfel de solutii integrate si aici creativitatea isi spune cuvantul. ” Paper less business”? Da! si vom auzi din ce in ce mai mult vorbindu-se despre acest lucru…..
TS
Wow! Ce pompos suna unele lucruri cind le povestesti cu har..
Paste fericit tuturor, input or no input.
Imi aduc aminte ca am apelat si eu cindva la acea “agentie guvernamentala” (cind spui asa, zici ca e un fel de FBI..) care insa, e doar biata ANSPDCP, care isi face legea si reglementarile din mers. Adica te pune sa notifici orice fel de culegere de date de la oameni si apoi isi da seama ca de fapt e inutila si te baga la excluderi.
Acum 1 an calcai legea si daca intrebai pe cineva in lift la ce etaj sta.. Acum si-au mai revenit.
Cat despre integrarea software, bravo. Ai ajuns pe altii, (putini la numar, e drept) din urma. Ma tenteaza sa te intreb ca in bancul cu politistii, “si la ce ti-a folosit?” in inputuri de cash, da’ precis o sa ma trezesc cu o rosie in cap de la cei care iti apreciaza felul cum “intrati inputul in sistem”..
La ce le-o folosi doamne, oamenilor sa imbrace lucrurile simple in cuvinte?
Pai ..la reclama. Asa cred.
Deviza agentiei McCann era (si este) “The truth well told”
Ce ai scris mai sus e, probabil, foarte adevarat, dar da-mi voie sa iti spun ca e al dracu’ de “well told”!
Just my 2 cents ..
Serbane,
Este oare un defect cind un adevar este frumos povestit (“a truth is well told”)?
Ar fi interesant sa iti stim parerea.
Referitor la intrebarea aceea “si la ce ti-a folosit?” te-as intreba daca ai auzit si crezi in placerea intrinsica a unei munci bine facute?
Crezi in placerea de a-ti face munca, si a-ti servi clientii, eficient si “curat”?
Ar fi interesant sa iti stim si aici parerea ta.
Despre “inputurile de cash” nu pot sa iti spun multe, caci nu stiu situatia exacta a lui George, dar pot sa iti vorbesc despre reducerea outputurilor de cash cu asemenea systeme….
Iar despre a te trezi cu o rosie in cap, nu iti fa griji: acest comentariu este atit de “istet” incit este derutant sa stim unde este capul ……
Paste fericit, tie Serbane, si tuturor.
Dear Mike B,
Adevarul exista fara alta interventie. 100% el este si atit.
Tot ce percepem noi din adevar insa, sunt povesti partiale (interpretari, modelari, reprezentari, filtrari prin cele 5 simturi,etc) unele bine spuse, altele mai putin bine spuse.
Binele, spre deosebire de adevar, este 100% subiectiv. Adica binele meu. Care nu e neaparat binele tau. Si invers.
Asa ca, adevarul bine spus este povestea despre adevar care imi convine mie. Sau tie. Sau cuiva, unui client platitor de publicitate, sau oricui care beneficiaza din ea.
Asta e parerea mea despre “truth well told”
Nu, nu cred in “placerea” de a-mi face munca eficient si curat pentru clientii mei. Cred insa in eficienta afisarii acestei “placeri si eficiente in a servi”, catre clientii mei.
Ei vor percepe asta ca un avantaj personal si nu vor seziza avantajul meu personal din aceasta, care se numeste profit.
Victoria se bazeaza pe deceptie, nu pe lupta dreapta. Lupta dreapta e o alta deceptie pe care sper sa o induc adversarului, pentru ca sa cistig eu. Iar el sa piarda in lupta dreapta si atunci sa isi accepte infringerea.
Tot bullshitul ala cu placerea de a munci face parte din deceptia de masa, pseudoreligie, NLP aplicat, cu care suntem invinsi inainte de a realiza ca suntem parte dintr-o lupta.
In urma acelei infringeri, mergem cuminti la servici.
Inputurile de cash insemnau pina la urma profitul lui GB. El stie mai bine daca au crescut in urma aplicarii sistemului. Daca este asa, el se bucura sigur, dar nu de placerea de a munci.
