Comments on: Revenge of the Employers http://www.georgebutunoiu.ro/blog/index.php/2009/01/02/revenge-of-the-employers/ Despre manageri, viitori manageri si cei care nu vor deveni niciodata manageri Thu, 27 Oct 2011 23:58:45 +0000 http://wordpress.org/?v=2.9.2 hourly 1 By: Serban http://www.georgebutunoiu.ro/blog/index.php/2009/01/02/revenge-of-the-employers/comment-page-1/#comment-460 Serban Thu, 12 Mar 2009 20:53:47 +0000 http://www.georgebutunoiu.ro/blog/index.php/2009/01/01/revenge-of-the-employers/#comment-460 @ Observator Ideea e buna, ar trebui sa introducem in psihologie, respectiv AT, pe linga notiunea de script parental si pe cea de script ocupational. Adica mai pe romaneste, daca nu ne-au "terminat" parintii in copilarie cu injonctiunile, jocurile psihologice si cu double bind-ul practicat de ei, atunci s-ar putea sa fi desavirsit actiunea angajatorii care ne-au "modelat" sa facem parte din organizatia lor, a se citi din refularile scriptului parental al managerului ierarhic superior, sau al Junior sau Senior HR-ului care ne hotaraste soarta.. Cred ca atit cei de la HR cit si managerii ar trebui supusi inaintea angajarii, la fel ca si psihoterapeutii, unei analize de script, care, odata rezolvata, sa-i impiedice sa mai contamineze si pe altii... :)) @ Observator
Ideea e buna, ar trebui sa introducem in psihologie, respectiv AT, pe linga notiunea de script parental si pe cea de script ocupational.
Adica mai pe romaneste, daca nu ne-au “terminat” parintii in copilarie cu injonctiunile, jocurile psihologice si cu double bind-ul practicat de ei, atunci s-ar putea sa fi desavirsit actiunea angajatorii care ne-au “modelat” sa facem parte din organizatia lor, a se citi din refularile scriptului parental al managerului ierarhic superior, sau al Junior sau Senior HR-ului care ne hotaraste soarta..
Cred ca atit cei de la HR cit si managerii ar trebui supusi inaintea angajarii, la fel ca si psihoterapeutii, unei analize de script, care, odata rezolvata, sa-i impiedice sa mai contamineze si pe altii… :) )

]]> By: Observator http://www.georgebutunoiu.ro/blog/index.php/2009/01/02/revenge-of-the-employers/comment-page-1/#comment-458 Observator Tue, 17 Feb 2009 19:29:36 +0000 http://www.georgebutunoiu.ro/blog/index.php/2009/01/01/revenge-of-the-employers/#comment-458 De multa vreme ma gandesc la mania unor angajatori si recruiteri de a trece prin diverse teste candidatii pe motiv ca e bine sa se stie daca respectivii candidati nu au probleme nerezolvate din copilarie.... Si-a pus insa vreodata cineva problema sa testeze in ce masura omul a plecat sanatos de acasa de la mama si de la tata dar... s-a intalnit cu niste angajatori care l-au transformat in ceea ce este azi: ii este teama sa aiba incredere, ii este teama sa aiba initiative, ii este teama sa-si asume responsabilitati, minte in loc sa spuna adevarul... De multa vreme ma gandesc la mania unor angajatori si recruiteri de a trece prin diverse teste candidatii pe motiv ca e bine sa se stie daca respectivii candidati nu au probleme nerezolvate din copilarie…. Si-a pus insa vreodata cineva problema sa testeze in ce masura omul a plecat sanatos de acasa de la mama si de la tata dar… s-a intalnit cu niste angajatori care l-au transformat in ceea ce este azi: ii este teama sa aiba incredere, ii este teama sa aiba initiative, ii este teama sa-si asume responsabilitati, minte in loc sa spuna adevarul…

]]> By: catalin http://www.georgebutunoiu.ro/blog/index.php/2009/01/02/revenge-of-the-employers/comment-page-1/#comment-457 catalin Tue, 17 Feb 2009 14:57:09 +0000 http://www.georgebutunoiu.ro/blog/index.php/2009/01/01/revenge-of-the-employers/#comment-457 Poate trebuie sa punem si intrebarea inversa... Cati din angajatorii straini, mai mici sau mai mari s-au tinut de cuvantul dat la angajare, cati dintre acestia ne-au respectat pentru calitatiile noastre profesionale, cati dintre ei au dorit intradevar sa promoveze oameni loiali si cu calitati net superioare comparativ cu persoanele de pe pozitiile similare din tarile de provenienta s.a.m.d Poate suna multora foarte cunoscut. Poate exact acestia sunt cei care ne-au invatat sa tratam cu multa neincredere o relatie profesionala. De fiecare data plec la drum cu inceredere si din pacate de fiecare data regasesc aceasi atitudine ... lasa ca la Romani merge si asa... Reciproca este intotdeauna valabila depinde de pe ce pozitii o comentam. Poate trebuie sa punem si intrebarea inversa…

