Vreau sa pun in discutie cateva mituri si tabu-uri din HR despre care aproape toata lumea se fereste sa vorbeasca in public: trainingul creste loialitatea, confidentialitatea salariilor, angajatii slabi trebuie ajutati sa creasca, angajatii lucreaza mai bine in lipsa constrangerilor etc.
Va rog sa imi sugerati tabu-uri din HR despre care credeti ca ar merita analizate mai critic. Le voi pune pe fiecare in cate un post separat pentru a fi comentate pe larg. Multumesc, astept cu mare interes si curiozitate!
GB
Tags: HR, Mituri & Tabu-uri in HR, tabuuri
Buna ziua
am inteles ca inca sunt firme la care trebuie sa dai spaga ca sa te angajeze. 1-2 salarii.
Asa e?
DF
Firme private? Foarte putin probabil; poate in firmele foarte mari, unde distanta dintre cei care fac angajarile si directorii generali e destul de mare.
GB
Buna, George!
Apropos de tabu sau cliseu, uite unul des intalnit (de mine) in spusele multor HRM-i care poate fi cu usurinta transformat in tabu si pe care sigur l-ai auzit si tu de multe ori:
” E am vrut sa fac multe lucruri in compania asta dar nu s-a putut!”
Cu bine,
Vali
Un tabu renumit este cel legat de plecarea oamenilor din firme “pentru ca a primit un salariu mai mare”. Majoritatea celor care raspund la exit interview-uri sau chestionare spun acest lucru. Din pacate, numarul “profesionistilor” de HR care cred acest lucru e inca mare. Eu sunt de o cu totul alta parere: aceasta este cea mai facila scuza pentru cineva care pleaca pentru a ramane in bune relatii cu firma unde a lucrat. ca doar n-o sa spuna”plec pentru ca seful meu e un prost/incompetent/oportunist/incorect etc”. Pe de alta parte, il scuteste de explicatii detaliate – cand, cum, cine si de ce.
Iar cei care inghit raspunsul nemestecat, chiar daca vor dori sa actioneze intr-un fel, e foarte probabil ca vor gresi sensul.
Tu ce parere ai, ca ai multa experienta in acest sens (al plecarilor, ca doar ii ajuti)?
La salarii mici (sa zicem, pana pe la 1,000 Euro / luna) angajatii sunt destul de sensibili la o oferta salariala mai consistenta, asa ca motivul descris de catre tine poate fi chiar cel real, in multe cazuri. La salarii mari, intr-adevar, factorii subiectivi (statut social, relatii interpersonale, orgolii etc.) devin dominanti. Insa, asa cum ai spus si tu, rareori e cineva dispus sa dezvaluie si, mai ales, sa si explice motivatiile foarte subiective.
GB
După mine, tabuul cel mai tabu în HR este HR-ul însuşi.
HR-ul prea rar e “meta-HR”, auto-punere în discuţie. HR-ul vorbeşte, cel mai adesea, despre candidaţi, despre piaţa muncii, despre procesele de HR şi aproape niciodată despre sine însuşi.
Anunţul tipic pentur un job de HR este “căutăm recrutor / HR Manager absolvent de psihologie”, dar n-am văzut niciodată vreun articol despre cum se ia decizia în recrutare – care-i ponderea subiectivităţii recrutorului în decizia de recrutare, faţă de ponderea criteriilor de selecţie prestabilite. Altfel zis, în ce măsură decizia e determinată de, să zicem, simpatiile/antipatiile neconştientizate pe care ţi le stârneşte candidatul din faţa ta.
S-ar zice că, în ultimii ani, tot HR-ul e format din psihologi, dar n-am văzut încă o abordare psihologică, o… cum să-i zic?… o teoretizare a procesului de recrutare din perspectiva psihologiei recrutorului. (Ceea ce nu înseamnă că nu există, evident.)
Mi-ar plăcea să citesc o carte a unui psiholog ajuns HR Manager despre mecanismele care determină decizia luată în urma (de fapt, în timpul) interviului. HR Manager român, să ne-nţelegem.
1.Trainingul creste loialitatea -NU -creste costurile eventual ! Un training ( mai putin cel de inductie) care-i nu-i asociat cu oportunitatea de punere in practica si coaching , este , dupa parerea mea , cea mai sigura modalitate de a arunca banii pe fereasta . De fapt nu , nu pe fereastra , ca daca trece cineva si-i prinde ,tot mai exista o sansa ca banii sa foloseasca cuiva. Cred ca-i arad in public , asta fac cei care ofera training doar asa….
