In ultima vreme, din ce in ce mai multi dintre cei care trec pe la mine imi sugereaza ca si-ar dori un job de manager de criza sau unul de interim management. Se zvoneste prin oras (si prin presa) cum ca acestia ar primi semnificativ mai multi bani decat cei “normali”. Deoarece acum toata lumea vorbeste despre asta, cred ca nu ar strica niste clarificari.
In primul rand, unii considera ca managerii interimari si cei de criza sunt doua lucruri distincte: interimarii sunt adusi in firma, pentru o perioada limitata, cand compania ramane fara manager pe neasteptate si e prinsa, oarecum, “pe picior gresit”, adica nepregatita. Situatia nu e legata, neaparat, de vreo criza sau de vreo situatie periculoasa in care a ajuns firma, ci, pur si simplu, nu mai are un conducator. Interimarul asigura conducerea competenta a firmei pana la gasirea si numirea unui nou manager, definitiv. Managerii de criza sunt considerati acei managri “providentiali” care sunt capabili sa scoata o firma ajunsa intr-o situatie periculoasa, catastrofala, aproape de faliment. Acestia pot primi un mandat interimar (ca acela descris mai sus), sau pot ramane definitiv la conducerea firmei. Am vazut multi oameni care se prezinta singuri ca fiind “manageri de criza”, sugerand, astfel, ca ei ar sti si ar putea sa faca ceva special firmelor aflate in dificultate, ceva pe care managerii “normali” nu pot. Celor care cauta astfel de manageri de criza pot sa le spun ca asa ceva nu exista, e doar un mic truc de marketing folosit de cei care vor sa se, sau sa ii “vanda” (ceva mai scump, de obicei) astfel. Exista doar manageri foarte buni, buni, medii si slabi, in primele doua categorii intrand, de regula, cei care au condus mai multe firme, in mai multe domenii, si in situatii de criza si de prosperitate. Un manager de criza e un manager bun (sau invers, daca vreti). Nu exista absolut niciun lucru pe care un asa-numit (sau asa-prezentat, sau autonumit) “manager de criza” sa-l stie sau sa-l faca si un manager bun, dar “normal” nu.
Altii (cei mai multi, de altfel), pun egalitate intre managerii de criza si cei interimari, trecand oarecum cu vederea situatia in care interimarii sunt pusi sa conduca o firma care nu e deloc in criza (asta daca nu consideram ca simpla “disparitie” a fostului mananager nu e o criza in sine). Nici managerii interimari nu stiu sau nu pot face ceva ce un manager foarte bun nu ar putea face, singura diferenta e ca adevaratii manageri interimari aleg sa faca asta si refuza un job permanent daca li se ofera, chiar oricat de tentant. Adevaratii manageri interimari sunt foarte putini, provin intotdeauna din randurile managerilor foarte buni, nu sunt mai deloc tineri si au castigat suficienti bani incat sa nu mai depinda de castigurile de la interimate, ci fac asta mai mult din pasiune, din ambitie (chiar orgoliu)… e usor de explicat ce satisfactie iti aduce o astfel de “misiune indeplinita”.
Cunosc si eu destui manageri care se auto-prezinta ca fiind “manageri de criza” sau “interimari”, insa nu se potrivesc mai deloc descrierii de mai sus. Cei mai multi sunt, de fapt, intre joburi, si isi cauta cu infrigurare unul permanent. Mai exista si categoria celor care au avut multe joburi, pe care au rezistat putin (cate sase, noua luni, un an) si din care au fost dati afara de fiecare data, din diverse motive. Acestia prezinta asta in CV ca fiind “mandate de management interimar”. Nu cred ca as risca prea mult sa spun ca, de fapt, cei mai multi intra in aceasta categorie…
Am vazut si eu o data, pe viu, instalarea unui adevarat manager interimar intr-o firma. A venit cu cateva dosare pline cu liste si cu check-list-uri si parea sa stie exact ce informatii va cere in prima saptamana de la fiecare departament, apoi in a doua, in ce ordine etc., ce, cand si cu cine va discuta, ce va face etc. Toate astea erau scrise, si e usor de inteles de ce, fiind atat de multe lucruri de facut si ordinea lor fiind, de asemenea, cruciala. Atunci am zis, cu admiratie: “Iata ce inseamna un adevarat manager interimar!”. Pana cand am vazut un manager “definitiv” facand exact acelasi lucru, si mi-am amintit ca, de fapt, un bun manager interimar e doar un bun manager caruia ii place viata de “nomad”…
Totusi, “manageri de criza” exista. Ei sunt acei manageri surprinsi de criza intr-o pozitie “indecenta”: intre job-uri, pe faras …. Adica rezultati in urma crizei. Nu spun ca sunt buni, foarte buni sau slabi. Multe firme fac restructurari … ptr ca se poarta sau ptr ca nu au luat nicio masura pana acum. Criza s-a anuntat din Sept 2008 …in USA! La noi … cred ca nimeni nu a crezut ca va afecta Europa si… mai ales Romania.
Facem haz de necaz! Intre timp, ne cautam de lucru (cei care nu au) si avem grija de job (cei care au)!
Salutari,
CN
Atita teorie sterila pentru o definitie care depinde exclusiv de context. Un manager considerat bun intr-un mediu formalist, birocratic, inceteaza de a mai fi bun in situatia in care postul sau presupune decizii rapide, cu asumarea directa a unora din consecintele lor.
