Saptamana Financiara s-a hotarat sa abordeze frontal problemele de HR (sau RU, in varianta nationalista). Nici nu avea cum sa evite prea mult subiectul, atata vreme cat acest departament ajunge, de multe ori, sa ne „manance” cea mai mare parte a bugetului firmei.
Dar ce lucruri frumoase in acest HR: educatie, dezvoltare personala si corporatista, motivare, cultura organizationala, team-building, responsabilitate sociala etc. E bine sa vorbesti despre asa ceva, arata ca esti in pas cu vremea, e o dovada de adaptare sociala perfecta, de gandire pozitiva, de integrare europeana sau chiar mai mult, si societatea incurajeaza asta. In plus, e si foarte profitabil: nu risti sa dai vreodata gres si, daca lauzi pe toata lumea, iti faci si o gramada de prieteni. Metoda e verificata.
Isi va asuma Saptamana Financiara, insa, riscul sa se uite si putin sub pres, la lucrurile la care toata lumea se gandeste, insa despre care „cei de la PR” nu te lasa sa vorbesti in public? Va scrie despre orgoliile si frustrarile de la locul de munca si efectele lor; despre cat de rentabil este sa fii cinic in afaceri; despre cat ne costa neincrederea generalizata; despre noile clase sociale („cei de la multinationale”, „cei de la Stat”, „privatii” etc.) si relatiile dintre ele; despre strainii care considera absolut natural sa faca in Romania ceva ce nu ar face niciodata undeva la doua ore de zbor distanta?
Poate despre ce e moral si ce e imoral in HR, sau si despre suferintele si umilintele angajatorului, nu numai despre cele ale angajatului? O fi vreun avantaj sa scrii despre asa ceva, sau numai dezavantaje si pericole?
Vom vedea pus in discutie vreunul dintre marile tabuuri ale HR-ului contemporan? Cand auzi strigandu-se in cor: „E bine sa investesti cat mai mult in dezvoltarea angajatilor, trainingul este un factor motivational foarte puternic, ce intareste fidelitatea angajatului fata de companie.”; sau: „Cei cu rezultate mai slabe trebuie ajutati sa-si imbunatateasca performantele, sa capete incredere in ei, si necesita o atentie speciala din partea firmei si a departamentului de HR, in special.” – nu e usor sa spui, in public: „Chiar asa? Fara nicio urma de indoiala? Hai sa facem niste calcule …” Eu sper sa-i regasesc in revista si pe cei care spun, fara sa mai stea pe ganduri: „Oamenii sunt cel mai important capital pentru o firma”, si pe cei care cred ca numai cativa dintre angajatii firmei respective sunt cel mai valoros capital; si pe cei care cred ca o mentalitate se poate schimba in sase ani, si pe cei care cred ca in sase luni…
Tags: curaj, HR, human capital, human resources, imaginatie, manageri, politica, pr, resurse umane, tabu
[...] in recrutare, Cheia franceza a recrutarii, Spune-mi ce training-uri