Archive for July, 2008

Popescu + Cutare SRL = love

Tuesday, July 1st, 2008

Am vazut multi manageri care nu se multumesc doar cu loialitate din partea angajatilor, cu onestitate, responsabilitate etc. – ei vor ca acestia sa le IUBEASCA firma. Nu e greu de dedus ca, de fapt, acei manageri vor ca mai degraba ei sa fie iubiti de catre angajati, decat firma care e, in fond, ceva abstract.

Pentru cei care isi transfera aproape toata viata personala catre firma, e de asteptat sa isi proiecteze si problemele si asteptarile lor afective tot acolo, de cele mai multe ori subconstient. Unii incearca sa compenseze esecurile personale cu succese profesionale, ceea ce e normal si chiar benefic pentru toata lumea, de cele mai multe ori. Din inertie, din neputinta sau din cine stie ce alte cauze ascunse, ajung sa implice si mecanismele afective in acest proces de transfer.

Ca manager, e mult mai usor sa faci pe niste angajati sa te iubeasca decat pe cine stie ce domnisoara, respectiv domn, pentru ca ai mult mai multe instrumente la indemana: petreci mai mult timp cu ei, le poti da bani (de multe ori nu de la tine …), le dai team-buildinguri, masina, vacante platite, oportunitati de cariera etc. etc. Nevoile de afectivitate, de a fi admirat, de a se vorbi despre tine sunt foarte mari, mai mari decat cele pentru bani; la urma urmei, nevoia de bani nu e o nevoie in sine, ci doar solutia pentru a-ti “cumpara” mai usor afectivitatea si admiratia de care ai nevoie. (more…)

Ce treaba are muncitorul cu productivitatea?

Tuesday, July 1st, 2008

In ziarul de vineri, in articolul “Bouygues: Constructorii romani sunt prea bine platiti”, dl. Stefanescu spune ca “muncitorii romani care au ramas in tara nu ar trebui sa astepte salarii mari pana nu va creste productivitatea”. Am auzit multe comentarii la acest articol, pe care l-a interpretat, fiecare, dupa interesul lui. Dl. Stefanescu s-a exprimat diplomatico-ambiguu cand a spus, neutru: “… pana nu va creste productivitatea”. O parte a managerilor, fie ei antreprenori sau corporatisti, au citit asta in felul urmator: “… pana cand muncitorii nu vor pune osul la treaba si isi vor creste productivitatea”. O alta parte, ceva mai mica, au citit: “… pana cand Bouygues nu isi va creste productivitatea”.

Cresterea productivitatii unei companii – cum, cat, cand etc. – este sarcina exclusiva a managementului, care e si singurul responsabil in caz de esec. Ea nu a fost, nu este si nici nu va fi vreodata, in viitorul previzibil, o preocupare a muncitorilor, nici macar a majoritatii angajatilor, in general. Niciodata nu isi vor creste singuri productivitatea, dimpotriva…

O mica parte dintre angajati inteleg despre ce e vorba si fac ceva din proprie initiativa. O alta parte inteleg, insa nu fac decat li se cere explicit sa faca – faimosul “job description”, pe care majoritatea il reclama insistent, si pe cat mai multe pagini, daca se poate. (more…)

Ce-i furat e bun furat

Tuesday, July 1st, 2008

Sa presupunem ca sunteti manager la o firma multinationala si ca tocmai ati furat, sa zicem, 200,000 de Euro. Poate ca i-ati furat pe toti odata, intr-o zi, sau poate ca in timp, putin cate putin: ieri v-ati pus 2,000 in plus la o deplasare, un furnizor v-a dat azi un plic cu 5,000, v-ati mai mobilat si casa de vacanta la un transport mai mare pentru firma, un prieten v-a facturat dublu un serviciu pentru firma, dupa care v-a virat diferenta in contul personal etc.

Sa mai presupunem ca seful dumneavoastra va afla, in curand, despre aceasta isprava: fie din intamplare, fie ca ii va spune cineva, sau poate ca va face un control incrucisat. Ce se va intampla? E foarte probabil sa fiti schimbat din post: s-ar putea sa vi se propuna un job in alt judet sau in alta tara, s-ar putea chiar sa vi se sugereze sa va dati demisia din firma.

