Unul dintre tabu-urile cele mai puternice ale zilelor noastre este ca angajatorul trebuie sa-l indoape neincetat pe angajat cu training-uri si cursuri, fie ca acestea au vreun folos sau nu, sau ca angajatul are sau nu chef de asa ceva.
Ca lucrurile sa se intample astfel au grija, in primul rand, angajatii, care striga pe toate vocile ca fara aceste cursuri nu mai pot munci cum trebuie. Apoi, au grija Guvernul si Parlamentul, care, dupa ce numara angajatii si angjatorii si vad de unde vin mai multe voturi, fac legi nu pentru ca angajatul sa fie mai bine pregatit, la modul general, ci pentru ca acesta sa fie servit pe tava in mod expres de catre angajator. Sindicatele au sesizat si ele oportunitatea si bat cu pumnul in masa spunand ca numai prin niste cursuri speciale (termenul oficial este “recalificare”) se trateaza superficialitatea la romani.
Pentru foarte putini dintre cei de mai sus pare sa conteze cu adevarat ce se intampla la acele traininguri; important este sa fie CAT MAI MULTE!
Cu cat cursul este mai fantasmagoric, mai lung si la distanta mai mare fata de birou, cu atat angajatul este mai multumit, si asta conteaza cel mai mult la evaluarea rezultatelor. Oricum, in marea majoritate a cazurilor, training-urile sunt doar ocazii de socializare si de a face turism in timpul programului. Ce importanta mai are, atunci, ca asa-zisa “firma” de training e, de fapt, un singur om, si acela care nu si-a mai gasit un loc pe piata si pe care cu greu l-ar mai angaja cineva daca s-ar apuca sa-si caute alta slujba.
Asa se face ca eu, ca recruiter, primesc din ce in ce mai multe CV-uri pline mai degraba cu cursuri decat cu altceva. Daca le citesc cu atentie (nu intotdeauna, pentru ca am ajuns sa imi dau seama dintr-o privire despre ce este vorba) sunt convins ca cel care mi-a trimis acel CV ma ia drept idiot. O buna parte a acelor cursuri (chiar daca or fi fost niste cursuri adevarate, ceea ce e putin probabil) nu numai ca nu il pun in valoare pe canidatul respectiv, ci dimpotriva …
De exemplu, un angajat mandru ca l-a trimis firma sa faca un curs de trei saptamani de Word si de Excel imi ridica foarte serioase semne de intrebare. Sa consumi banii si resursele companiei pentru asa ceva mi se pare descalificant. Ca angajator, decat sa platesc un astfel de curs, mai bine adaug acei bani la salariu si imi iau un alt angjat, mai responsabil, care sa invete cu o carte in mana in cateva zile ceea ce ar fi invatat la curs in cateva saptamani.
Tags: cursuri, training, traininguri
Eu am urmatoarea experienta neplacuta: am dat un examen din Word si unul din Excel acum vreo 4 ani. Am avut surpriza sa constat ca nu stiam mai nimic comparativ cu ce mi s-a cerut sa fac (ceva destul de complicat). Bineinteles ca am copiat dupa niste colegi de la Vodafone (Connex pe atunci) care erau de la IT, deci tatici. Cu toate acestea, nici lor nu le-a fost prea usor. Nu-mi mai aduc aminte subiectele, insa a fost cumplit de greu.
Cristiane, problema nu acolo e, daca sunt greu sau usor de invatat, ci in a cere sau nu firmei sa te trimita la un curs pentru ceva ce ai putea invata mult mai repede si mai temeinic dintr-o carte si cu un calculator in fata. Cel care o face iti transmite un semnal clar intr-o directie, cel care nu o face iti transmite si el unul clar, insa diferit. Si managerii care accepta asa ceva la fel…
GB
Cristiane, stii foarte bine cum merg lucrurile pe lumea asta: “Prost nu e cine cere, ci cine plateste (un serviciu prost, in exemplul tau)”. E plina lumea business-ului de asa ceva; uite, o sa pun chiar azi un articol pe site despre cum se fac marile averi. Referitor la al doilea exemplu: e o mostra pura de management american si sintetizeaza mult mai bine decat as fi putut-o face eu vreodata, parerea mea in ale training-ului…
GB
De acord. Dar fiindca titlul articoINSERT INTO articole_raspunsuri_comentarii (id_comentariu, nume, cui_raspunzi, titlu, raspuns, data, activ, ip) VALUES lului e despre training, mai am una: un fost coleg de-al meu si-a facut firma de training. Firma e in top 10 din Romania, cu sediu pompos, masini asijderea, clienti de top. Problema e ca dupa cum am zis, am fost coleg cu domnul trainer-sef pe la niste scoli pe unde domnia sa nu prea a dat, iar domnia mea i-a cam facut temele, cu accent pe lucrarea finala. Pina aici nimic neobisnuit, colegul respectiv avind ceea ce se numeste “spirit antreprenorial”. Insa stau si eu si ma intreb ca-n titlul articolului tau: pai daca vad in vreun CV “training cu firma X (a lu’ colegu’)”, e de bine sau de rau ? Stiu, stiu, o sa vina intrebarea: pai, ce vina are candidatul ca l-a trimis seful la training la firma X.
——————————————————————————————————————————————Si mai am una cu trainingul si m-am oprit: cel mai bun training la care am fost vreodata a fost si cel mai scurt training din viata mea. A fost un training de “customer service” care a durat vreo 5 minute timp in care o domnisoara destul de tinara din SUA ne-a comunicat urmatoarele noua (niste baieti de baieti si fete de fete): dragii mei, la noi in firma NU SE ACCEPTA RECLAMATII DE LA CLIENTI. Adica, pe romaneste: daca se plinge vreun client, va dau afara IMEDIAT pe toti. Va dati seama cam in ce fel ne-am purtat noi (baietii de baieti) cu clientii ? Mai ca nu i-am pupat in … cu toate ca uneori eram pe aproape.
De departe cea mai mare risipa de resurse la acesta ora sunt teambuildingurile. Gratis, la munte sau la mare, eu invat sa am mare incredere in Cristinica sau Gigel, sa innodam impreuna o funie cat mai competent, ca un task dat, comunicand si cooperand perfect. Si astfel, pe doar cateva mii de euro, am invatat sa intarim echipa precum funia si vom face la fel intorcandu-ne la birou cu cablurile de PC…
[...] multe articole interesante,printre care Stereotipuri in recrutare, Cheia franceza a recrutarii, Spune-mi ce training-uri
Mi se pare ca in postarile d-voastra amestecati experientele din mediul privat cu cele din institutiile publice. Asta probabil ca tine si de networking-ul si activatile pe care le-ati desfasurat de-a lungul timpului.
O diferenta majora intre mediul privat si cel al administratiei publice este ca desi acest din urma primeste mai multi bani in formare (in special fonduri europene) si training performantele si eficenta nu se ridica la unei companii private, orientata inspre profit.
Iar legat de partea de cursuri si training-uri pe care companiile le platesc pentru candidati, si pe care acestia le adauga la cv e mai mult de discutat.
In primul rand training-ul este vazut acum in companii mai mult ca o metoda de motivare, si mai putin de dezvoltare. Asta explica si ce spunea Alexandra , ca cele mai multe training-uri pe care o companie le cere sunt cele pe teambuilding si softskills.
Aici companiile cred ca pot imbina fun-ul cu coeziunea echipei, cresterea abilitatilor de comunicare (care sunt de folos si in viata de zi cu zi, nu doar la birou), motivarea lor.
Si sa nu uitam de atat training-urile pe vanzari. Care incep sa fie din ce in ce mai cautate.