Archive for July, 2008

Oamenii de pus pe rana

Tuesday, July 1st, 2008

 

Exista o categorie aparte de oameni in lumea aceasta a afacerilor despre care multi vorbesc cu mult drag si cu multa duiosie si se bucura nespus ca sunt printre noi, ceilalti.

 

Sunt “oamenii de pus pe rana” care au un succes aproape garantat, fie ca sunt sefi, angajati sau furnizori. Sunt calzi, blanzi, zambesc incontinuu si cred intotdeauna ca tu ai dreptate, indiferent ce, cand si ce zici.

 

Asta e usor de inteles, e normal si bine sa fie asa. Partea mai interesanta e ca majoritatea celorlalti nu se multumesc sa spuna despre ei ca sunt buni sau placuti ci ii considera, cu toata convingerea, “adevarati profesionisti” si nu ezita sa ii dea ca exemplu.

 

Seful

 

Un sef “bun de pus pe rana” nu pierde nici o ocazie sa spuna ca toti angajatii lui sunt exceptionali si, prin urmare, le acorda credit, putere de decizie si autoritate nelimitate, fiind bucuros sa le delege tot ce se poate. Din cand in cand, e informat asupra rezultatelor, care nu pot fi decat exceptionale. Da salariile cele mai mari la toata lumea si, cand ajunge la fundul sacului, gaseste o solutie ca sa dea prime. Evident, nu da de la el, pentru ca il gasesti mai ales pe la corporatiile mari, rareori pe la businessurile antreprenoriale. Cei mai multi angajati il iubesc, il venereaza, si spun cu convingere ca “asta da, e un adevarat sef”.

(more…)

VIP-ul si head-hunter-ul

Tuesday, July 1st, 2008

Am vazut adesea oameni ingrijorati ca pe ei nu-i contacteaza destul de des firmele de recrutare. Cum o fi mai bine, sa trimita ei CV-ul, sau sa astepte sa fie “vanati”? Sa intre in legatura directa cu potentialii angajatori sau sa fie recomandati de catre intermediari? Chinuitoare intrebari si cu implicatii existentiale serioase cateodata. Ca intotdeauna, insa, “cheia” o reprezinta raportul de forte dintre cele doua parti.

Cand abordezi direct o companie, CV-ul se trimite, de obicei, departamentului de recrutare sau sefului departamentului in care ai vrea sa lucrezi, daca ai in vedere pozitii de middle management sau mai joase.

Evident, e bine ca un astfel de mesaj sa fie nominal, adresat personal directorului de HR, recruitment managerului sau sefului departamentului vizat, dupa caz. Pentru joburile de top management, “regula” (nescrisa) e sa trimiti CV-ul cuiva din firma care are o pozitie ierarhica superioara cu cel putin un nivel postului vizat de tine, si neaparat nominal. De exemplu, daca vrei un job de marketing manager, atunci trimiti CV-ul marketing directorului sau directorului de HR, presupunand ca acesta din urma e pe acelasi nivel cu marketing directorul (deci, peste marketing manager). (more…)

Prejudecati de head-hunter

Tuesday, July 1st, 2008

Am un prieten olandez care de 15 ani se straduie sa-si creasca o mica afacere cu medicamente in Romania, insa cu foarte putin succes. Are firme similare in mai multe tari, care s-au dezvoltat destul de frumos, asa cum era prevazut in business plan.

Pe fiecare le stie pe de rost: ce fac, cum, cat, cu tabele, grafice viu colorate, doar despre cea din Romania nu are decat o idee vaga, si aceea conturata numai in urma unor discutii telefonice interminabile.

In Bucuresti a avut multi directori generali: si mai tineri si mai batrani, si cu salarii mici si cu bonusuri mari, cu salarii mari si cu bonusuri mari; pe unii i-a luat de la faimoase corporatii multinationale, pe altii de la business-uri antreprenoriale, insa rezultatele au fost aproape identice, de fiecare data.