E posibil sa vi se ceara, politicos, sa inapoiat banii, sau macar o parte dintre ei. Daca nu se mai poate, asta e… Se mai pot imagina cateva scenarii, cu exceptia unuia singur: acela in care firma merge la politie sa spuna ca ati furat si sa ceara sa fiti anchetat. Va ganditi ca aici e vorba de principii si ca daca cineva a furat ceva, indiferent cat de putin sau cat de mult, trebuie sa ajunga in fata Justitiei? Fiti fara grija, in multinationale nu prea exista astfel de preocupari metafizice, si nici Justitia nu are acelasi inteles. Acolo judecata suprema o face PR-ul. Ati furat 200,000 de Euro? “Vai, dar luati-i, domnule, si mergeti sanatos, numai sa nu se afle in afara!” Daca aveti suficient tupeu, puteti cere si cateva salarii compensatorii pentru ca ati fost fortat sa plecati din firma, nu cred ca ar mira pe nimeni daca le-ati si primi; sau, de ce nu, va puteti chiar santaja angajatorul ca va duceti la presa sa le spuneti ca l-ati furat… (more…)

Doi straini sunt mai buni decat doi romani

Tuesday, July 1st, 2008

Folclorul romanesc de business are multe idei fixe. Una foarte bine infipta, atat in mintea strainilor cat si in cea a romanilor, este ca “ei” sunt mai organizati decat “noi”. La prima vedere, pare evident pentru oricine: cum incepi sa discuti cu un strain, il si vezi ca scoate carnetelul si creionul si incepe sa noteze de zor; mai intai pune data, o subliniaza, apoi orasul, judetul si persoana cu care a discutat, pe care le incadreaza intr-un dreptunghi.

Oricine vorbeste, el scrie sarguincios. Impresionant! Dar, daca ai curiozitatea sa vezi ce se intampla mai departe, te asteapta de multe ori o surpriza de proportii: notele si informatiile culese cu atata truda incep sa urmeze niste trasee si procese bizare, care sfideaza orice logica. In cel mai bun caz, ajung intr-un fisier Excel, frumos colorat, al carui nume este trecut constiincios intr-un carnetel cu nume de fisiere Excel, dupa care se scrie in alt carnetel data la care a fost facuta insemnarea in primul carnetel.

Concluzia? Strainii sunt manageri mai buni decat romanii! Un adevar mai incontestabil decat acesta nici nu se poate imagina. Evident, strainii au rezultate mai bune: afacerea merge mai bine, clientii sunt mai usor de convins, angajatii ii accepta neconditionat ca lideri, ii asculta si ii respecta. De aici pana la a spune ca strainii sunt, cu siguranta, mai buni decat romanii, nu e decat un pas. Se intampla asta pentru ca strainii sunt mai destepti, au invatat mai mult, sunt mai organizati? Sunt mai competenti, la modul general? (more…)

Cinic, nu?

Tuesday, July 1st, 2008

Probabil ca orice manager a fost surprins sa constate, la un moment dat, cat de adevarata e “Regula 80/20”: 20% dintre angajati iti produc 80% din business, 20% dintre ei dau 80% dintre bataile de cap etc.

Cand vine vorba despre dezvoltarea organizationala, aproape toti managerii au tendinta naturala (instinctiva, mai bine zis) sa isi concentreze atentia asupra celor care au (si fac) probleme. Sa luam, de exemplu, un buget de training de 1,000$, si sa presupunem ca avem 3 angajati: A, B si C. A este foarte bun si are rezultate exceptionale pentru companie, B este mediu, adica isi face treaba pentru care e platit, iar C are sistematic rezultate sub asteptari. Sa ne imaginam ca intrebam managerii cum e mai bine sa fie impartiti cei 1,000$? Majoritatea covarsitoare vor raspunde, probabil, ca e bine sa alocam o parte mai mare lui C, ca sa-l ajutam sa ajunga la nivelul de performanta al celorlalti, ceva mai putin lui B, pentru ca asa trebuie, si lui A si mai putin, pentru ca asa e logic.