Cati din angajatorii straini, mai mici sau mai mari s-au tinut de cuvantul dat la angajare, cati dintre acestia ne-au respectat pentru calitatiile noastre profesionale, cati dintre ei au dorit intradevar sa promoveze oameni loiali si cu calitati net superioare comparativ cu persoanele de pe pozitiile similare din tarile de provenienta s.a.m.d

Poate suna multora foarte cunoscut.

Poate exact acestia sunt cei care ne-au invatat sa tratam cu multa neincredere o relatie profesionala.

De fiecare data plec la drum cu inceredere si din pacate de fiecare data regasesc aceasi atitudine … lasa ca la Romani merge si asa…

Reciproca este intotdeauna valabila depinde de pe ce pozitii o comentam.

]]> By: Catalin http://www.georgebutunoiu.ro/blog/index.php/2009/01/02/revenge-of-the-employers/comment-page-1/#comment-456 Catalin Mon, 16 Feb 2009 13:39:09 +0000 http://www.georgebutunoiu.ro/blog/index.php/2009/01/01/revenge-of-the-employers/#comment-456 Excelenta observatie. Intrebarea este cate sacrificii suntem dispusi sa facem fiecare. Cred ca nivelul de disponibilitate tine de o incredere apriorica. Iar increderea tine de experientele anterioare. Cu alte cuvinte cand traiesti intr-o lume in care oamenii se tin de cuvant, in care promisiunile se respecta, in care colegii/angajatii/angajatorii/clientii/furnizorii/autoritatile/politicienii nu se fac ca uita si isi duc la indeplinire taskurile, atunci fireste ca nivelul de incredere este mai mare. Intr-o societate pe dos, paranoia e la putere. Chiar asa, ar fi interesanta o statistica cu numarul de paranoici in Romania vs alte tari mai dezvoltate. Dar revenind la disponibilitatea la sacrificii, cred ca nu va fi prea mare: sentimentul general este ca cel de langa tine nu va aprecia, sau mai mult, va profita de pe urma sacrificiilor. Oamenii tin minte sloganurile din anii '90 cu sacrificiile generale in epoca tranzitiei. Excelenta observatie. Intrebarea este cate sacrificii suntem dispusi sa facem fiecare. Cred ca nivelul de disponibilitate tine de o incredere apriorica. Iar increderea tine de experientele anterioare. Cu alte cuvinte cand traiesti intr-o lume in care oamenii se tin de cuvant, in care promisiunile se respecta, in care colegii/angajatii/angajatorii/clientii/furnizorii/autoritatile/politicienii nu se fac ca uita si isi duc la indeplinire taskurile, atunci fireste ca nivelul de incredere este mai mare. Intr-o societate pe dos, paranoia e la putere. Chiar asa, ar fi interesanta o statistica cu numarul de paranoici in Romania vs alte tari mai dezvoltate.

Dar revenind la disponibilitatea la sacrificii, cred ca nu va fi prea mare: sentimentul general este ca cel de langa tine nu va aprecia, sau mai mult, va profita de pe urma sacrificiilor. Oamenii tin minte sloganurile din anii ‘90 cu sacrificiile generale in epoca tranzitiei.

