Nu m-am mirat prea tare cand am citit prin ziare, zilele trecute, despre “MBA-ul pentru copii”, ba chiar am fost nedumerit de ce le-a venit ideea dupa atat de mult timp. Sper sa nu citeasca acest articol, poate ma vor invita si pe mine la ceremonia de “absolvire”. Sunt foarte curios sa vad cat de mult vor semana cu acei copii cu “colegii” lor mai inalti. Daca nu ii vor invata chiar profesorii sa fie mandri de “titlul” lor, atunci o vor face, fara indoiala, parintii. Probabil ca vor primi si o adresa de email cu xxx@xxx.edu, ca lucrurile sa fie clare.
Cineva a zis (cred ca Sartre, dar nu bag mana in foc pentru asta) ca “Slabiciunile parintilor sunt condamnate sa devina pasiunile odraslelor.” Acei parinti sunt convinsi ca e suficient sa aiba bune intentii, sa o faca “pentru binele copilului”.
Cu mult timp in urma am cunoscut o familie care avea un copil cu o inteligenta iesita din comun, cred ca era cel mai destept copil pe care l-am intalnit eu vreodata. Avea vreo cinci ani atunci. Tatal lui, car era un mare impatimit al fotbalului, nu parea sa aiba alt scop in viata decat sa-l vada pe copil calcandu-i pe urme si cea mai mare bucurie a lui era sa vada ca recunoaste un fotbalist dupa numarul de pe tricou.
Il lua cu el pe stadioane, il tinea cu forta langa televizor ori de cate ori era vreun meci, ii arata poze cu fotbalisti carora bietul copil trebuia sa le recunoasca pe loc numele si ispravile, iar de cate ori iesea afara sa se joace trebuia sa ia neaparat si mingea cu el. Fiindca el era fericit cand vedea un meci de fotbal, atunci si copilul va fi fericit in viata, evident.
Varianta post-revolutionara a educatiei copilului se invarte – cum altfel – in jurul businessului. Fiecare se straduie “sa-l faca om” dupa cum il duce pe el capul. Unii sunt iremediabil convinsi ca e spre binele copiilor sa devina, neaparat, oameni de afaceri. Asta, mai treaca-mearga, e usor de inteles, insa sunt destui care cred ca acei copii VOR sa devina oameni de afaceri, ca ei doar ii ajuta, le “faciliteaza” aceasta “devenire”, si ii trateaza, pur si simplu, ca pe niste oameni de afaceri mai mici de statura.
Am adesea discutii aprinse cu cei care ii indeamna pe studenti sa se angajeze cat mai timpuriu, ca sa castige o experienta care mie mi se pare nu numai inutila, ci de-a dreptul daunatoare fiindca ii impiedica sa faca alte lucruri pe care nu le vor mai putea face vreodata, mai tarziu. Dupa ce termini facultatea esti transferat BRUSC in alta categorie, ti se refuza locuri si lucruri care, cu cateva zile in urma, ar fi fost privite cu ingaduinta sau chiar incurajate. Am auzit nu de putine ori despre profesori care chiar se bucura cand vad mai putini studenti prin preajma si sunt primii care ii indeamna sa se angajeze. O bataie de cap mai putin.
Acei studenti cred ca decid ei insisi pentru viata lor, ca isi “aleg” singuri viitorul. Or, in majoritatea cazurilor, “alegerea” studentilor se reduce doar la “ma angajez sau nu ma angajez?”. O alagere e cu atat mai adevarata (valida) cu cat se face intre mai multe variante, bine evaluate si intelese. Sunt destul de putini oameni “trecuti prin viata” – si cu atat mai putini studenti – care sunt capabili sa spuna despre un lucru ca le place sau nu, daca e bun pentru ei sau nu, daca il vor sa nu, numai imaginandu-si-l, citind sau auzind despre el, desi cei mai multi sunt convinsi ca pot.
Vorbesc adesea cu studentii, nu pierd nicio ocazie si ma bucur de fiecare data cand sunt invitat la vreun eveniment. Sunt surprins, de fiecare data, de cat de putine indoieli au, de cat de clar li se pare lor si de cat de convinsi sunt ca stiu ce e bine pentru ei si ce nu, si care e “drumul lor in viata”. Pe mine ma cam intristeaza.