Chiar daca unii vor gandi altfel, s-ar putea sa nu o spuna, pentru ca nu e “politically correct”. Unii vor imparti cei 1,000$ frateste, de dragul democratiei, iar cativa vor da cel mai mult pentru A, ceva mai putin lui B, iar lui C restul, avand grija, insa, sa faca acest lucru cu cat mai multa discretie. Din SUA si pana in Europa, marile principii ale democratiei si, chiar mai mult, cele ale umanismului, au devenit valorile fundamentale care stau la baza mai tuturor strategiilor si deciziilor de resurse umane. (more…)

Nu va suparati!

Tuesday, July 1st, 2008

Anul trecut, prin toamna, aud la radio o stire foarte importanta: cu o voce ferma si cu multa siguranta de sine, Primul Ministru anunta ca tranzitia s-a terminat in Romania si ca tocmai intram intr-o noua faza, ca o fila a istoriei a fost intoarsa. M-am bucurat nespus.

Cu siguranta – mi-am zis eu – la Cabinetul Premierului au sosit tot felul de indicatori de pe la Comisia Nationala de Statistica, de pe la institutele pentru studierea calitatii vietilor noastre, de la Parchet etc.; Seful Cancelariei i-a introdus pe toti in computer, au fost facute calcule sofisticate si, iata, a iesit rezultatul, care a fost comunicat imediat poporului intr-o conferinta de presa.

Dupa primele momente de euforie, cand m-am uitat pe geam sa vad cum arata noua faza, o umbra de indoiala a inceput sa se insinueze… Dar daca vreun serviciu secret l-a indus in eroare pe Primul Ministru ca sa-l compromita? Sau daca a fost vreun virus in calculatorul care a facut calculele? M-am decis sa aflu, neintarziat, care este adevarul! Eu nu am toata armata de specialisti pe care Guvernul o are la indemana ca sa-i calculeze ziua si ora incheierii tranzitiei, insa am o mica “cheie de control”, pe care o folosesc din cand in cand: am intrat in primul restaurant, m-am asezat la o masa si am ciulit putin urechile. Nu am asteptat mai mult de cateva minute si vad langa mine pe cineva fluturand cu mana dupa un chelner. Acesta il vede, se apropie, si il aud pe vecinul meu spunand, cu un usor tremur in glas: “Nu va suparati, se poate inca o cafea?” Atunci mi-am dat seama ca tranzitia inca nu s-a incheiat si ca domnul Tariceanu a fost gresit informat! (more…)

Care sunt mai civilizati, romanii sau strainii?

Tuesday, July 1st, 2008

Daca ai face un sondaj ad-hoc cu aceasta scurta intrebare, aproape pe oricine ai chestiona, fie el strain sau roman, nu ar avea nicio ezitare inainte de a raspunde: “Bineinteles ca …, auzi, ce intrebare!”.

Daca insisti si intrebi ce inseamna sa fii civilizat, s-ar putea ca pe unii sa-i pui intr-o mare incurcatura: cei care se vor incumeta sa raspunda ceva cat de cat coerent iti vor vorbi despre valori, despre atitudini, mentalitate, cultura, politete, altruism, responsabilitate, onestitate etc, etc.

Oricum, asta are mai putina importanta pentru ca ceea ce te intereseaza la cei din jurul tau e doar comportamentul. In afara de cei cativa oameni din cercul tau intim, pentru care ai acces la mai multe informatii decat cele culese prin simpla observare, pentru toti ceilalti nici nu prea ai avea cum sa afli mai mult, si nici nu ar fi de vreun folos decat, poate, pentru cativa filosofi si psihologi.

Prin urmare, cand spui “a fi civilizat” te gandesti, de fapt, la “ a avea un comportament civilizat”, si nu prea iti pasa daca acest comportament e dictat de niste valori sau convingeri profunde sau doar de simpla frica de consecintele facutului altfel. (more…)

Templateza

Tuesday, July 1st, 2008

“Animat(a) de dorinta puternica de a reusi, precum si de ambitie, perseverenta si de reale posibilitati de afirmare, propun atentiei Dumneavoastra datele privind pregãtirea si disponibilitãtile mele…”.