]]> By: Popa Dumitru Stelian http://www.georgebutunoiu.ro/blog/index.php/2009/01/02/revenge-of-the-employers/comment-page-1/#comment-450 Popa Dumitru Stelian Mon, 02 Feb 2009 19:47:17 +0000 http://www.georgebutunoiu.ro/blog/index.php/2009/01/01/revenge-of-the-employers/#comment-450 Pentru a nu avea astfel de situatii trebuiesc indeplinite 2 conditii simultan: primo: angajatorul sa fie intr-adevar capabil sa aprecieze valoarea candidatului si sa si aiba oportunitatea/posibilitatea de a o pune in valoare, secondo: angajatul sa isi cunoasca cu adevarat valoarea pe piata - si sa fie obiectiv cu el insusi. Foarte rar asta se intampla in general prin lume si cu atat mai putin in Romania. In orice caz, putina diplomatie nu strica niciodata, chiar si din partea unui angajat. Trebuie sa recunosc ca Romania ne dezvolta partea defensiva, insa pana la urma nu asta e istoria noastra?. Grigore Moisil spunea ceva de genul ca orice idee se naste ca o utopie, traieste ca o necesitate si moare ca o banalitate. Asa e si criza: acum este o necesitate. Criza este eterna descoperire perpetua a unui adevar descoperit acum multe sute de ani: "Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga ci totul se transforma". Lumea redescopera niste adevaruri simple iar. Cu atat mai bine. Mama invataturii este repetitia. Pentru a nu avea astfel de situatii trebuiesc indeplinite 2 conditii simultan: primo: angajatorul sa fie intr-adevar capabil sa aprecieze valoarea candidatului si sa si aiba oportunitatea/posibilitatea de a o pune in valoare, secondo: angajatul sa isi cunoasca cu adevarat valoarea pe piata – si sa fie obiectiv cu el insusi. Foarte rar asta se intampla in general prin lume si cu atat mai putin in Romania.
In orice caz, putina diplomatie nu strica niciodata, chiar si din partea unui angajat.
Trebuie sa recunosc ca Romania ne dezvolta partea defensiva, insa pana la urma nu asta e istoria noastra?.
Grigore Moisil spunea ceva de genul ca orice idee se naste ca o utopie, traieste ca o necesitate si moare ca o banalitate. Asa e si criza: acum este o necesitate.
Criza este eterna descoperire perpetua a unui adevar descoperit acum multe sute de ani: “Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga ci totul se transforma”.
Lumea redescopera niste adevaruri simple iar. Cu atat mai bine. Mama invataturii este repetitia.

]]> By: Radu http://www.georgebutunoiu.ro/blog/index.php/2009/01/02/revenge-of-the-employers/comment-page-1/#comment-449 Radu Sun, 01 Feb 2009 02:38:54 +0000 http://www.georgebutunoiu.ro/blog/index.php/2009/01/01/revenge-of-the-employers/#comment-449 Excelent. Sper sa nu aveti dreptate...dar tare imi este frica sa nu aveti chiar prea multa. Oricum sincere felicitari pentru articol. Excelent. Sper sa nu aveti dreptate…dar tare imi este frica sa nu aveti chiar prea multa. Oricum sincere felicitari pentru articol.

]]> By: Cristi R http://www.georgebutunoiu.ro/blog/index.php/2009/01/02/revenge-of-the-employers/comment-page-1/#comment-445 Cristi R Tue, 20 Jan 2009 16:10:46 +0000 http://www.georgebutunoiu.ro/blog/index.php/2009/01/01/revenge-of-the-employers/#comment-445 Criza poate ar trebui sa intre in cartea recordurilor daca din cauza ei, deodata, s-ar intelege cei care pana mai ieri se vorbeau pe la spate, fiind unul patron/manager iar celalalt simplu angajat. Din punct de vedere managerial, al firmei, ar fi cea mai buna solutie. Insa sunt putine firmele in care angajatii si patronii (generic spus, poate fi managerul pus de actionari) au un parteneriat si se simt in relatia unul cu celalalt parteneri egali. Din pacate marea majoritate a angajatilor, cel putin din cei 13 ani de experienta pe care ii am pana acum, NU fac lucrul zilnic cu placere si NU merg cu voie buna la servici. Merg acolo pentru ca primesc un salariu lunar si pentru ca trebuie sa se intretina, chiar daca nu le place ce fac. Din punctul asta de vedere eu ma consider norocos pana acum. Ori cand nu iti place ce faci si il consideri pe cel care te plateste omul cu batul, parteneriatul poate fi doar mimat. Iar lucrurile astea s-au stabilit bine in mintea angajatilor in timp de ani de zile. Asa ca una e binele firmei si alta binele fiecarui angajat in parte. Criza poate ar trebui sa intre in cartea recordurilor daca din cauza ei, deodata, s-ar intelege cei care pana mai ieri se vorbeau pe la spate, fiind unul patron/manager iar celalalt simplu angajat.
Din punct de vedere managerial, al firmei, ar fi cea mai buna solutie. Insa sunt putine firmele in care angajatii si patronii (generic spus, poate fi managerul pus de actionari) au un parteneriat si se simt in relatia unul cu celalalt parteneri egali.
Din pacate marea majoritate a angajatilor, cel putin din cei 13 ani de experienta pe care ii am pana acum, NU fac lucrul zilnic cu placere si NU merg cu voie buna la servici. Merg acolo pentru ca primesc un salariu lunar si pentru ca trebuie sa se intretina, chiar daca nu le place ce fac. Din punctul asta de vedere eu ma consider norocos pana acum.
Ori cand nu iti place ce faci si il consideri pe cel care te plateste omul cu batul, parteneriatul poate fi doar mimat. Iar lucrurile astea s-au stabilit bine in mintea angajatilor in timp de ani de zile. Asa ca una e binele firmei si alta binele fiecarui angajat in parte.