Tags: cariera, copil, drum in viata, educatie, student
Facultatea sugarilor
http://www.gandul.info/actualitatea/facultatea-sugarilor.html?3927;2700671
Va sa zica, intre 1,6-3 ani, copilul va fi invatat …sa creeze rime sau povestiri. Asa a decis MEC.
Ma intreb cine ne va mai duce gunoiul in tara asta, cine va mai vidanja, cine va mai coase haine, cine va mai mulge vaca…cu atatea genii in Romania.
RE: Facultatea sugarilor
Avand in vedere ca un copil are, intr 0 si 6-7 ani, cel mai mare numar de conexiuni neuronale pe care le va avea vreodata in viata, si avand in vedere ca acele conexiuni care nu sunt puse in miscare pana la 6-7 ani, se pierd definitiv, nu mi se pare nimic bizar in a insista pe dezvoltarea cognitiva a copilului intre 1,5 si 3 ani. E acum ori niciodata.
Dar da, avand in vedere ca tzara are nevoie de gunoieri, vidanjori si vacari, Ministerul Invatamantului ar fi trebuit sa-i puna pe copiii intre 1,5 si 3 ani sa invete sa vidanjeze si sa mulga vaca, in loc sa se ocupe cu prostii intelectualo-cognitive de genul rime si povestioare.
Chapeau!
Elitist
Nu asta era ideea, ci faptul ca la nici 3 ani copiii vor trebui SA CREEZE rime. Mie mi se pare greu si pentru un copil de 10 ani.
Nu cred ca a forta copiii sa faca performanta este bine, ei trebuie stimulati, dar nu impinsi de la spate cu forta.
Ceea ce doreste MEC este o educatie elitista, cel putin asa transpare din ceea ce apare in strategia sa, dar nu toti copiii sunt capabili sa ii faca fata.
Oricum nu avem gradinite, asa ca, totul este pe hartie…
Si, da, avem nevoie si de muncitori, cred ca ar fi foarte bine ca cei mici sa fie deprinsi si cu abilitati practice-sa stie sa gateasca, sa mulga vaca, sa faca focul, sa faca curat. Nu zice nimeni sa nu il citeasca pe Goethe, sa cante Mozart si sa joace sah.
Daca mai tarziu vor ajunge niste genii, cu atat mai bine!
RE: Elitist
Ce e greu in a crea o rima de genul
Ana are mere,
Chichi are pere.
eh?
Chiar isi inchipuie cineva ca un copil intre 1,5 si 3 ani merge cu “rima” mai departe de atat?
“Rima” nu inseamna sa creeze o “Odisee”. Inseamna pur si simplu sa-si obisnuiasca urechea cu asonantzele alea care se definesc drept rima, si, in masura in care poate, sa creeze si el ceva asemanator. Nu-l pune nimeni sa invete ritmul iambic, sa fim seriosi.
As zice ca cine n-are habar despre psihologia si dezvoltarea cognitivia a copilului intre 0 si 6 ani mai bine sa se abtina de la comentarii pe marginea programei de gradinita. (Si NU, simplul fapt de a avea unul, sau doi, sau cinci copii pana in 6 ani NU inseamna ca fericitul parinte stie ce procese cognitive au loc in capul odraslei!)
Da, sa invete copiii de 1,5-3 ani sa mulga vaca si sa vidanjeze. As vrea sa stiu cati dintre rumanii care acuma urla pe forumuri impotriva rimelor vor fi fericiti ca odorul de 2 ani isi petrece juma de zi in grajd, la indicatia ministerului.
Sau cumva chestia asta cu grajdul, vaca, vidanja si coritorul e buna numa’ pentru copiii altora?
RE: RE: Elitist
As vrea sa vad si eu momentul in care curicula MEC va f implementata in toate satele Romaniei, din Baragan pana in Maramures, de la Vadu Rosca pana la Tiganestii de Jos. Ma gandesc ca ne-ar trebui si resursa umana potrivita si corespunzator remunerata, nu mai vorbesc de gradinite curate si bine dotate. Cat despre vidanjat si muls, il vor face mai tarziu niste cetateni cu un mare numar de conexiuni neuronale, niste cetateni foarte educati ai Romaniei, gratie MEC si unor oameni cu viziune ca cei care posteaza pe acest forum, niste cetateni care vor sti nu doar sa faca rime inca de la varsta de 2 ani, ci si sa recite pagini intregi din Blaga, Eminescu, Nichita Stanescu, Schiller, Racine si Regele Solomon. Vidanjatul si mulsul vor fi peste 20 de ani niste discipline optionale la vreo post-doctorala, unde oamenii vor fi invatati sa programeze niste roboti care sa faca aceste munci in locul lor.