2. Confidentialitatea salariilor- hm….nu stiu !!!
3. Angajatii slabi trebuie ajutati sa creasca -da si nu-de la caz la caz -depinde cit de slabi si depinde cit de mare-i lipsa pe piata a acestui tip de angajat si …cel mai mult depinde de valoarea umana a angajatului respectiv. Un angajat tehnic nepregatit dar cu simtul realitatii si al masurii , sociabil si participativ, doritor sa faca ceva cu viata lui ( mai mult decit Dior, Hugo Boss, etc) este de preferat unuia care tehnic corespunde dar…. nu-i ajungi cu prajina la nas, are un comportament arogant si prin simpla lui prezenta saboteaza un departament intreg .Solutia este , dupa mine , angajarea pe competente (si) comportamentale nu numai tehnice si de expertiza in materie.
4.Angajatii lucreaza mai bine in lipsa constrangerilor etc.- Nuuuuuu…cu cit mai libertin sistemul cu atit mai imprevizibile rezultatele . Rigoarea este preferabila .Orice anagajat trebuie sa stie de la inceput -ce se asteapta de la el, in ce conditii, ce inseamna performanta lui , si ce inseamna lipsa performantei -cu consecintele de rigoare. Simplu, nu ???
Constringerea ( ca un eveniment izolat) nu are efect . Ce are efect in schimb este consecventa ( celor din HR si a managerilor ) in a administra constant si fara ambiguitate constringerea ( sau consecinta negativa ) si recunoasterea meritelor -in orice forma ( consecinta pozitiva)
Sugestie pentru tabu :”Transparenta ” proceselor HR .
Ca sa performati mai bine in echipa, va trimitem intr-un team building. E weekendul urmator, prezenta obligatorie!
Buna ziua!
As dori sa stiu care mai este situatia in ceea ce priveste disperarea firmelor mari pentru orice curs/semestru/an de studiu facut in strainatate. Am vazut recent chiar un anunt pentru un job care cerea cel putin 6 luni de studiu sau practica la o facultate din afara Romaniei. Eu sunt masterant si am primit o bursa de studiu pentru un semenstru in Austria, unde am gasit si un loc de munca (pentru ca “da bine la CV”, nu pt ca m-ar innobila profesional). Dupa parerea mea, profesorii de la renumita universitate WU Wien (echivalentul ASE-ului) sunt de sute de ori mai slabi decat profesorii nostri dar de 100 de ori mai aroganti. Nici job-ul nu este unul cu care ma mandresc, stau si ma gandesc cum o sa il prezint eu mai frumos la urmatorul interviu. Insa, acum sunt in cumpana, daca sa imi prelungesc sederea cu inca un semestru, pentru simplul fapt ca a ramas inca acest miraj al fiecarui lucru pe care il faci “afara” si deoarece si eu, ca orice alt absolvent, vreau sa imi gasesc un alt job in afara de cel de agent service desk.
Dumneavoastra ce credeti despre aceste studii in strainatate si importanta lor pentru obtinerea unui loc de munca mai bun?
Va multumesc anticipat!
Alexandra
Studiile astea in strainatate sunt importante nu atat pentru ce inveti acolo, cat pentru faptul ca asta spune ceva relevant (in cele mai multe cazuri) despre persoana in cauza. Intr-adevar, daca cineva vrea sa invete pune mana pe niste carti si poate invata orice, oricat de mult si, mai ales, mai repede decat asteptand sa-ti povesteasca cineva. Insa faptul ca te-ai straduit sa ajungi acolo, ca ai fost acceptat, ca una-alta… sunt mai importante decat ce ai invatat efectiv. Mai mult, si dintr-o experienta neplacuta (cum pare sa fie cea descrisa de tine) un om destept poate invata multe. Nu degeaba se spune ca scoala cea mai buna pentru un antreprenor e primul sau faliment. Asadar, cu cat mai multe experiente (reusite, esecuri etc.), cu atat mai mari sansele ca omul respectiv sa fie mai valoros decat unul caruia nu i s-au intamplat prea multe in viata.
GB