Cit despre absenta capului meu.. Victorie!
Cea mai mare victorie a diavolului e sa te convinga ca nu exista..
Sarbatori fericite in continuare. Fie ca pe parcursul lor sa va cheltuiti profitul cu placere!
Este doar un simplu sistem de management CV-uri, sau are si implementari concrete la alte companiii?
Mi se pare un pic amuzant cum un om de hr vorbeste de software. Numai in Romania este posibil sa avem o firma de “software” condusa de unul care nu are nici in clin nici in maneca cu meseria asta. Atatea povesti derizorii. Patetic. Cautati pe net, gasiti sute de sisteme DMS free, sigur mai bine facute decat asta.
Bafta si spor la vanzare.
Daca ati inceput sa lucrati la o app atat de simpla de management de doc(de fapt management de CV-uri
) inca de la revolutie, ma intreb de ce nu am auzit de acest sistem pana acum. Daca a durat atat de mult si inca nu este cunoscut sunt convinsa ca este ca multe alte app care a fost facuta cu un scop si apoi modificata din greu ca sa faca si altceva decat obiectivul ei initial …
Lui xx si IT-ist istet:
- nu e un DMS, eu un BPM (Business Process Management) la care partea de DM e doar una din functii. L-am facut pentru noi, fara intentia sa-l vand. In urma cu ceva timp, cand am comparat cu alte sisteme de pe piata si am vazut cum stam, am facut si o versiune comerciala pe care am vandut-o mai multor firme mari in Romania (BRD, Unicredit, Eximbank etc.) si in strainatate
- in HR am ajuns din intamplare, eu sunt mai degraba un om de software. In afara de multele lucruri pe care le-am facut in domeniul asta cat am fost student, prima mea firma a fost de software (Ciel – exista si acum), pe care am vandut-o ulterior. Am scris mai sus ca nu e un DMS. Probabil ca, daca ti-ar fi cerut cineva sa ne automatizezi toata activitatea firmei (nu numai administrarea CV-urilor), sunt sigur ca ne-ai fi sugerat un DMS. Cred ca ai face cu greu fata daca te-ai masura cu mine in proiectarea arhitecturii unei aplicatii de business.
- nu ai auzit pentru ca l-am facut doar pentru noi. Abia in ulimul timp ne-am gandit sa facem o versiune comerciala si am inceput sa o vindem. Debutul e destul de promitator; pe langa firmele enumarate mai sus, iti mai dau un exemplu: o firma mare de consultanta, cu sediul central in Franta si cu filiale in China, Maroc, Qatar si Tunisia ne-a cumparat aplicatia, au instalat-o pe un server intr-un data center si toti, din toate tarile, lucreaza pe ea in timp real (e aplicatie Web). Incepand din toamna o sa auzi multe despre ea.
GB
As dori sa vad si eu un demo, poate o sa achizitionez sistemul daca ma convinge.
Banuies, ca la asa implementari in tara si in strainatate, sigur aveti un demo online care poate fi accesat de potentialii clienti.
Nu mi-am propus sa ma “masor” cu tine. Ca sa faci design la o aplicatie (orice ar fi ea), trebuie sa ai multi ani de scris cod. Sunt multi care cred (si ma amuza de fiecare data) ca desi nu sunt de meserie, pot face produse software de succes.
Orice ai face, tu nu esti un specialist IT, iar design-ul unei aplicatii pentru tine pun pariu ca e ca Economia pentru cei care conduc Romania (au auzit de ea, cred ca o cunosc). Sunt mult prea multi in Romania care fac orice (doar ca au auzit ei ca se scot bani din asta) numai ce stiu ei mai bine sau le place nu. De-aia tara noastra e asa jos: toti fac politica, fotbal, software, imobiliare. Numai ca sunt putini (vezi cazul Georgescu de la GeCad care fac cu adevarat produse). Insa, vezi dumneata, trebuie sa fii de meserie sa faci ce a facut ala. A face un produs software de calitate si de succes asta e o sansa rezervata unora dintre cei mai buni ingineri software, nu unor intermediari de “competente”.