RE: RE: RE: Elitist
Deci cum ar fi, sa fie vidanja si gunoi si vaci, da’ numa pentru copchiii altora, care au ghinionu’ sa traiasca la tara, unde curricula mec nu va fi implementata in veci, ca nu ie oameni.
Sau nu, mai bine sa faca mec-u’ asa:
1. o curricula pentru copchiii de la tara, aia far’ de educatoare (si carora, oricum, la ce trebe rime si povestioare, ca ei tre sa mulga vaca), care curricula “tzaranista” sa includa vidanjatul pe langa casele de oraseni, mulsul vacilor din al caror lapte se face milka de-o mananca copchiii oraseni (aia cu rimele), dusul gunoiului (ca oricum, mai mult decat menajere n-au cum sa ajunga, avand in vedere situatiunea dezastruoasa prezentata de domnu’ trandafir). ca de rime si povestioare n-are nici deaq nevoie (tzara are nevoie de muncitori in fabrici si uzine, yep!)
si
2. o curricula pentru copchiii de la oras, a’ lu’ astia de scriu pe forumuri ca copchiii de gradinita tre sa invete vidanjatu’, si care curricula sa includa engelza de la 2 ani, germana la 5, inot, dans, pictura si pian (ei oricum se nasc cu rimele si povestioarele deja ascunse printre sinapse). ca de vidanjat, gunoi si muls or sa se ocupe copchiii care au ghinionu’ sa se nasca la tzara, si care, la indicatia inteleapta a lu’ domnu’ trandafir, n-au nevoie de rime si povestioare, ei trebe doar sa invete munca bruta. nu care cumva sa li se deschida mintea spre alte orizonturi, nu care cumva sa le creeze vreo educatoare cu inclinatii spre apostolat premisele unei dezvoltari cognitive care sa mearga dincolo de ceea e socialmente acceptat pentru categoria lor sociala (vezi vidanja, gunoiu’, mulsu’ si croitoru’).
deci da, mec-ul tre’ sa vegheze la respectarea oranduirii sociale a tzarisoarei scumpe: cine e vidanjor din tata-n fiu, vidanjor sa ramana (iar povestioarele is o fandacsie inutila in acest caz).
Impacare
Cred ca infruntarea de idei a ajuns prea departe. Tot ceea ce am vrut sa spun este faptul ca curicula MEC pare uneori prea incarcata cu teorie, inca de la varsta foarte frageda. Daca intre 1.6 si 3 ani vor trebui sa faca rime, fie ele si simple, probabil ca in gimnaziu copiilor li se va cere mult mai mult. In detrimentul orelor dedicate jocului in aer liber, sportului, etc.
Cred ca, pe langa aspecte frumoase, ale culturii de tip clasic, ar fi util sa se cultive si latura practica, in mod egal pentru copiii de la tara sau de la oras. Nu este vorba de munci injosioare, ci de indeletniciri simple-sa stie sa coasa un nasture, sa gateasca sanatos, sa se descurce in padure, sa acorde primul ajutor.
Ar fi dezirabil ca toti copiii sa stie sa rezove ecuatii complicate sau sa faca webdesign, sa poata concepe eseuri interesante despre academismul francez, fara sa le copieze de pe Internet.
Ar fi frumos ca in TOATE asezarile Romaniei sa se poate puna in opera frumoasele deziderate asternute pe hartie de MEC, dar nu stiu in ce masura acest lucru va fi posibil din multiple cauze.
Cred, de asemenea, ca ideea sanselor egale este un scop magnific, dar greu realizabil, in conditiile in care nu se aloca fonduri suficiente pentru invatamant, inclusiv pentru cel primar.
In rest, ce sa spun, a ajunge print sau cersetor depinde mult de sansa in viata, de locul in care te nasti, de parintii pe care ii ai, de invatatori, de conjunctura social-economica.