Ultimul director, un strateg desavarsit, cu diplome de MBA si de multe alte feluri, a condus vreo doi ani, cu leafa de multinationala si cu bonus de antreprenor. Om cu carte, nu i-a scapat niciun curs nou aparut pe piata: management strategic, marketing strategic, strategic thinking, HR strategic, ba a fost chiar si la conferinta despre strategie a lui Porter din toamna asta. (more…)

Strategia sufoca Romania

Tuesday, July 1st, 2008

“Horwath: Companiile duc lipsa de strategie” – dar nu si de strategi

Intr-un articol de acum cateva zile, Kurt Weber de la Horwath & Partners constata, cu surprindere, ca firmele din Romania duc lipsa de strategie.

Nu sunt specialist in asa ceva – s-ar putea sa aiba dreptate (desi am indoieli serioase) – insa pot sa-l asigur, cu ambele maini pe inima, ca firmele din Romania “debordeaza” de strategi…

In biroul meu, strategia pluteste in aer in permanenta; cred ca a fost cel mai des pronuntat cuvant in cei 15 ani de cand fac recrutari. Multi dintre managerii cu care ma intalnesc zilnic, fie ei mici, mijlocii sau mari, mustesc de strategie; se considera strategi innascuti, insa nu indeajuns folositi, si viseaza la ziua in care nu vor face decat strategie, si nimic altceva.

Pentru ei, un “adevarat” manager sta, cat e ziua de lunga, si gandeste. Cand ii vine inspiratia, cheama repede o secretara sau reuneste un board care noteaza repede rezultatele cugetarilor lui, si apoi se grabesc toti sa le puna in practica. Exista cativa privilegiati, care chiar asa fac. Ceilalti sunt obligati, insa, sa treaca la “munca de jos” a executiei, pentru tot restul anului. (more…)

“Oamenii, cel mai valoros capital” – o strategie riscanta (II)

Tuesday, July 1st, 2008

In urma cu cateva saptamani am scris un articol care mi-a atras multe priviri piezise si incruntari din sprancene. In mare, spuneam nu in orice business se mizeaza totul pe “capitalul uman” si ca sunt destule firme care prefera sa isi imparta riscurile si sa-si reduca, pe cat posibil, dependenta de angajatii lor sau, mai exact, de o buna parte dintre ei; nu toti managerii care spun ca “oamenii (se subintelege ca toti) sunt cel mai important capital al companiei” cred sau doresc asta.

Acum insist in pacat ca sa arat ca “supracapitalizarea” unui business, fie ca e vorba de bani, de oameni sau de altceva, nu aduce, automat, numai avantaje.

Pana mai deunazi, toate firmele din Romania, mari sau mici deopotriva, autohtone sau multinationale, nu luau in calcul decat oameni “foarte buni” pentru orice post, fie ei operatori de calculator, sefi de depozit sau directori generali.

Orice candidat trebuia sa fi facut cel putin o facultate, sa vorbeasca musai vreo doua limbi straine, sa aiba experienta de nu-stiu-cati ani etc. Deoarece au fost usor de gasit la salariile bugetate, nu si-au pus prea multi problema daca asta e chiar cea mai buna strategie pe termen lung. Iata un exemplu care m-a pus pe ganduri multa vreme, deoarece mi se parea ilogic ce se intampla; acum cred ca am inteles: doua firme si-au pornit afacerea exact in acelasi moment, in acelasi domeniu de activitate, in urma cu mai multi ani. (more…)

“Oamenii, cel mai valoros capital” – o strategie riscanta I

Tuesday, July 1st, 2008

Ca sa-si flateze angajatii, din ce in ce mai multe firme isi schimba numele departamentului din “personal” in “resurse umane” si, mai recent, in “human capital”.

Ca sa fim mai rigurosi, eu cred ca nu am gresi prea mult daca i-am spune “departamentul de personal, resurse umane si human capital” pentru ca, stim cu totii, in orice organizatie gasesti personaje tipice pentru fiecare categorie.