Bafta in toate activitatile tale. Pun pariu ca te ocupi si cu restaurante, imobiliare si tot ce mai e la moda acuma in Romania.
Sigur ca avem un demo, insa nu-l lasam public, sa intre oricine in el. Dam datele de acces celor interesati numai dupa ce avem o discutie cu ei fata in fata.
GB
Ciudat ca aveti o astfel de practica. Orice system care se respecta are un demo public sau macar un document cu o minima prezentare. Altfel, am senzatie ca faceti reclama la un produs pe care il ascundeti de clienti.
Prezentarea, destul de detaliata, e publica, evident (www.kazier.eu), insa demo-ul nu e accesibil decat selectiv, cel putin pana la sfarsitul anului.
GB
Hai sa va impartasesc cum se vad lucrurile de mai aproape de “biroul din colt” (i.e. “the corner office”) si cum nu se vad de pe pupitrul cuiva care a programat, sau mai rau, programeaza si acuma “linii de cod”.
De vre-o 10 ani, nici o multinationala majora nu mai are pe statul de plata oameni care programeaza “linii de cod”!
Aceasta este o munca care se face in India, la Bangalore, de exemplu de catre Tata Consulting sau in alte tari in curs de dezvoltare.
Probabil aceasta gen de munca se face si in Romania.
As fi tare curios daca ati auzit vreodata pe vre-un manager executiv, in orice firma cu active mai mari de citeva miliarde de US$, care a incredintat arhitectura procesului de afaceri cuiva care are experienta in “linii de cod” si care probabil se afla intr-o tara in curs de dezvoltare.
Pe de alta parte, sper ca ati observat ca firmele majore:
a) folosesc mari sisteme ERM (PeopleSoft sau SAP) dar forteaza consultantii care implementeaza sa adapteze systemul la cerintele procesului de afaceri (ceea ce nu este simplu, dar …. banii vorbesc) sau
b) folosesc diverse systeme mai mici, off shelf sau custom made.
Ceea ce remark aici este aceiasi poveste a “istetului informatician” care crede ca stie si poate sa faca tot: strategia firmei, marketing approach-ul … tot.
Din pacate, sau din fericire, depinde din a cui perspectiva vezi lucrurile, …the times when the IT guys were calling the shots are long gone!
And, they are gone from the moment outsourcing in India became an obvious choice.
Astazi, in locurile unde se decide, oamenii de afaceri fac afaceri, programatori programeaza ce li se spune
Salutare,
Este ultimul post al meu aici pentru ca nu am timp prea mult de obicei.
glumesc, bineinteles. Sunt convins ca pentru unul care nu cunoaste un domeniu cu adevarat si care nu e pasionat de el este o scuza perfecta ideea ca “programatorul e ca un iobag prost care trebuie condus de un afacerist” e foarte la indemana deoarce in acest fel pentru el realitatea capata un sens (si el se mira in sinea lui ce e cu el cateodata).
Insa trebuie sa ii dam dreptate domnului Mike B (!?). Evident, lumea a progresat numai datorita afaceristilor ( a se vedea criza actuala ) –
Un manager de succes nu isi priveste asa angajatul, fie el si programator. Asta e o regula, cel putin in lumea civilizata si normala – el este un partener – un coleg.
Acuma, e clar ca programarea este o arta, este clar ca, companiile cu adevarat de succes au fost create de catre specialisti IT de inalta clarificare, adica de aia care scriu linii de cod. Imi pare rau pentru cei care nu cred asta, insa sunt constient ca iti trebuie un IQ mult peste 150 ca sa faci aceasta meserie (cu adevarat vorbesc).
Ma scuzati daca sunt un pic elitist, dar cred ca niste “afaceristi” – eu i-as numi bisnitari si spagari – cca 95% din Romania – nu prea au cum, oricat ar incerca sa faca ceva cu adevarat de succes. E o meserie grea, e nevoie de inteligenta, munca, pregatire continua. Stiu ca aceasta enerveaza pe cate unii care nu suporta ideea ca un “programator” ar putea mai mult. O sa va scutesc de alte chinuri si o sa va spun ca foarte putini programatori dintre cei activi pe piata IT sunt buni sau foarte buni (sub 5%). Eu la aia ma refeream. Cred ca nea spagaru de inainte n-a inteles asta. Asa si la directori – tot cam 5%. SI de fapt in orice domeniu e asa pentru un motiv foarte simplu: cam doar 5% dintre oameni au un IQ necesar pentru a face parte din aceasta elita.