]]> By: Angajaţii se răzbună…preventiv | Dimitri's blog http://www.georgebutunoiu.ro/blog/index.php/2009/01/02/revenge-of-the-employers/comment-page-1/#comment-439 Angajaţii se răzbună…preventiv | Dimitri's blog Fri, 09 Jan 2009 12:26:49 +0000 http://www.georgebutunoiu.ro/blog/index.php/2009/01/01/revenge-of-the-employers/#comment-439 [...] trecute a scris un articol foarte interesant despre cum angajaţii din România, au obiceiul ca preventiv să se răzbune pe angajator. Spre [...] [...] trecute a scris un articol foarte interesant despre cum angajaţii din România, au obiceiul ca preventiv să se răzbune pe angajator. Spre [...]

]]> By: Cristi http://www.georgebutunoiu.ro/blog/index.php/2009/01/02/revenge-of-the-employers/comment-page-1/#comment-438 Cristi Fri, 09 Jan 2009 10:27:35 +0000 http://www.georgebutunoiu.ro/blog/index.php/2009/01/01/revenge-of-the-employers/#comment-438 @roxana&simona.... eu chiar credeam pana cum cateva minute ca sunt foarte plictisit... dar am cautat in dex si am aflat ca 'foarte' e un termen prea puternic... 8-| @roxana&simona…. eu chiar credeam pana cum cateva minute ca sunt foarte plictisit… dar am cautat in dex si am aflat ca ‘foarte’ e un termen prea puternic… 8-|

]]> By: Roxana http://www.georgebutunoiu.ro/blog/index.php/2009/01/02/revenge-of-the-employers/comment-page-1/#comment-437 Roxana Wed, 07 Jan 2009 14:06:38 +0000 http://www.georgebutunoiu.ro/blog/index.php/2009/01/01/revenge-of-the-employers/#comment-437 Draga Simona, In primul rand, expresia fusese uzitata initial in limba engleza, preluata apoi prin prisma unei libertati a limbajului, foarte placuta mie de altfel. In al doilea rand, este o diferenta intre natiune si popor (a se vedea chiar si definitia din DEX) si vocabularul meu nu concepe decat spiritualitate a poporului (cu toate ca asta e posibil sa fie prin prisma unei sensibilitati personale cu privire la spiritualitatea poporului roman). In al treilea rand, mi se pare aproape imposibil ca un om sa creada ca natiunea a inceput sa se defineasca intr-un mod anumei intocmai incepand cu data de 24 ianuarie 1859 ( spre exemplu). In ceea ce priveste sintagma/concept. E posibil sa ai dreptate, daca pui problema riguros lingvistic. Nefiind de specialitate, ar trebui sa ma documentez putin inainte de a mai dezbate pe acest subiect Draga Simona,
In primul rand, expresia fusese uzitata initial in limba engleza, preluata apoi prin prisma unei libertati a limbajului, foarte placuta mie de altfel.

In al doilea rand, este o diferenta intre natiune si popor (a se vedea chiar si definitia din DEX) si vocabularul meu nu concepe decat spiritualitate a poporului (cu toate ca asta e posibil sa fie prin prisma unei sensibilitati personale cu privire la spiritualitatea poporului roman).

In al treilea rand, mi se pare aproape imposibil ca un om sa creada ca natiunea a inceput sa se defineasca intr-un mod anumei intocmai incepand cu data de 24 ianuarie 1859 ( spre exemplu).

In ceea ce priveste sintagma/concept. E posibil sa ai dreptate, daca pui problema riguros lingvistic. Nefiind de specialitate, ar trebui sa ma documentez putin inainte de a mai dezbate pe acest subiect

]]>