Fie ca le place sau nu, pentru foarte multe companii, intr-adevar, oamenii sunt cel mai valoros capital, si e normal ca fiecare sa incerce sa-i sporeasca sau macar sa-i mentina valoarea, ceea ce se face cu un oarecare consum de resurse sau chiar cu investitii insemnate.

Pentru unele firme toti angajatii sunt la fel de importanti (fie ca au ajuns la aceasta concluzie, fie ca asa au decis) si, prin urmare, investesc in dezvoltarea tuturor in mod oarecum “democratic”; pentru alte firme doar cativa angajati sunt “capitalul” in care merita sa investesti masiv ca sa-l dezvolti, ceilalti fiind “resursele” pentru care trebuie sa cheltui doar pentru mentenanta.

Cand isi stabilesc strategia de dezvoltare, managerii au mai intotdeauna la indemana mai multe oportunitati si trebuie sa decida cum isi impart resursele disponibile si investitiile. Una dintre alegerile fundamentale pe care trebuie sa le faca este daca sa mareasca ponderea capitalului uman in firma (in raport cu celelalte capitaluri), daca sa o mentina constanta sau daca sa reduca importanta si influenta oamenilor in economia generala a afacerii lor si sa isi bazeze cresterea cat mai mult posibil pe tehnologie, pe inovatie, pe o buna administrare (proceduri, know-how capitalizabil) etc. (more…)

Cum se sporesc averile (II – 15 ani mai tarziu)

Tuesday, July 1st, 2008

Acum un articol mai demult aratam cum au inceput cateva dintre marile averi din Romania. De atunci metodele s-au tot rafinat, insa multe dintre aceste averi par sa se faca tot exact pe dos decat te invata teoriile economice. Nu e de mirare ca aceia care si le incep in acest fel, nu rezista tentatiei sa aplice “reteta” si pentru sporirea lor.

Exemplu: Intr-o zi, un deja-imbogatit il cheama pe directorul general de la una dintre firmele sale si ii spune: “Uite, trebuie sa lansam o afacere noua, asa-si-pe-dincolo. Te rog sa te ocupi tu de ea la inceput, dupa care va fi complet independenta.” “Bine, Sefu’, pana saptamana viitoare fac un business plan si il discutam.” Peste cateva zile, directorul respectiv prezinta planul, cu cifre, grafice, tabele, bugete, organigrame etc. Sefu’ il lasa sa vorbeasca vreo jumatate de ora, fara sa spuna absolut nimic, dupa care il intrerupe brusc: “OK, ai facut un plan minunat, doar ca am cateva observatii: ai pus aici un director de marketing; pai, tu stii sa faci asta, nu-i asa? Doar ai mai facut-o.” “Da Sefu’, dar…”

“Si director de operatii lafel, sunt sigur ca poti s-o faci tot tu, macar la inceput…” “Da, Sefu’,dar…” “Si director de resurse umane, si director de vanzari, ce nevoie ai de ei? Doar ai facut asta de atatea ori… Uite, ai mai spus aici sa angajam 30 de oameni. E o cifra frumoasa! Angajam 5, mai iei 10 de la tine si dam drumul la treaba. (more…)

Cum se fac marile averi (I – Anii ‘90)

Tuesday, July 1st, 2008

Am auzit ca un MBA din Bucuresti va introduce din acest an o materie speciala: “Cum sa te imbogatesti”… Glumeam! La un astfel de curs ti se spune cam ce ar trebui sa stii si sa faci ca sa obtii un salariu mare, insa nu si cum sa devii bogat. Nici un MBA nu ar avea curajul sa te invete sa faci ceea ce au facut oamenii despre care voi vorbi mai jos.