Pe langa asta e nevoie de ani multi de munca (da, linii de cod – sute de mii in general). Eu acuma lucrez pentru Microsoft si de exemplu aici managerii de produs sau managerii au un nivel IT foarte ridicat in aproape invariabil vin din randurile programatorilor.
Compania unde eu lucrez acuma a fost infiintata de un biet programator numit Bill Gates. El a scris mult linii de cod cand a creat VB de exemplu. Ca s-o fi oprit si el la un moment dat, da, normal, insa arhitectura unei aplicatii de succes nu poate fi facuta de un bisnitar – asta e cam greu de crezut.
Si as mai vrea sa remarc ceva: India si China sunt privite in general de catre unii care nu au mai citit ziarele (din afara adica, ca in cele din Romania nu ar fi gasit) ca niste vaste teritorii pline de idioti care fac multa munca aproape gratis si foarte bine inca. Nimic mai fals. Unul dintre cele mai scumpe orase ca si chirii din lume este Bangalore de exemplu. Aceste tari sunt inca numite “emergente” de catre cei prea prafuiti sa mai tina piept nu realitatile si dinamica de azi. Va atrag atentia ca denimirea de “emergent” tinde sa fie cam invechita.
Am colegi acuma din toate partile lumii (inclusiv China India, Romania sau Germania) – sunt la fel toti – depinde de persoana. Nu am remarcat nici o dieferenta de IQ functie de provenienta lor.
Nu stiu daca Mike B a vazut China – eu da – Nu as numi-o emergenta.
Si nu in ultimul rand – munca adevarata se face inca in USA – ma refer la cea de nivel inalt – Cred ca cei care scriu aici nu vad dieferenta dintre un dezvoltator si un programator, poate pentru ca sunt prea ocupati cu termeni cu iz de MBA si de aia nu mai sunt atenti la detalii, insa din pacate, esenta se ascunde in detalii stimabililor. Chestiile astea de suprafata tin in tara la noi pentru ca oricum toate proiectele sunt atinse de coruptie, insa va asigur ca in lumea reala a IT ului nu duci pe nimeni cu povesti de-astea hazlii despre cum ai facut tu doua tabele in care ai pus CV uri si cum ai tu un tablet. In realitatea dura si plina de competitie a IT-ului de astazi se merge pe Open-Source – chiar si Microsoft a facut pasi mari in aceasta directie – nicidecum pe demo-uri tinute la secret. Acest reflex al protectiei si secretomaniei e o gresita si balcanica apucatura, generata de necunoasterea fenomenului IT si de faptul ca respectivii in general nu isi bazeaza afacerea pe calitatea produsului. Pana si Microsoft pune la dispozitia oricui trial-uri la aproape orice.
Analizand fraza finala a lui Mike B:
“Astazi, in locurile unde se decide, oamenii de afaceri fac afaceri, programatori programeaza ce li se spune
”
pe langa neclaritate, imprecizie si o “succesuri”-al stil (ma refer la gramatica) exista o crunta dezordine in idei – in locurile unde se decide, oamenii de afaceri fac afaceri, programatori(i) programeaza ce li se spune – si ce li se spune? ca sunt prosti?- nici eu nu puteam sa scot asa ceva. Totusi ma culc linistit deseara pentru ca in locurile in care se decide (ce? ei, acuma, orice) afaceristii fac afaceri – super.
Ciao, hai ca m-am distrat suficient cu “almanahele” voastre, mai MBA-urilor ambulante.
Bafta.
Hehe, Misto IT-stu Istetz, a prins esenta, dar a scapat din vedere faptul ca Romania abunda in semidocti care isi asigura superioritatea enuntind generalitati si sofisme. (Vezi placerea muncii si construirea omului nou in societatea multilateral dezvoltata)
Nimeni nu vrea la noi discutii la obiect, pentru ca ele ar putea dezvalui cat de putin au patruns respectivii obiectul si in acelasi timp cit de mult sunt poluate nivelele “manageriale” si “decizionale” de barbologie sterila.
