Stiti ce face un tinar absolvent american obisnuit, care a terminat un colegiu american obisnuit si care isi cauta un job la fel de obisnuit? Ia niste anuare cu firme, isi cumpara ziare, cauta pe Internet si, intr-o luna, trimite vreo 400 de CV-uri.
La o rata medie de raspuns de 5%, primeste cam 20 de invitatii la interviu. Sa zicem ca in vreo zece cazuri nu le-a placut lor de el, in vreo cinci nu i-au placut lui si mai ramin cinci cu care se ajunge la al doilea interviu, din care unul se finalizeaza cu o angajare multumitoare pentru ambele parti.
Ce face tinarul absolvent roman obisnuit, absolvent al unei facultati mediocre? Ia ziarul, se uita la anunturi, selecteaza citeva si trimite CV-ul. Nu primeste nici un raspuns. Dupa citeva luni, intra in panica, familia incepe, si ea, sa se agite.
Cineva ii spune sa trimita CV-ul si la firmele de recrutare. Imi trimite si mie unul, pentru ca a auzit ca la mine vin joburile mari de pe piata. Evident, nu il chem la un interviu, pentru ca eu nu recrutez incepatori. Familia are totusi convingerea ca, daca ar ajunge sa se intilneasca cu mine, destinul lui se va schimba.
Imposibil, eu nu am atit timp ca sa ma intilnesc cu toti cei care imi cer acest lucru. Atunci intervine mama baiatului, care are o cumnata, care e prietena cu o vecina a mamei mele, la Galati. Se fac aranjamentele, ma suna maica-mea si ma roaga sa ma intilnesc cu Baiatu’, iar eu cedez, ca de fiecare data, desi stiu dinainte cum se vor intimpla lucrurile…
Ajunge Baiatu’ la intilnire, cu vreo jumatate de ora mai devreme, si imi expune situatia: „Stiti, imi caut de lucru de vreo sase luni, dar, in ziua de azi, daca nu ai relatii… toata speranta mea e la dvs., sint sigur ca ma puteti ajuta!“. Eu fac pe naivul si intreb, ca si cind nu as cunoaste raspunsul: „De sase luni spui? Si cite CV-uri ai trimis?“. „Oho, o gramada, cred ca peste 20! Si am primit un singur raspuns!“ (retineti rata de reactie de 5%!) „Pai, stii ce cred eu? – ii zic. Cred ca ar fi trebuit sa trimiti cam 20 de CV-uri pe zi, nu in sase luni!“ Baiatu’ se uita stupefiat la mine, cu gura intredeschisa, si nu mai scoate nici un cuvint… „Uite ce e – zic eu – o sa te ajut, deoarece mama ta… cu mama mea… sa vezi cum facem: iti dau eu 500 de adrese, de la cele mai bune firme, cu nume, e-mailuri etc., si tu le trimiti CV-ul. Vino saptamina viitoare sa ti le dau!“ (As fi putut sa i le dau pe loc, insa nu-mi pot abtine satisfactia cinica de a i-o plati, putin, pentru timpul meu irosit.) „Sigur!“, zice Baiatu’ iesind ingindurat pe usa, convins ca, de fapt, nu a fost destul de buna „relatia“… Situatia se repeta de multe ori, de citeva zeci sau chiar sute de ori pe an (am multe neamuri si prieteni).
Niciodata, dar NICI MACAR O DATA, nu s-a intors vreunul dintre „Baieti“, in saptamina urmatoare, ca sa ii dau adresele…
Tags: cautare, firme recrutare, job, lene, lene foarte mare, lene mare, recruiter
un comentariu
Stimate domnule,
Am mai mult de 10 ani “vechime” in campul muncii, daca pot sa zic asa; in acest timp am avut vreo 4 locuri de munca, am participat la …cred .. vreo 30 de interviuri si niciodata, dar absolut niciodata nu am considerat ca as fi fost nedreptatit, ca in locul meu ..ar fi angajat nemeritat altcineva. De fiecare data am avut convingerea ferma ca cineva a fost mai “potrivit” ca mine pentru acel job fara ca acest lucru sa ma dezarmeze in cautarea unui loc de munca cat mai aproape de aspiratiile mele profesionale.