Prima data cand am vazut cum incepe sa se imbogateasca un om a fost in 1990, imediat dupa Revolutie. Un laborator a pus un anunt ca isi vinde cateva echipamente. Un prieten de-al meu s-a dus acolo si a intrebat pentru care dintre instrumente exista documentatie; a ales un aparat de masura care costa 600 de lei, a cerut o copie dupa fisa tehnica pentru a o studia pana a doua zi, dupa care s-a dus glont la vreo doua-trei firme (pe atunci se numeau intreprinderi) si a cerut imperativ sa vorbeasca cu directorii generali. “Domnule, uite… o ocazie unica, pot sa-ti fac rost de un astfel de aparat cu numai 8,000 de lei. Daca platesti 600 de lei avans, maine il ai. Trebuie sa iei hotararea pe loc, altfel ma duc la altcineva!” Si i-a obtinut: si avansul, si restul de bani. (more…)

Vreau sa fiu giem!

Tuesday, July 1st, 2008

Aud fraza asta de cateva ori pe zi, in toate variantele posibile: “Simt ca sunt pregatit sa fac pasul…”, sau “In toamna termin MBA-ul si vreau sa vad ce posturi de director general sunt pe piata …”. O mica parte dintre doritori chiar reusesc sa faca “pasul” ca angajati intr-o corporatie; o alta mica parte il fac luand taurul antreprenorial de coarne; o mare parte renunta, dupa cativa ani sau dupa cateva zeci, dupa firea fiecaruia, iar unii ajung la balamuc, dintre care vreo trei-patru chiar la propriu.

Cine poate deveni un GM1 de succes, si cine nu? Evident, acum nu poate nimeni sa raspunda convingator la aceasta intrebare, si nici in viitorul previzibil nu cred ca va putea. Asta e bine, la urma urmei; altfel, cum ar arata lumea daca s-ar putea face vreun test sau vreo analiza de sange, in liceu sau in facultate, si s-ar spune: “Tu vei fi bun de GM in IT peste 5 ani, tu vei ramane toata viata SM2 in FMCG3, tu du-te sa lucrezi la Stat etc.”?

Am vazut sute de cazuri care au sfidat previziuni cvasiunanime: directori de vanzari sau de operatii, care au condus cu succes echipe de sute de oameni, au esuat lamentabil ca directori generali ai unei firme cu de zece ori mai putin angajati; si invers, oameni pe care nu voia nicio firma sa-i angajeze, nici macar pe posturi mai mici, si care sunt acum in pozitia de a-i cumpara cu tot cu firma pe cei care i-au refuzat in urma cu cativa ani. (more…)

Cu sula-n coaste

Tuesday, July 1st, 2008

In urma cu cateva zile am fost la o firma si am vazut o fata care scria de zor la un calculator, cu un catalog gros in fata. Nu mi-ar fi atras atentia daca nu mi-as fi adus aminte ca, in urma cu o saptamana, am vazut-o facand exact acelasi lucru. Mi-a spus ca directorul i-a cerut sa introduca toate datele din catalogul de 400 de pagini intr-un fisier Excel si ca, probabil, asta ii va lua cel putin inca o saptamana. Pe coperta scria, mare, ca acele liste pot fi gasite si online, la o anume adresa de Internet, insa asta nu parea sa fi interesat nici pe director, nici pe angajata sarguincioasa.

Poate ca tot nu mi-ar fi ramas in minte daca nu as fi auzit ca, in ziua urmatoare, directorul cu pricina a cerut consiliului de administratie o suplimentare a personalului si, pe cale de consecinta, si o extindere a spatiului. Si directorul, si cei din CA au analizat situatia, au constatat cu ingrijorare ca le e din ce in ce mai greu sa gaseasca personal cu salariile din business plan si au concluzionat ca, iata, e o criza pe piata muncii din Romania!

Pare un lucru evident, mai ales cand auzi vorbindu-se zilnic despre asta in jurul tau, iar in ziare subiectul e intors pe toate fetele. Se organizeaza conferinte pe tema crizei, asociatiile profesionale propun guvernului sa aduca muncitori din China, India si Thailanda, firmele si site-urile de recrutare duduie, iar analistii vad mult negru in fata ochilor. (more…)