Mai usoara a fost intotdeauna propaganda, de pe vremea lui Goering trecind prin Bernays si chiar prin Dumitru Popescu “Dumnezeu” (cioplitor de himere cum isi intitula romanul post decembrist). Propaganda functioneaza in supunerea celor pe care ii vrei sub tine. Si servilismul functioneaza in cazul celor perceputi a fi avind putere superioara, sau care pot fi potentiale victime ale interesului propriu.
Daca le stapinesti aceste doua “competente” nici nu mai trebuie sa stii vreo meserie. Secretarii de partid nu au murit. Au facut repede MBA si s-au reprofilat.
Adevarat insa e ca agricultura e facuta de tarani, softul de programatori si mobila de timplari. Si produsele cu adevarat valoroase sau competitive nu au venit din institutii conduse de “manageri de elita” sau “manageri de criza” cu zero competenta in domeniul respectiv dar cu discurs si liste de procedura impecabile.
Ci din institutii in care oamenii de o anumita (adica suficienta) competenta s-au reunit pentru un scop clar, iar calitatile suplimentare nu au facut decit sa le faca viata mai usoara dar nu sa le inlocuiasca competenta de baza.
Nu te supara IT_st_Istet pe blogul asta. E fascinant pentru ca e plin de toate cele de mai sus si culmea, poti interactiona cu ei!
Imi plac comentariile domniilor voastre.
Mai invat si eu cite ceva, chiar daca nu sint de acord cu ceea ce spuneti.
Pentru “IT-istul Istetz”: exemplul Microsoft-ului este cel mai prost pe care l-ai putut lua!
1) Microsoftul lucreaza masiv cu Tata in Bangalore, si daca ai access la informatii intereseaza-te de detalii si vei fi surprins
2) “Turn over”-ul este imens la MS, intreaga filozofie fiind “up or out”. Intreaba vecinii de “cubicele” unde au tras “linii de cod” acuma 5 ani si te vei lamuri. Mai putem comunica si noi peste citiva ani, sa confirmam ….
3) Cum a inceput MS, prin a cumpara Dos-ul si al revinde IBM-ului contrazice tot ce spui, toata teoria ta despre informaticieni si afaceristi !!
In acelasi timp mi-ar parea rau daca s-ar intelege gresit ca as avea o parere mai putin decit foarte pozitiva fata de informaticienii buni!
Pentru Serban: imi plac filozofiile tale, dar te rog sa ma ierti si sa recitesti cele scrise de tine.
Te contrazici, tu insuti fiind cel care enunta ” generalitati si sofisme”, reamintind de Dumitru Popescu “Dumnezeu” (sper sa il gasesc pe Wikipedia!!) si de alte chestii mai putin cunoscute.
Si sa stii Serbane ca ai dreptate: “Romania abunda in semidocti care isi asigura superioritatea enuntind generalitati si sofisme”…….!!
In orice caz va asigur ca gasesc interesante postarile domniilor voastre!
-Dumitru Popescu a.k.a. “Dumnezeu” a fost secretar cu propaganda al PCR pana in 1989. I se zicea “Dumnezeu” pentru ca scria discursurile lui Nicolae Ceausescu.
-Goering a ocupat aceeasi functie in regimul nazist.
-Bernays, nepot al lui Freud, e cunoscut si ca “parintele PR-ului”. Un docil si iscusit servitor al “afaceristilor” din Statele Unite. Cunoscut pentru campanii precum cea a sufragetelor, care aveau ca tinta cresterea consumului de tutun in randul femeilor.
-MikeB .. nu e pe wikipedia asa ca trebuie sa se prezinte singur.
Incercarea subsemnatului de a enumera niste nume, avea un alt scop decit demersul filozofic, scop pe care si l-a atins.
Pentru cei nascuti dupa 1990 si care traiesc doar pe internet, ceea ce nu e pe wikipedia nu exista.
