Guvernul spune in stanga si in dreapta, ori de cate ori are prilejul sa o faca, si foarte incantat de isprava sa, ca va cheltui in urmatorii cinci ani aproape 4 miliarde de Euro pe programe de formare, reformare si reconversie profesionala a nu-stiu-cator sute de mii de romani, daca nu chiar milioane.
Ii anunt pe cei din Guvern, desi sunt convins ca unii dintre ei stiu asta foarte bine, ca acestia vor fi bani aruncati pe fereastra, sau, mai exact spus, aruncati direct in conturile catorva firme create special pentru asa ceva. Multi dintre cei care nu isi gasesc de lucru in acest moment, nu sunt angajati nu pentru ca le lipseste vreo calificare anume, ci pentru ca sunt indolenti, prost crescuti sau dubiosi de-a binelea. Si nu vor fi altfel nici dupa o luna de “reconversie”, nici dupa trei si nici dupa sase, fie ca sunt cursuri de cate o zi intreaga, de seara sau la distanta.
Oricum, aproape nimeni nu va lua in serios un curs gratuit, nici cei care le vor preda si, cu atat mai putin, cursantii. Toate firmele pe care le stiu eu au probleme nu cu gasirea oamenilor calificati, ci cu salariile pe care trebuie sa le plateasca pentru ei. Or, asta nu e o problema de nivel profesional pe piata muncii, ci de productivitate generala in economia romaneasca.
Dintre toate angajarile din firmele “normale”, extrem de putine se fac pe baza unei calificari, o parte se fac pe baza experientei si, majoritatea, pe baza impresiei pe care o face candidatul respectiv. Cu siguranta, nici experienta si nici impresia nu se vor schimba in urma programului guvernamental, absolut deloc. Firmele vor continuasa angajeze, ca si pana acum, oameni pe care ii vor invata la locul de munca ce si cum trebuie sa faca. In afara de joburile care necesita o specializare serioasa – si nici macar un cent din cei 4 miliarde nu va contribui la asta – toate celelalte au nevoie de niste cunostinte pe care angajatul le va deprindein cateva zile sau in cateva saptamani, daca chiar are chef sa o faca, sau pecare le poate invata si singur, acasa, din nou, daca are chef sa o faca.
Un training sau un program de formare profesionala, ca acelea prezentare de Guvern, nu au dat, si nu vor da vreodata o calificare care sa conteze la angajarea unui om. Numai invatamantul formal poate sa o faca (daca are vreun interes sau cand e obligat). Daca cineva face un curs de 3 luni ca sa invete cine stie ce bazaconie poate trece prin minte Guvernului ca ar trebui sa stie un roman, atunci, cu siguranta, acel om poate invata lucrul respectiv in 3 saptamani la noul loc de munca, si aproape orice firma isi poate permite sa angajeze un om serios care sa faca asta.
Daca nu training, atunci ce?
Probabil ca ai dreptate, sigur ai dreptate in ceea ce priveste lipsa de eficienta in cheltuirea banilor de catre guvernul nostru. Insa exista si oameni, mai cu seama printre cei trecuti de 35 de ani, care, cu un pic de indrumare, ar putea sa reintre pe piata muncii. Nu ma refer la persoane cu un IQ deosebit, ci la cele ”normale”. O societate performanta sau macar sanatoasa are nevoie ca toata lumea apta de munca sa munceasca, nu sa primeasca pensie si ajutoare. Sunt enorm de multi romani care primesc pensie ”pe caz de boala” cand, de fapt, ei sunt buni de munca.
RE: Daca nu training, atunci ce?
Aia e consiliere, nu training, si ar prinde bine, intr-adevar. Multi ar avea nevoie sa li se spuna cateva lucruri elementare despre ce sa faca si ce nu. Astfel de servicii ar fi bine-venite, si chiar necesare, intr-adevar.
GB
program de practica
Chiar ieri am fost la o prezentare a acestor programe. Castigul meu a fost ca am inceput o discutie cu o directoare a unui liceu tehnic din localitate.
in cadrul firmei exista un program de pregatirea profesionala pentru absolventi si elevi in anii terminali (12-13, sau sc profesionala). Probleme identificate in timpul discutiei: programa scolara prevede programe de practica in colaborare cu agentii economici. Insa in programul scolar aceste ore sunt fragmentate. Nu e posibil 2-3 ore pe zi sa faci practica. Apoi practica apare de la primii ani de studiu pana in anii finali. Pe mine ca angajator ma intereseaza o practica de 2-6 luni pentru cei din ultimul an. Din acestia un procent cat mai mare sa ramana sa lucreze in fabrica. Am inteles ca se incearca sa se obtina o derogare si sa se concentreze programul de practica in acest mod. Cheltuielile noastre ca angajator ar putea fi acoperite de aceste fonduri structurale. Proiectul cu aceste “daca” rezolvate, poate sa fie functional.Proiectul incercam sa il pornim in urmatorul an scolar. In rest cu toate ca toti prezentatorii aveau studii -au fost profesori sau reprezentati ai unor structuri guvernamentale, nu am putut sa ii urmaresc – prezentari sub forma unor PP fluvii. Am plecat dupa ce am terminat discutia cu utilitate practica.
