Anul trecut, prin toamna, aud la radio o stire foarte importanta: cu o voce ferma si cu multa siguranta de sine, Primul Ministru anunta ca tranzitia s-a terminat in Romania si ca tocmai intram intr-o noua faza, ca o fila a istoriei a fost intoarsa. M-am bucurat nespus.
Cu siguranta – mi-am zis eu – la Cabinetul Premierului au sosit tot felul de indicatori de pe la Comisia Nationala de Statistica, de pe la institutele pentru studierea calitatii vietilor noastre, de la Parchet etc.; Seful Cancelariei i-a introdus pe toti in computer, au fost facute calcule sofisticate si, iata, a iesit rezultatul, care a fost comunicat imediat poporului intr-o conferinta de presa.
Dupa primele momente de euforie, cand m-am uitat pe geam sa vad cum arata noua faza, o umbra de indoiala a inceput sa se insinueze… Dar daca vreun serviciu secret l-a indus in eroare pe Primul Ministru ca sa-l compromita? Sau daca a fost vreun virus in calculatorul care a facut calculele? M-am decis sa aflu, neintarziat, care este adevarul! Eu nu am toata armata de specialisti pe care Guvernul o are la indemana ca sa-i calculeze ziua si ora incheierii tranzitiei, insa am o mica “cheie de control”, pe care o folosesc din cand in cand: am intrat in primul restaurant, m-am asezat la o masa si am ciulit putin urechile. Nu am asteptat mai mult de cateva minute si vad langa mine pe cineva fluturand cu mana dupa un chelner. Acesta il vede, se apropie, si il aud pe vecinul meu spunand, cu un usor tremur in glas: “Nu va suparati, se poate inca o cafea?” Atunci mi-am dat seama ca tranzitia inca nu s-a incheiat si ca domnul Tariceanu a fost gresit informat!
PS: La scurt timp dupa Revolutie, cand am plecat intaia oara din tara, am ajuns cu un fost coleg de facultate la Paris. De cate ori mergeam la bistrot, colegul meu se mira foarte tare de reactia chelnerilor francezi care faceau ochii mari si il puneau sa repete de fiecare data cand incepea o fraza cu instinctivul “ne vous fachez pas…”. A consultat toate dictionarele, insa nu a gasit niciodata o traducere suficient de precisa, care sa nu produca acceasi sperietura in privirile chelnerilor la auzul cuvintelor buclucase . Mi-a spus, mai tarziu, ca situatia s-a repetat si la Londra, cand incepea cu “do not irritate yourself…”, cu “do not infuriate…”, sau chiar cu “please do not make angry…”. Nu stie si alte limbi, asa ca mica sa aventura cu “nu va suparati” s-a oprit aici…
Tags: client service, mentalitate, romania
Foarte bun articolul.
RE:
Multumesc! GB
Nu cred ca persoanele respective erau mirate de mesaj ci de formulare.
“Do not irritate yourself” suna de parca ai fi invatat engleza din Tom&Jerry.
“Nu va suparati” ar trebui sa fie tradusa printr-o expresie echivalenta si nu mot-a-mot, altfel “upset, irritated” si celelalte au cu totul alta nuanta.
Mai normal ar fi sunat “if you please” or “may I?” unde ideea de “daca nu produce nici un deranj” este subinteleasa.