Cat despre vidanjat si muls, sunt activitati extrem de utile, care ii ajuta pe oameni sa se dezvolte, sa traiasca in conditii civilizate. In orice oranduire sociala, aceste activitati vor trebui efectuate, fie ca de oameni ca vor sti sa faca rime inca de la doi anisori, fie de oameni pe care nu i-au pasionat prea mult aceste delicateturi.
Sunt de acord cu faptul ca foarte multi studenti incep sa sara etapele si sa inceapa munca in companii de foarte devreme convinsi ca asta le va aduce succesul.
Fiecare varsta are experientele ei de care merita sa te bucuri. Asa ca atunci cand esti la liceu si la facultate recomand organizatiile de tineret. Iti pot oferi posibilitatea de a explora mai mult, de a te cunoaste mai bine, si iti dezvolta niste abilitati. De asemenea partea de networking cu oamenii din companii cu care colaborezi pe diferite proiecte ajuta foarte mult in viitoare integrare intr-o companie, dar de data asta pe o pozitie mult mai apropiata de planurile de cariera ale tanarului.
Eu fac training si cu studenti care lucreaza in call-center, si in ultima perioada am vazut chiar persoane de clasa XI-a sau a XII-a care se angajeaza. Mi se pare un semnal grav de alarma ca se pune mare presiune pe tineri din partea parintilor. Si de asemenea mi se pare ca e un vot de blam si invatamantului romanesc,despre care se spune pe buna dreptate ca nu te ajuta foarte mult pe partea de reusita in cariera. Foarte multi fac facultatea doar pentru diploma.
@ Bogdan Grigore – “Mi se pare un semnal grav de alarma ca se pune mare presiune pe tineri din partea parintilor” … presiunea vine de peste tot, nu neaparat din partea parintilor, chiar si din partea trainerilor
“Foarte multi fac facultatea doar pentru diploma.” … Pai daca o fac pentru diploma, inseamna ca foloseste la ceva diploma aia, pentru ce era sa o faca altfel? Pentru asistentele de la seminarii, pentru profesorii tineri?
Toronto
MIHAI FERARU
In prag de moarte si foarte saraci, o familie de romani cu boli cardiovasculare grave se lupta sa-si salveze zilele, Singura lor speranta este Dumnezeu si ajutorul concret al crestinilor de pretutindeni.
Sa intindem o mana de ajutor acestei familii!
Bunatatea si milostivirea lui Hristos este in fiecare dintre noi, si prin actele noastre de milostenie si caritate, fata de semenii nostri ne vede Mantuitorul si ne va aduce mantuirea. Contactati familia FERARU Tel: 0764807565
Contul ce la deschis ptr a primi ajutorul de la handicap in valoare de 33,5 lei este la RAIFFAISEN BANK,
in LEI: ro93rzbr0000060001059026
Domnul Mihai Feraru a trimis Redactiei Las Vegas Romanian Journal copii dupa documente care dovedesc starea precara a sanatatii dumnealui si a sotiei, precum si scrisori semnate de Preotul Bisericii Ortodoxe din satul in care locuieste . Iata mai jos scrisoarea prin care Dl. Mihai Feraru ne cere tuturor ajutorul:
Sunt un om foarte bolnav , eu si sotia mea suntem 2 cardiovasculari, partial sunt paralizat, varsta noastra este de 52 ani, si singura sursa de venit a familiei noastre este doar o pensie pe caz de boala foarte mica si alte venituri nu mai avem, eu cu sotia nu putem efectua nici o activitate, numai Bunul Dumnezeu stie de viata noastra de aceea fac apel pe aceasta cale catre toti oameni cu suflet pentru oameni si care il iubesc pe Bunul nostru Dumnezeu, sa-mi ajute si familia mea greu incercata de atata necaz, Va rog, in numele lui Dumnezeu sa va ganditi ca cineva in grea suferinta asteapta ajutorul dumneavoastra. Dumnezeu v-ar putea ajuta atunci cand veti avea mare nevie pentru ceea ce veti face . Pot dovedi cu acte in regula. Diabetul este f mare imi fac zilnic 2 feluri de insulina de 4 ori pe zi..Dorim sa mai putem merge pe la clinici medicale ptr investigatii si tratament, ori-ce fel de ajutor la noi va fi bine-venit, sub ori-ce forma ar fi.Doamne ajuta , Multumim Anticipat. A-R