Eu cred ca pot fi de folos in sensul ca incurajeaza omul sa faca o schimbare. Un astfel de curs/training de conversie il poate ajuta sa-si asume curajul de a face o schimbare. Cred ca oamenii carora le sunt adresate astfel de cursuri sunt oameni care au prins un sistem de educatie in scoala sau in familie pe sistem comunist in sensul de a ramane la acelasi job de cand termina scoala pana cand ies la pensie.
Societatea a evoluat mai repede decat au putut aceste persoane sa se adapteze.
Cred ca orice lucru nou, un astfel de curs/training poate sa ii ajute sa incerce sa incerce un nou de munca, unde de fapt sa invete de fapt cu adevarat cum se fac lucrurile asa cum ai spus si tu.
Nu am zis ca nu ar folosi chiar la nimic. In fond, din orice poti invata cate ceva, chiar si dintr-un curs prost facut. Problema era legata doar de raportul rezultate / costuri pentru cei care platesc aceste cursuri, nu pentru cei care le sunt studenti.
GB
“Multi dintre cei care nu isi gasesc de lucru in acest moment, nu sunt angajati nu pentru ca le lipseste vreo calificare anume, ci pentru ca sunt indolenti, prost crescuti sau dubiosi de-a binelea. Si nu vor fi altfel nici dupa o luna de “reconversie”, nici dupa trei si nici dupa sase, fie ca sunt cursuri de cate o zi intreaga, de seara sau la distanta.”G.B.
Remarc in articolul dvs. mult negativism si o puternica nota de resemnare in ceea ce privesc posibilitatile de progres personal si profesional (eu cred ca merg mana in mana) ale angajatului roman
Cum vedeti situatia? privita mai de sus, mai general? e o problema temporara?
e ceva ce noi romanii vom fi mereu? cum ar trebui educate tinerele generatii pentru a evita acest gen de inadaptare si reactivitate la schimbare/ transformare?
Ce am subliniat eu (de aceea am ingrosat putin tusele, e drept) in multe dintre articolele mele, nu numai in acesta, este ca nu trainingul e principala solutie la aceste probleme – cat se poate de reale, si nu numai la noi, in Romania – ci altele sunt. Trainingurile sunt solutia cea mai facila, primul lucru la indemana celor care nu vor, sau nu sunt in stare sa se gandeasca mai in profunzime. Nu merge ceva cum trebuie in firma? Sa facem un training! Cam asa merg lucrurile… Trainingurile singure (si facute fara noima) nu rezolva mare lucru la nivelul companiei si, cu atat mai putin, la nivelul societatii.
GB
Corect!
As mai pune putina sare pe rana, spunand ca… nici macar nu sunt organizate traininguri in functie de necesitati sau probleme ci de buget, interese si bani necheltuiti la sfarsit de an.
E incredibil pentru mine sa aud de la reprezentatul unei firme ca:”avem neaparat nevoie de un training pe vanzari pentru ca oamenii nu sunt pregatiti, insa… nu am bugetat acest lucru…dar la anul il facem sigur!!!” no coment.
Eu consider ca solutiile gen coaching (personal si corporate in special) pot genera o transformare pozitiva in orice domeniu. Cresterea gradului de constientizare si implicit de responsabilitate al angajatilor ar fi bine sa fie prioritare.
Ideea este sa se lucreze de sus in jos ierarhic vorbind, transformarea managerilor fiind esentiala in reusita unui proces de corporate coaching sau de training. Altfel e destul de probabil ca lucrurile sa revina pe fagasul vechi (nefunctional) ori de cate ori angajatii se reintalnesc cu vechile mentalitati, atitudini si replici.
Vreau sa mai “tusez” un aspect, cel al atitudinii angajatilor ce trec pritr-un proces de training. E foarte sugestiva : “…vin unii sa ne treinuiasca pe comunicare”
… din nefericire atitudinea lor e repede asumata chiar de cel care ii “antreneaza” iar acesta renunta la calitate in favoare cantitatii. Astfel dispar toate lucrurile care tin de o sanatoasa invatare experientiala si apare… clasicul curs predat !!! de o profesoara plictisita si resemnata in privinta rezultatelor muncii ei.
Simt nevoia sa termin mai optimist, asa ca vreau sa spun ca faptul de constientiza toate aceste lucruri, e pozitiv la urma urmei si e locul de unde putem porni spre o destinatie … mai placuta !
Nu, nu ma refer la Canada : ))