Comments on: Cosmarul directorului general, sau cum sa ceri un buget de investitii

By: mihail.lazaroae

mihail.lazaroae — Sat, 31 Oct 2009 17:09:13 +0000

Pentru orice investitie trebuie sa avem in vedere atat beneficiile (productivitate, salvare costuri) cat si Return On Investment (ROI)

By: Simona

Simona — Wed, 17 Dec 2008 11:00:25 +0000

Alex, nu cred ca-ti inteleg punctul de vedere.
Nu cred ca e vorba de “limbajul celui mai puternic, investitorul” (i.e. cainele /vs/ catzeii), ci, pur si simplu, de limbajul afacerii. Atata vreme cat lucrez la/in afacerea asta, tre’ sa vorbesc pre limba ei – adica bani – indiferent de departamentul de care ma ocup eu in afacerea aia. Evident, nu orice persoana poate sa vorbeasca si sa gandeasca in termenii astia, dar daca directorii de departamente (aia de-i pomenesti tu mai sus) nu sunt in stare s-o faca, atunci giem-ul are o problema – in primul rand cu recrutarea/promovarea (vezi nenumaratele anunturi de genul “multinationala, angajam HR Manager, absolvent de psihologie”; giem-ul cu pricina are 90% sanse sa primeasca cereri de investitii in HR bazate pe trairile angajatului la locul de munca).

By: George Butunoiu

George Butunoiu — Wed, 17 Dec 2008 09:27:58 +0000

Nu am zis ca asta e un raport, ci ca e o argumentatie, in cazul in care directorul care aproba investitia cere asa ceva. Evident, cel care cere investitia ii pune un rezumat de cateva randuri, insa, daca directorul cere detalii si vrea sa vada cum s-a ajuns acolo solicitantul trebuie sa fie pregatit cu calculele.

By: alexnicolae

alexnicolae — Wed, 17 Dec 2008 01:00:31 +0000

@simona. a.e corect ca nu e ideala. b. e un raport-orice informatie structurata oarecum, din punctul meu de vedere, chiar daca nu e standadizat/formal. c.comunicare si limbajul comun e clar o problema, si la IT, si la Financiar, si la Mk, si la CS, si la HR. Transpunerea lor in bani e doar un mijloc de a simplifica limbajul- se preia limbajul celui mai puternic (investitorul). Ideal orice persoana poate face asta, in practica nu. In practica se aplica cum zici si tu doar indicatorii care sunt intelesi si usori de urmarit. (nu comentez relatiile persoanale cu sefu).Pe de alta parte pana acum a fost o crestere suficient de mare ca sa conteze mai mult grija fata de pierderea de oportunitati decat de eficientizare costuri. Astfel incat GM nu au insistat pe costuri ci pe venituri si cota de piata.

By: Simona

Simona — Tue, 16 Dec 2008 23:17:02 +0000

Mie articolul mi-a placut. M-a facut sa zambesc.
N-as zice ca e “varianta ideala de raport”, pentru ca: 1. nu e raport si 2. nu e neaparat ideal. (Eu, una, l-as face mai concis si structurat altfel – o argumentatie care incepe cu teza/concluzia; ca, altfel, se duce GM-ul taman pe ultima pagina ca sa afle “ce dracu’ vrea asta de la mine, de fapt?”. Si daca face asta, deja e iritat si nu mai are rabdare sa citeasca argumentele si ia decizia pe modelul de care zici tu la inceput.)

Ce nu inteleg e partea asta cu “un IT [manager] nu are acces la structura de costuri”. Ma gandesc ca managerul de-asta-i manager, ca sa stie (si) ce costuri are departamentul lui. Altminteri, care i-e rostul? Cu competente strict tehnice poti fi un senior care n-are bataie de cap cu cate ore de munca se pierd si se platesc aiurea daca reteaua merge incet. Asa cum prezinti tu lucrurile, imi pare ca firma are probleme legate mai mult de comunicarea pe orizontala (IT si CFO se intalnesc numai in biroul GM-ului, si nici macar acolo nu interfereaza prea mult), nu neaparat de accesul automat la informatii.

Ce-nteleg io din articolul asta e ca directorii cu pricina de cele mai multe ori nu gandesc in termeni de eficienta, rentabilitate etc – nu ca n-ar avea acces la informatii, ci, pur si simplu, n-au mintea setata pe asa ceva (decat, cel mult, pe “am crescut cifra de afaceri cu 30%”, fara sa mai zica si cu ce costuri). Cred ca-i un soi de forma mentis in care e suficient sa te ai bine cu sefu’, sa fi stat cu el la cateva suete, ca sa fie suficient un argument de genul “hai, sefu’, doar ma stii, nu vorbesc sa ma aflu-n treaba” si sefu’ imediat sare cu banu’.

By: alexnicolae

alexnicolae — Sat, 13 Dec 2008 11:44:35 +0000

Asta e varianta ideala de raport pe larg. In practica cred ca se foloseste mai mult daca platim x mii de euro pt asta, reducem ch cu electricitatea cu cca 30% (x*2)/an. Pe scurt. Daca se spune toata povestea nu intelege nimeni nimic. Am intalnit proiecte de reducere a costurilor neaprobate pentru ca nu se inteleg termenii, si atunci se merge pe argumentul -data trecuta l-am ascultat a iesit bine, acum am incredere in el. Sau cealalta versiune de decizie-nu aprob proiectul ca sa nu ajunga sa aiba x o imagine prea buna in companie.
Tema articolului apare pt orice manager/ IT, HR, FC, etc, fiecare ar trebui sa poate sa sustina o propunere in cifre/bani. E bine sa cumparam un server nou, asta inseamna x euro mai putine pierderi cu ore suplimentare pentru ca reteaua merge incet. Dar aici apare partea frumoasa – trebuie sa aiba acces la structura de costuri, sa existe o arhitectura clara, functionala de urmarire a acestora. Un IT nu are informatii despre costuri, un CFO nu are informatii despre IT. La un anumit nivel (piata volatila, nestructurata, cu ritm rapid de schimbare cum e la noi) e greu sa structurezi un sistem, si atunci managerii isi bazeaza decizia pe opinia expertilor(in cazul de fata directorii). Daca echipa de experti e ok firma merge foarte bine cu costuri de luare a deciziei mici fara multe explicatii si justificari ale deciziilor. Daca echipa de experti e slaba nu sunt rezultate. Sistemul prezentat mai sus presupune luarea decizilor corecte indiferent de faptul ca Directorii/Expertii sunt vedete sau oameni obisnuiti. Nu prea exista sisteme in Ro, de aceea sunt cautati salariatii Vedeta. (A se vedea si articolele despre Proceduri vs Vedete).