Toata lumea ia ca referinta corporatii mari birocratice si cred ca managerul “bun” e functionarul perfect care nu lasa nici o particica din activitate neacoperita de un memo, memoriu, raport, hirtiuta cit de mica. De unde si mormanul de liste.
Stii, eu cind eram student la electronica, inainte de 89′ faceam un ban in plus reparand sau curatind videocasetofoane. Invatasem insa ca, pentru a cistiga, o operatie care dealtfel era destul de simpla, trebuia dramatizata si acoperita de aparente convenabile. De aceea in loc sa pun mana pe surubelnita si sa desfac aparatul, sa curat capetele in 5 minute si apoi sa plec, trebuia sa aduc o trusa impresionanta de scule, sa cer o fata de masa alba si liniste perfecta, sa imi pun niste ochelari cu lupe pe nas si sa oftez din cand in cand. In felul asta primeam o groaza de bani, laude si recomandari de la tovarasii securisti intorsi de la post cu videouri (ca ei au fost primii care aveau si video si bani)
Daca rezolvam treaba simplu, nu ma platea nimeni si mai mult se uitau la mine ca la un diletant. Faceam de fapt acelasi lucru.
Asa si managerul cu valiza cu liste. E si asta o meserie studiata. Si prinde, uite pe tine te-a convins.
Asa este, draga Serban, ai condei, sa stii!
Un manager bun este bun si punct. Nu se incadreaza in canoane.
Un manager adevarat ar trebui sa stie sa faca fata si crizei (crizele vin si trec, important este sa supravietuiesti ca organizatie).
Totusi (parerea mea), un manager de criza ar trebui sa fie din exteriorul organizatiei, sa nu fie implicat “emotional” in niciun fel, pentru ca unele dintre masuri luate nu vor fi tocmai placute. El trebuie sa mearga in organizatie, sa-si atinga obiectivul (indiferent care este acela), sa formeze un manager care sa duca mai departe ce a demarat si sa plece. Am experimentat ceva de genul crizei si, va rog sa ma credeti, dupa un timp, nu mai esti manager de “criza”, te implici emotional (fie din orgoliu, fie atasandu-te de oameni, de organizatie) si nu mai judeci limpede, la rece. Oricum s-ar termina, experienta e foarte interesanta…
Serban, cei care actioneaza asa cum spui tu (care se “vand frumos”), mai devreme sau mai tarziu sunt descoperiti, asa cum si o bijuterie de proasta calitate, dar placata cu aur isi pierde stralucirea in timp.
Am observat o tendinta generala de a imparti lucrurile si le impartim atat de mult incat ajungem sa nu mai facem bine distinctia intre ele. Exista meserii si exista manageri specializati in acele meserii. Atat. Restul este doar o discutie fara limita.
Domnule Butunoiu, imi permit sa va sugerez ca data viitoare cand o persoana va adreseaza o asemenea cerere sa nu-i mai explicati cum stau lucrurile, ci doar sa recrutati un manager , iar daca acea persoana a muncit in Romania ultimilor ani, il veti putea prezenta ca fiind un “manager de criza”.
@daniela
In exemplul meu era vorba de a imbraca frumos o doza suficienta si incontestabila de competenta.
Vroiam sa spun ca doar competenta nu ajunge.
Ambalajul si povestea din spatele lui ajunge uneori sa valoreze peste 90%. Dar niciodata nu a fost vorba de sticle goale.
Normal ca daca iti vand o sticla de sprite cu apa inauntru o sa iti dai seama in final. Daca insa iti aduc o sticla alba cu apa minerala, nu o sa stii ca era Dorna sau Bucovina pe care dealtfel le tot alegeai.
O sa spui mai degraba ca e sifon si o s-o scuipi. Despre asta era vorba.
Eu cred ca principala responsabilitate a unui manager de criza este sa tina costurile sub control. Astefel unii oameni sunt mai pregatiti sa conduca o organizatie in perioade de avand economic si altii in perioade de recesiune. Conteaza foarte mult backgroundul managerului respectiv: daca a lucrat mai mult in departamentele de vanzari, marketing, operational, etc. Din ce am vazut in aceasta perioada sunt apreciati managerii de pe pozitii operationale tocmai pentru ca pot sa stapaneasca costurile mai bine.
In opinia mea, orice manager trebuie sa controleze costurile, in vremurile de azi mai mult decat oricand. De aceea, ca principiu, “manager de criza” nu exista.
Nu poti conduce o afacere fara a fi atent la resursele materiale, umane dar mai ales financiare folosite. Resursele sunt limitate, deci trebuie judicios utilizate cu maxim de rezultat.
Altfel, profitul este puternic afectat iar in anul urmator, fonduri pentru dezvoltare … nu prea sunt sau sunt foarte mici.
Nu numai costurile trebuie tinute sub control ci si personalul care are uneori tendinta de a uita de criza si de risipi unele resurce, inclusiv timpul.
Nu e simplu de a controla simultan costurile, personalul dar si altele intr-o companie, dar daca faci o analiza cu departamentul financiar-contabil impreuna cu HR, s-ar putea sa identifici situatiile si persoanele care nu respecta o anumita disciplina si care trebuie pregatite pentru asta.
Succes!