“Animat(a) de dorinta puternica de a reusi, precum si de ambitie, perseverenta si de reale posibilitati de afirmare, propun atentiei Dumneavoastra datele privind pregãtirea si disponibilitãtile mele…”.
Ce angajator nu recunoaste aceasta fraza cu care incep multe dintre CV-urile trimise in urma anunturilor puse pe Internet, si nu numai acolo. De cateva ori, chiar, am primit mesajul exact cum e scris mai sus, cu (a)-ul in “Animat(a)”!
La fel se intampla cu scrisorile (emailurile) de multumire trimise a doua zi dupa interviu, si cu multe alte “templates” luate de-a valma din carti sau de pe Internet.
Primul gand care-mi vine instinctiv in minte atunci cand primesc astfel de mesaje este ca expeditorului i-a fost lene sa stea sa scrie un mesaj in care sa-mi spuna ce vrea de la mine, sau ca, pur si simplu, nu este in stare. Ca sa aiba efectul pe care si-l doreste cel care-l scrie, mesajul trebuie, in primul rand, sa transmita ceva concret.
O platitudine invelita in cuvinte pompoase mai degraba deranjeaza pe destinatar, cu atat mai mult cu cat aproape toti au timpul dramuit; unii considera asa ceva chiar un afront la inteligenta lor, daca cel care a trimis isi inchipuie ca destinatarul va lua in serios ce scrie acolo. Mai bine nu scrie niciun mesaj; oricum, e mai bine decat unul prost.
In al doilea rand, mesajul trebuie sa fie cat mai individualizat, cititorul trebuie sa aiba convingerea ca cel care a scris i se adreseaza lui personal. Se stie foarte bine ca limbajul de lemn e folosit atunci cand ai ceva de ascuns sau cand vrei sa lasi intentionat loc pentru ambiguitate, cand nu esti suficient de sigur pe tine incat sa-ti expui clar punctul de vedere, sau cand vocabularul, chiar in limba materna, este o mica povara.
De asemenea, limbajul de lemn este folosit intentionat de catre cei care nu o fac in mod obisnuit pentru a mentine distanta sociala. E un mod subtil si politicos de a comunica cu cei care inteleg asa ceva (de exemplu, in diplomatie). Pentru generatia Internetului, tentatia de a folosi aceasta “limba” de lemn a zilelor noastre – “templateza”, cum am auzit spunandu-i-se de catre un recruiter suparat – este foarte mare, insa aceasta comoditate se plateste scump, uneori.
Cei care o folosesc risca sa fie ei insisi tratati in acelasi mod, sa fie “procesati” conform unui “template” (fiecare recruiter are propriul sau sistem de “templates”, fie ca o recunoaste sau nu) si sa fie trecuti automat in coada listei. Cand primesti sute de CV-uri aproape identice, fiecare cuvant poate sa devina un criteriu de departajare.
Tags: CV, interviu, job, limbaj de lemn, tineri
Prostilor, nu templatati!
Sunteti singurul care spune….prostilor, nu templatati!Toti smecherii in HR, de pe toate siturile de joburi dau retete, cu ***unde sa iti pui, sau sa nu iti pui cuvintele.Sablonizate,luate din articole straine. De ce faceti exceptie, dvs, un om atat de”controversat”,criticat, si mai nou injurat. De ce nu recunosc aia de pe df.com, da, mi-a ars-o ca am fost prost si n-am stiut nici un sfert din ce trebuia,si am facut in ..ca ma intimidez si de umbra mea, sau da, poate sa faca interviul cum vrea el,ca e istet si isi da seama cate stiu,sau nu?
p.s.Azi,ati schimbat foto,asta nu-mi place,dar asa va vede si poporu. Mult succes in toate.