Ce angajator nu recunoaste aceasta fraza cu care incep multe dintre CV-urile trimise in urma anunturilor puse pe Internet, si nu numai acolo. De cateva ori, chiar, am primit mesajul exact cum e scris mai sus, cu (a)-ul in “Animat(a)”!

La fel se intampla cu scrisorile (emailurile) de multumire trimise a doua zi dupa interviu, si cu multe alte “templates” luate de-a valma din carti sau de pe Internet.

Primul gand care-mi vine instinctiv in minte atunci cand primesc astfel de mesaje este ca expeditorului i-a fost lene sa stea sa scrie un mesaj in care sa-mi spuna ce vrea de la mine, sau ca, pur si simplu, nu este in stare. Ca sa aiba efectul pe care si-l doreste cel care-l scrie, mesajul trebuie, in primul rand, sa transmita ceva concret. (more…)

Cine ne consulta?

Tuesday, July 1st, 2008

Vreo douazeci si ceva de ani din viata mea i-am petrecut fara consultanta, pe vremea lui Ceausescu. Consultanta a aparut in viata mea imediat dupa Revolutie, intr-o maniera foarte sexy, daca pot sa-i spun asa …

Aveam o prietena, balerina la Opera; intr-o zi imi spune ca, de maine, nu mai e balerina, ci va fi director general adjunct al unei prestigioase firme internationale de consultanta care isi va deschide un birou in Romania. “Consultanta, spui? Ce e aia? Ce veti face voi acolo?” “Pai, noi o sa-i invatam pe romani cum sa faca afaceri, cum sa se organizeze, sa construiasca democratia etc.” “Si cum vei face tu asta, care abia ai reusit sa termini un liceu industrial?” “Ba o sa vezi ca o sa pot!” Si, intr-adevar, s-a apucat de treaba: a consiliat diverse ministere, intreprinderi mari, combinate etc. De atunci, am vazut situatia aceasta repetandu-se de sute de ori, in toate variantele imaginabile.

De pilda, un somer francez cu zece clase, foarte simpatic (cu care m-am imprietenit din prima clipa in care ne-am cunoscut) mi-a povestit cum face el consultanta pentru Guvernul roman, la inceput pe probleme de agricultura, apoi pe planning urban, pe cadastru etc. Tariful lui era fix: 30,000 $ pentru un contract de 6 luni, care se termina, invariabil, cu un frumos raport legat cu spire de plastic. Ultima data cand l-am vazut incerca sa obtina un contract de consultanta pe sanatate publica, nu stiu daca a reusit. Multi ani nu am mai auzit de el, insa am aflat, de curand, ca acum face consultanta in Republica Moldova … (more…)

Stereotipuri in Recrutare

Tuesday, July 1st, 2008

Stiu cel putin doi oameni care au innebunit pentru ca nu si-au gasit un post pe masura a ceea ce ei considerau ca li s-ar cuveni.

I-am cunoscut in urma cu vreo zece ani cand, proaspat intorsi de la studii in strainatate, au inceput sa-si caute joburi „pe masura pregatirii”, si am fost martor involunar, in toata aceasta perioada, la incercarile lor indarjite si neobosite si la nenumaratele (si previzibilele) lor esecuri. Amandoi au facut mai multe facultati (la incaput in tara, apoi la universitati recunoscute din strainatate), au titluri si certificari profesionale internationale prestigioase si, mai ales, scumpe.

Mai stiu, inca, pe foarte multi, la fel de bine pregatiti profesional, despre care nu m-ar mira sa aud, intr-o zi, ca au ajuns in aceeasi situatie… Toti acestia, si nu numai ei, pornesc de la un rationament aparent simplu si logic: „La cat de bine sunt pregatit, ar trebui sa imi gasesc imediat un job bun si bine platit, mai ales in Romania, unde este o atat de mare lipsa de profesionisti.” (more…)