Folclorul romanesc de business are multe idei fixe. Una foarte bine infipta, atat in mintea strainilor cat si in cea a romanilor, este ca “ei” sunt mai organizati decat “noi”. La prima vedere, pare evident pentru oricine: cum incepi sa discuti cu un strain, il si vezi ca scoate carnetelul si creionul si incepe sa noteze de zor; mai intai pune data, o subliniaza, apoi orasul, judetul si persoana cu care a discutat, pe care le incadreaza intr-un dreptunghi.
Oricine vorbeste, el scrie sarguincios. Impresionant! Dar, daca ai curiozitatea sa vezi ce se intampla mai departe, te asteapta de multe ori o surpriza de proportii: notele si informatiile culese cu atata truda incep sa urmeze niste trasee si procese bizare, care sfideaza orice logica. In cel mai bun caz, ajung intr-un fisier Excel, frumos colorat, al carui nume este trecut constiincios intr-un carnetel cu nume de fisiere Excel, dupa care se scrie in alt carnetel data la care a fost facuta insemnarea in primul carnetel.
Concluzia? Strainii sunt manageri mai buni decat romanii! Un adevar mai incontestabil decat acesta nici nu se poate imagina. Evident, strainii au rezultate mai bune: afacerea merge mai bine, clientii sunt mai usor de convins, angajatii ii accepta neconditionat ca lideri, ii asculta si ii respecta. De aici pana la a spune ca strainii sunt, cu siguranta, mai buni decat romanii, nu e decat un pas. Se intampla asta pentru ca strainii sunt mai destepti, au invatat mai mult, sunt mai organizati? Sunt mai competenti, la modul general?
Eu sunt greu de convins, chiar dupa cincisprezece ani de trait zi de zi in mijlocul lor (sau tocmai de aceea…).
A fi organizat inseamna mult mai mult decat a nota papagaliceste tot ce auzi in stanga si in dreapta. Conteaza si cum sintetizezi acele informatii, cum retii ce e important si ce nu, cum le arhivezi ca sa le poti regasi cand ai nevoie etc. etc. Nu e cel mai simplu lucru, iti trebuie multa logica pentru a ajunge sa fii eficient. Or, din acest punct de vedere, eu nu am vazut pana acum multi straini care sa faca ceva din care romanii ar trebui sa se simta obligati sa invete. Ba dimpotriva, de foarte multe ori.
Stranii, luati unul cate unul, nu mi se par cu nimic mai buni decat romanii, luati tot unul cate unul. Pe ansamblu, insa, lucrurile se schimba spectaulos. Cum a observat, foarte nedumerit, prietenul meu francez: “Un roman e mai bun decat un strain; insa doi straini sunt intotdeauna mai buni decat doi romani …” Paradox sau fatalitate istorica?
Tags: cultura, intercultural, manageri, mentalitate, paradox, romani, straini