Tinerii din ziua de azi, proaspetii absolventi de facultati, cei care teoretic ar trebui sa fie cei mai indrazneti, cei mai “nebuni”, cei mai ancorati in realitate, de fapt se dovedesc in gandire si mentalitate ..niste mici comunisti. Cand spun asta ma refer, printre multe altele, chiat la aspectul sesizat de dumneavoastra in acest articol. Nu stiu cine le-a inoculat ideea ca numai prin “pile” ai vreo sansa sa prinzi jobul mult visat, ca numai prin “prietenul unchiului varului Costica” mai poti sa te angajezi.
Social Networking
Draga Valentine, in primul rand nu inteleg la care “cauze” te referi. Apoi, eu nu am zis ca nu e bine sa se foloseasca de “networking”, dimpotriva! Problema si a celui din exemplu, si a majoritatii celorlalti in situatia lui, e ca ar vrea sa se foloseasca NUMAI de asta, celelalte metode se pare ca cer un efort mult prea mare pentru ei… Evident, nu s-a intors dupa adrese pentru ca nu avea niciun chef sa trimita atatea CV-uri.
GB
Chiar daca l-am vazut mai tarziu, tare articolul, perfect real, am auzit si eu cunostinte (de-ale mele) care nu-si gasesc de lucru
.
social networking
Am zambit si eu vag la acest articol care reflecta bine o parte a realitatii. Totusi, cred ca autorul a scris articolul mai degraba usor iritat de deranjul provocat de baiatul cu mama prietena cu matusa; etc, etc. decat pentru a incerca sa evalueze obiectiv micul lui inconvenient – ok, pot sa admit, George, ca exista invataminte din articolul tau, dar totusi nu se indica deloc cauza, ci doar simptomele.
Iata un argument pt care cred ca pustiul a ales sa profite de calea cea mai directa catre un job mai bun decat ce ar fi gasit in ziare:
- tipul in cauza a ales calea cea mai simpla de a accede la cineva care este conectat la piata. A apelat la cunostiinte; a incercat si a reusit sa se foloseasca de ceea ce George ar numi ’social networking”. In plus, avea toata dreptatea sa apeleze la George….
- recomandarea lui George este teribil de importanta pt orice recrutor care se respecta, nu?! … si, cu totii, trebuie sa recunoastem ca am prefera oricand o persoana cu o recomandare decat un necunoscut.
On the other hand… tipul, ca toti altii la inceput de drum, cred ca nu e inarmat de scoala pentru lumea pe care o traim. Evident, el are o mare parte de vina – si parintii lui – pentru lipsa de orientare si intelegere a situatiei data dar nici scoala nu face nimic pentru a pregati tinerii absolventi pentru ce urmeaza. Oare de ce nu recunosc cei din scoala public ca… ca ‘nothing replace the experience”?! si ca scoala este doar un antrenament?!
In plus, George, ma intreb daca o explicatie legata de un IQ nu foarte dezvoltat poate fi motivul pentru care tipul nu a mai revenit dupa lista? Acum speculez… esti sigur ca a inteles tot ce ai spus? Esti sigur ca nu a plecat deja timorat de la tine?
thx,
V
Ceea ce ati scris in articol este foarte adevarat.Eu mi-am gasit o colaborare cu o firma pentru ca am dorit sa invat cu ajutorul anunturilor din ziar iar jobul actual l-am obtinut dupa ce m-am plictisit tot aplicand pe Internet cu cv-uri.Imi facusem zi de zi ora speciala pentru aplicat la joburi.Rezultatele perseverentei s-au vazut!Multora le este frica sa aplice si sa fie chemati la multe interviuri deci nu au cum sa obtina un job.Cum si foarte multi tineri se gandesc la bani si nu la ceea ce stiu sa faca pentru jobul respectiv.
