Putine lucruri sunt mai greu de suportat, pe lumea asta, decat sentimentul neputintei in fata unei injustitii, fie ea intentionata sau chiar facuta fara voie.
Daca s-ar putea masura doza indurata pe suflet de locuitor, cu siguranta ca romanii ar iesi printre primii in Europa, cam in toate domeniile: la injustitia din justitie, din sanatate si, mai ales, la cea de pe piata muncii.
Strainul de langa tine acum invata ceea ce tu stiai demult? OK, atunci el va avea de patru ori salariul tau, plus vila de serviciu in Aviatorilor. El scrie rapoarte si tu faci toata treaba? Inseamna ca ti-a dat sansa sa-ti schimbi mentalitatea. Ai 50 de ani? OK, atunci vei avea jumatate din salariul celui de 25 de ani, si asta numai daca se indura cineva sa te angajeze. Te duci sa muncesti in strainatate? Aaa… from Romania zici, sir? Atunci ia matale un salary de 60%, dar numai daca lucrezi zilnic cu patru ore peste program…
Dar e total nedrept! Nu se mai poate! Cineva trebuie sa faca ceva! Asa este. Insa, ce trebuie sa faca si, mai ales, cine este acel “cineva”? Sa fie Guvernul? Sau poate Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (http://www.cncd.org.ro/)? Sau sa ne unim cu totii si sa o facem „prin noi insine”? Preferati raspunsul oficial-educativ, sau pe cel realist-cinic? Din pacate, singurul care poate face ceva palpabil in aceasta privinta, inainte de a ajunge noi la pensie, e total insensibil la parerile si reactiile celor din jur, fie ele violente, mustratoare, educativ-moralizatoare, de mahnire sau de resemnare metafizica.
Puteti sa-i aratati ca greseste, chiar sa-i argumentati stiintific, tot degeaba! Nu conteaza ce crezi si cata nevoie ai tu de el, ci cata nevoie are el de tine („ea”, de fapt, ca sa fie corect gramatical). Dar, daca iti inchipui ca isi va da seama singur(a) ca are nevoie de tine, vei fi banuit ca esti comunist sau, in cel mai bun caz, un idealist. Problema este ca, fiind roman, “senior” sau Romanian, dupa caz, tot tu trebuie sa-i demonstrezi ca are nevoie de tine si ca ar castiga ceva de pe urma ta. Si asta-i abia inceputul: odata acceptat in randurile celor “alesi”, va trebui sa depui mult mai multe eforturi decat “ceilalti” ca sa ramai acolo. E profund injust, la nivel conceptual speculativ, insa la nivel de fluturas de salariu, la sfarsitul lunii, e realitatea implacabila. Daca vreti sa rezistati in economia de piata, incercati sa va obisnuiti cu ideea; fiti pragmatici si „pozitivi”, asta e trendul acum; spuneti-va ca, Doamne fereste, ar fi putut sa fie si mult mai rau decat atat…
Tags: descurajare, fatalitate, injustitie, nedreptate, realism, realitate, trist
Amar! Tare amar! Nu doar o data am gustat acest “minunat” cocktail. Stii cit e de greu sa ridici capul si sa fii “pozitiv”?! Noroc ca speranta moare ultima, ca sa poti fii pozitiv iar si iar…
“spuneti-va ca, Doamne fereste, ar fi putut sa fie si mult mai rau decat atat”…asta inseamna ca trebuie sa acceptam conditiile impuse de angajator chiar daca nu sunt tocmai “satisfacatoare”? daca e asa, cum ramane cu demnitatea?! unii mai au si asa ceva…sunt constienta ca exista multi alti candidati care si-ar dori postul in cauza, poate pe bani mai putini, poate lucrand 2 ore in plus…insa…unde vom ajunge daca ne comportam astfel?!!…ma intreb deseori: oare ce gandesc acei oameni care accepta conditiile janice propuse de angajator si in egala masura ce gandesc angajatorii cand fac astfel de propuneri? nu suntem oameni cu totii? nu suntem egali?…cel putin asa asa ar trebui sa fie in statul de drept…
de ce atunci cand vrem sa schimbam ceva ramanem doar la stadiul de concept?!!….si toata lumea zambeste….si nimeni nu zice nimic….de parca totul ar fi PERFECT!
sunt de acord cu ceea ce spui tu! am insa cateva dubii legate de egalitatea pe care o proclami! Egali in drepturile universale, da! Egali pur si simplu, niciodata!
Noul capitalism este feroce iar pragmatismul si exploatarea oportunitatilor sunt conditii sine qua non in vederea reusitei!
Ce ma nelinisteste pe mine este altceva si anume, discriminarea romanilor! Functii egale, sarcini egale, rezultate egale sau mai bune ale compatriotului = salariu mai mare pentru expat!
Eu inteleg ca experienta specialistului spune ca romanul pierde in raport 2 la 2, insa nu tot el castiga in raportul 1 la 1?
Este adevarat insa ca multi manageri muta strategic (sic!) pentru ca au convingerea ca un “articol fancy” creste intotdeauna modul de prezentare in fata celorlalti!
Se poarta fancy si funky, asta e la moda iar mogulii si mogulasii mai fac si “cumparaturi” neproductive, cu valoare de lest, insa care dau bine in societate ca imagine!
Sper sa capat si o alta cetatenie in viitorul apropiat! Ar fi si fancy, ar fi si productiv, nu?
Intr-o societate democratica oricine are dreptul FUNDAMENTAL (garantat prin lege) de a pleca daca nu-i convine. Daca ramane, inseamna ca e o problema, pe undeva: ori nu are unde sa se duca, pentru ca nu e in stare de mare lucru, ori are alte motive ascunse sa ramana etc.
GB