Cu deosebita stima pt. domniile voastre, al Dvs. semidoct.
PS. Am citit si prezentarea la Kazier.
Pentru o firma mica cum e Zero soft, care incearca sa isi impinga un produs de nisa pe piata (pentru ca Kazier evident se adreseaza firmelor cu un nr. mic de useri ai bazei de date, pentru cele mari, existand evident solutii) ar fi mai utila o prezentare care sa arate nu cum nu ne mai maninca soarecii documentele, ci una care sa arate cum nu ne mai maninca hartia si timpul de lucru secretarele si angajatii care folosesc cu mandrie Word si Office ca masina de scris si abac.
Cred (in lipsa unui demo real) ca sistemul e orientat pe interfete usor de “customizat”, ca sa folosesc si eu limbajul managerial si rutine derivate din template-uri generice de project management.
Ciel nu a lasat un gust placut chiar tuturor care l-au folosit, cel putin asa zice contabila mea. Poate acest nou “Word-access-mini SAP” sa aiba o istorie mai buna.
Da noi bietii de unde sa stim, daca el este dedicat “managerilor din birourile de pe colt” care este..
Sa le uram multe succesuri!
Scuze, am gresit.. Zero Paper.
Serban,
Ca un semidoct ce ma consider, mai adaug si eu o picatura in pahar:
cum poate cineva sa-si “asigure superioritatea enuntind generalitati si sofisme” …:)…?
Ca poate incerca sa para superior, e altceva…
La animale se cheama mimetism. Vezi paunul. Vine si proiecteaza o imagine umflata de multele pene din coada viu colorate. E intimidanta, iti propune sa renunti la orice confruntare inainte de a o angaja. (Asta daca esti o gaina, bineinteles..:)
Proiectarea de “expertiza” la modul general intimideaza pe cei care sunt oarecum nesiguri pe ei. O buna parte din profesionistii autentici, specialisti, oamenii creativi nu sunt siguri pe ei. Insasi structura lor (corecta) lasa loc de indoiala si implicit de progres, rezultat din lupta pt. diminuarea acelor indoieli.
Managementul romanesc e poluat de astfel de “lideri” intimidanti. Ei incearca sa iti transmita un mesaj de superioritate in sensul celor de mai sus. “Generalitatile si sofismele” exemplificate de mine sunt parte a acestui arsenal de paun. Poate nu am folosit cei mai buni termeni, pt ca am scris la repezeala. Un blog nu e chiar o teza de doctorat.
Dar ideea sper ca s-a transmis corect.
Acesti pauni incearca sa isi asigure superioritatea printre gaini si uneori reusesc. Nu intotdeauna, cum bine ai remarcat.
Mai sunt si altii care pun intrebari, ca sa ne miram noi toti ca stiu intrebarile. La animale se cheama homocromie, vezi cameleonul sau functionarul la costum. La aia facea aluzie remarca cu servilismul. (Sunt pe alt post, nu pe asta, da sunt..
Mai sunt si conducatori parteneri, asa cam ca si capitanii de vapor, care iti respecta unicitatea si valoarea (pt ca e greu sa schimbi marinarii in timpul voiajului) dar foarte putini. Autoritatea lor e o chestiune functionala care tine de situatia comuna, nu de orgoliul personal. (nu e o aluzie la seful statului dar putem specula si pe tema asta
Parerea mea, vorba lu’ Conu Iancu’. (e pe wikipedia sub numele Caragiale..:)
Sa mai comenteze si birocratii din birourile de pe colt fara hartii care este..
Lui Serban: contrar asteptarilor noastre, pana acum am avut mai mult succes cu Kazierul la firme meri, cu mii de clienti. Acum suntem in negocieri foarte avansate cu alte doua banci si o firma mare de asigurari care se gandesc serios sa foloseasca Kazierul pentru procese in care intra zeci, sau chiar sute de mii de clienti. Pana acum i-am convins (cu una dintre ele suntem la al 4-lea demo, la care a participat toata conducerea) si cred ca avem sanse bune sa finalizam, in competitie cu nume mult mai sonore decat noi. Ca strategie, cel putin pana la sfarsitul anului, ne vom concentra doar pe firmele mari si foarte mari.
