Managementul resurselor umane (HRM-ul sau, si mai clar, HR-ul – asa cum il stie toata lumea “buna” acum) s-a nascut din niste studii de psihologie sociala care aveau ca scop – sa zicem asa – sa-i faca pe niste americani cu 5% mai fericiti la locurile lor de munca, incat productivitatea lor sa creasca cu 6%, in timp ce salariile lor de la sfarsitul lunii sa se mareasca cu 4%.
Un principiu cinic, la urma urmei, insa considerat indreptatit si cat se poate de normal in acei ani. S-au schimbat vremurile, ne-am emancipat cu totii si, sa spui astazi asa ceva in public inseamna dezastru PR garantat.
Nu pentru ca s-ar fi schimbat fundamental obiectivul, ci pentru ca acelasi lucru trebuie formulat acum in vreo 4-5 fraze atent studiate, acceptabile pentru sindicate, pentru presa, plus pentru o armata de ONG-uri.
Odata cu trecerea timpului, HR-ul s-a umflat considerabil, de la un simplu instrument la indemana managerului, care ajuta la masurarea si la influentarea productivitatii, la o intreaga stiinta a armoniei supreme dintre om si firma. In ultimii ani, insa, au aparut voci care cer daca nu inversarea, macar reechilibrarea balantei intre HR-ul “obiectiv” (cel originar, puternic orientat catre HR Metrics) si cel “subiectiv”, asaltat si curtat de curente si tehnici din ce in ce mai exotice, inclusiv paranormale … Sloganul celor care sustin refacarea fundamentului managerial al HR-ului e greu de combatut: “Without numbers, it’s just an opinion” (Daca nu se poate masura, e doar o parere).
Surprinzator, la prima vedere, miscarea contestatara a pornit din mediul academic, grupata in jurul catorva voci autorizate de la cele mai mari universitati americane, apoi a devenit vizibila si in lumea corporatista de dincolo de ocean. In Europa abia acum, cu un decalaj de cativa ani, incepe sa se vorbeasca mai deschis despre necesitatea “reformarii” HR-ului si de repunerea lui “oficiala” in slujba productivitatii.
Spre deosebire de SUA, mediul academic din vechiul continent pare sa fie, mai degraba, refractar ideii, date fiind radacinile sale umaniste mult mai adanci decat cele americane.
Indiferent ce argumente vor fi aruncate in joc, de ambele parti, concurenta de pe piata va impune directia: una puternica va da avant „reformistilor”, si invers. Probabil ca se va intampla cu HR-ul ceea ce s-a intamplat si cu marketingul: multi tineri absolventi, care vin cu o viziune idilica despre ceea ce era marketingul in epoca sa „romantica”, au impresia, in prima lor zi de lucru, ca au nimerit din greseala la departamentul de contabilitate…
Tags: fengshui, HR, human resources, resurse umane, specialisti
[...] De curand George Butunoiu a intrat si in blogosfera.Pe blogul lui, am citit multe articole interesante,printre care Stereotipuri in recrutare, Cheia franceza a recrutarii, Spune-mi ce training-uri