Subscriu
Am invatat pe propria piele, cautatul unui alt job trebuie sa devina un job in sine – de tratat cu dedicatie si consecventa, mai ales pentru entry. Cu timpul, cand si experienta in munca are ceva de spus, devine mai usor. Dar numai cu conditia sa fi invatat pana atunci cum se scrie un CV, o scrisoare de intentie…
Foarte frumoasa povestea, dar cum spuneti si dumneavoastra … cam cinica satisfactia … si sincer nu cred ca dovedeati ceva daca i le dadeati pe loc sau peste o saptamana … aici deja uitam cuvantul ” modestie ” … Nu trebuie uitat ca desi ati ajuns unde ati ajuns … Totusi daca aveti posibilitatea sa ajutati pe cineva … si nu pentru ca e D-zeu sus si va vede ci pentru a demonstra ca intr-adevar exista moralitate
Asa .. felicitari pentru articol … imi place gandirea dumnevoastra, dar e prea directa exprimarea si de multe ori astfel de exprimari jignesc fara sa vor anumite persoane ( acel baiat al mamei … care poate chiar a incercat saracu’ dar nu l-a ajutat norocu ) …
Partea a doua a interventiei mele … As putea lucra pentru dumneavoastra? ! 6 luni fara bani, dar cu statul unui angajat … 6 luni pe bani si … intr-un an eu zic ca va pot ajunge
Vi se pare destul de corect ?! Sunt un pustan care nu a mai lucrat niciodata pentru ca nu a vrut sa fie ” catelul unui patron” … am cautat mereu provocari si … pana acu tot ce am facut a fost sa imi satisfac dorinta de provocari … Io zic ca va pot vinde orice pix … si va pot vinde chiar si minciuni la preturi mari 
Deal ?!
Cu respect,
Radu
RE:
Partea intai a raspunsului: eu cred ca era vorba doar de lene, inainte de toate, si cred ca i-as fi facut un serviciu mai mare facandu-l sa vina a doua oara pentru adrese decat daca i le-as fi dat pe loc.
Partea a doua: nu e usor de lucrat cu/pentru noi din mai multe motive, in primul rand pentru ca suntem o firma foarte mica – doar 7 angajati – si unul in plus nu prea ar avea ce face, chiar si neplatit… Sunt sigur ca iti vor veni idei mult mai interesante.
GB
RE: RE:
Multumesc pentru raspunsuri.
Problema este ca vara asta plec in State sa vad si eu cum e sa lucrezi … sa vad si eu cum se produc banii si cum miros .
Dar la toamna, as putea sa folosesc referinta cu ” jobul in State ” in Romania ?! Am vre-o sansa ?!
Cu respect,
Radu.
Locul nu are relevanta decat ca atesta cunostinte mai bune de limba engleza si poate initiativa. In rest doar daca vrei sa prestezi aceasi munca aici ca acolo e ok, poti spune ca nu incepi de la 0.
Buna ziua,
puteti sa imi dati si mie lista aceea? Va promit ca vin sa o ridic. Stau la rand de cu seara daca e necesar, ca la moaste. Multumesc si astept un raspuns.
Lui Robert: iti dau lista, desi nu cred ca vei mai face prea mare lucru cu ea in lunile astea, deoarece nimeni nu mai angajeaza, dimpotriva…
GB
Va multumesc. Cred ca este bine sa o am deorece perioada asta nefericita va trece(sper in curand). Cum facem sa intru in posesia ei? Se poate pe email? Multumesc inca o data.
Lui Robert: scrie-mi pe adresa de email de la birou ca sa stabilim o intalnire si sa ti-o dau.
GB
Cifra pe care ati mentionat-o, 5% rata de raspuns, seamana teribil cu ceea ce se vehiculeaza pentru raspunsul la promotiile clasice, dar facute de FMCG uri cu target populatia- 2-5% din cei atinsi de mesajul publicitar macar o data (1+)
Daca e corecta si nu e un mit statistic, atunci o firma de head hunting e un fel de agentie de publicitate inversa, adica cu clienti persoane fizice si cu target persoane juridice..