GB
Ok.
M-am apucat neavind ceva mai bun sa fac sa citesc acest articol – si comentariile. Strange, tot ce se scrie aici – atit articolul cat si comentariile mi se par ciudate.
Daca as fi o banca mare sau o firma mare sau f. mare nici nu m-as uita la un soft facut de o campanie – alta decat Oracle, Microsoft, SAP sau alte “barosane”. Cu soft cumparat la pret probabil mai mic de la cineva necunoscut e f. periculos din n-spe motive (de obicei multe bugguri, ce faci daca companie e “belly up” dupa un timp, ai convingerea ca compania va tine pasul cu diversele versiuni are OS etc).
Asa ca sorry! Probabil ca charisma dlui GB are o greutate mare in luarea deciziilor cumparatorilor!
Pe de alta parte a spune ca softul e facut de programatori – precum mobila de tamplari este o gogomanie! Tamplarul e cel care taie intr-adevar lemnul dar cel care ii da designul bufetului de exemplu e … surprise!… designerul!
Am toata stima pentru programatori – timplari, agricultori. De obicei cei mai isteti (si care vor, sunt unii f. isteti care nu vor!) lasa programarea dupa un timp si devin arhitecti, designeri, manageri etc.
Draga “qwerty”,
Este interesant ce spui, dar dupa ani de consultanta care mi-au dat ocazia sa vad multe multinationale majore si dupa un deceniu intr-o “multi billion dollar trans- American company” pot sa spun ca….. te inseli amarnic!!
Nu exista multinationala, si cu atit mai putin institutie financiara, care sa foloseasca numai softuri produse de “mostri sacri”, ca SAP, PeopleSoft, Great Plains, Oracle etc.
Motivul este cit se poate de simplu: daca utilizezi aceste softuri procesul tau de afaceri este dictat de soft.
Nu softul este “pus in slujba procesului de afaceri” ci procesul de afaceri este “pus in slujba softului”!!
Asta duce foarte repede la imposibilitatea de a avea orice fel de “competitive hedge”, de a avea un factor distinctiv in cum iti servesti clientii.
Asa, ca ….. sorry “qwert”, dar cel mai bine este sa te interesezi de exemple concrete.
Mi-a placut ideea si voiam sa pun doar un comentariu scurt: George, nu uita ca paranoia e o calitate cand e vorba de software si IT in general, asa ca nu uita sa faci backup (si nu stiam ca GB are experienta in domeniu).
Pe masura ce-am citit celelalte comentarii am observat ca discutia da intr-un concurs politicos despre care o are mai mare (ma refer la experienta cu alte soft-uri si sisteme informatice). De la un post despre o cum o aplicatie mica si face treaba, ajungem la MS, outsourcing si alti “monstri sacri”.
Aplicatia lui GB este facuta pentru 10 oameni, si probabil n-o sa fie scalabila pentru 10.000 de utilizatori, probabil n-are interfata Web2.0 si nu ruleaza in cloud. Si poate ca nici nu iti scaneaza venele inainte de-a-ti da acces la cv-uri. In schimb, a eliminat hartiile si situatiile in care 2 angajati voiau sa acceseze acelasi cv in acelasi timp. Adica ceea ce isi dorea de fapt utilizatorul.
Din pacate de multe ori utilitatea si scopul aplicatiei palesc in fata numarului de programatori si arhitecti pe care-i platesti cu ora pentru aplicatia aia. Din pacate ajungem sa nu facem nimic fara 200 de programatori, 5 designeri si 3 project manageri zilele-astea. Si daca vreau sa fac un veceu in fundul curtii probabil trebuie sa platesc un designer care poarta caciula de blana vara ca sa-mi spuna din ce material sa fac zavorul, ce culoare sa aiba acoperisul ca sa se asorteze cu lumina soarelui reflectata din frunzele dudului la apus si pe ce parte sa pun suportul de hartie ca sa fie feng-shui…
asta numesc eu `sa fii verde`
felicitari, dle Butunoiu
succes
eu nu stiam povestea aceasta, dar m-am amuzat pe seama ei