Oare se pot aplica si celelalte tehnici publicitare la fel, tinind seama de contextul inversat?
Atunci procesul de asigurare a unui loc de munca ar fi cam ca o campanie de lansare de produs, iar recrutarile succesive tin si de valoarea “brand-ului personal”
Chiar as fi curios sa vad si ce alte cifre se confirma si daca se confirma in felul asta!
Pentru Serban: Da, ai dreptate, asemanarea e foarte mare!
Buna ziua,
O rugaminte- puteti sa-mi da-ti si mie lista de care vorbiti. Vin special din Buzau pentru ea.
Multumesc.
Pentru Eliza: nu ti-o dau, imi pare rau! Daca as face asta ar incepe sa mi-o ceara destul de multi si imi va fi greu sa gasesc un criteriu dupa care unora sa le-ao dau si altora nu…
GB
Pacat…. Dar oricum,multumesc pentru atentie! O seara buna!
Dupa ceva ore de munca am realizat o lista cu ceva adrese utile de mail, si am trimis in jur de 42 de CV-uri . Acest aspect….si anume perseverenta, poate reprezenta un criteriu de selectie.
In perioada “crizei de personal” m-am tot chinuit sa angajez cateva persoane pentru firma la care sunt asociat.
Intr-un an intreg nici unul dintre cei veniti la interviu nu a catadicsit sa vina cu un CV, atunci cand macar venea.
Intr-o zi am hotarat sa programam patru persoane la aceeasi ora pentru a le arata ca nu sunt singurii profesionisti de pe piata. Nu a venit nici unul.
Haideti sa va explic eu care a fost toata povestea ca m-am regasit acolo si cu asta chiar am incheiat orice discutie … chiar asa a fost nu gasisem de munca de 6 luni …. eu am fost la George Butunoi fiind “UNCHIU MEU” sa ai cer o parere un sfat (mai mult impins de mama eu sunt genu de om care nu am cerut ajutoru la nimeni niciodata si nici nu o sa il fac vreodata)…. oricum nu aveam de gand sa ma mut la Bucuresti intradevar m-a intrebat de CV-uri cate am trimis …. dar in nici un caz nu mi-a spus ca imi da el 200 sau cat a precizat acolo…. si oricum nu ma asteptam la un rezultat la toata povestea asta…. eu acum lucrez la o firma partener orange de 1 an si jumate … mi-am gasit jobu perfect pentru mine sunt apreciat pentru ceea ce fac.. si vreau ca “UNCHIU MEU” sa stie ca aia a fost prima si ultima data cand i-am cerut ajutoru…. Eu unu am ramas fara cuvinte…. chiar ai citeam blogu … chiar am ras…. dar acum m-a dat pe spate…. si ca sa nu faceti confuzie … eu sunt Butunoi George si sunt nepotu lui Butunoi George…. si ca sa fie totu complet am si un fiu de 9 luni care il cheama Butunoi George Iustin … dar nu vreau sa creada ca are vreo legatura cu el… pur si simplu am vrut ca pe copilu meu sa il cheme ca pe mine…
Buna ziua,
Un job trebuie meritat si obtinut datorita calitatilor profesionale, abilitatilor, aptitudinilor.
Este important sa ne cunoastem limitele, sa stim cand suntem sau nu potriviti pentru un post sau cand suntem suficient de pregatiti pentru a putea apela la recomandarile cunoscutilor, recomandari care trebuie sa se baze pe calitati reale ale noastre.
corectie: sa se bazeze pe calitati reale
Foarte buna analogia intre tinerii romani si cei americani. Pana la urma e vorba despre mentalitate si despre cum au fost invatati. Insa astfel de “baieti”, chiar si dupa o asemenea lectie, vor continua sa isi planga de mila.