In urma articolului “Oamenii de afaceri mici de statura” de saptamana trecuta am primit surprinzator de multe mesaje, mai numeroase decat cele primite in urma unor articole despre subiecte (cel putin aparent) mai “grele”.Dupa cum ma asteptam, cei mai multi au spus un “nu” hotarat “MBA-ului pentru copii” (denumire mai mult metaforica, a nu se lua ad litteram) si un “da” hotarat angajatului inca din timpul studentiei. Iata un comentariu tipic, ales aproape la intamplare: “In ceea ce priveste munca in timpul studentiei aici nu va mai dau dreptate si am sa va spun de ce. Faptul ca am lucrat in timpul facultatii m-a ajutat enorm dupa absolvire. Deja la terminarea facultatii stiam foarte bine ce inseamna viata intr-o fabrica, proces de productie, echipamentele, relatiile dintre oameni, etc. Dintr-un simplu muncitor necalificat am ajuns in 7 ani inginer responsabil de produs (un fel de Project Manager actual). Actualmente sunt Regional Sales Manager for
Sigur ca speculez, insa omul acesta pare sa aiba o certitudine definitiva (doar aparent pleonasm), inca de pe bancile scolii. Eu nu cred ca a “ales” aceasta cale, ci ca a “luat” primul lucru aflat la indemana sa, si cel mai facil dintre toate, pentru ca iti cere o implicare interioara minima si una exterioara maxima (te tine ocupat).
Poate ca daca ar fi avut mai mult timp acum ar fi ajuns calugar, sau parlamentar, sau cercetator, sau scriitor, sau sahist renumit, sau interlop, sau trubadur, sau freelancer, sau soldat in Legiunea Straina, sau sau sau sau… Poate ca ar fi fost mai bine, poate ca nu. El va sari ca ars daca ar pune cineva la indoiala “alegerea” sa pentru ca, dupa ce isi imagineaza timp de cateva minute celelalte variante, ajunge la aceeasi concluzie, cum ca bine a facut ce a facut. Insa doar isi inchipuie ca isi inchipuie “cum ar fi fost”, cred ca foarte putini oameni de pe lumea asta pot asa ceva. Toti ceilalti trebuie sa traim ceva, macar o zi sau o saptamana, ca sa ne putem inchipui macar “ce ar fi fost daca”. Apoi, daca nu faci asta in timpul studentiei, cand aproape totul iti este permis, e greu de crezut ca o vei mai face alta data, poate nu in ultimul rand fiindca peste 10 ani ai putea parea putin penibil in unele ipostaze.
Alt comentariu: “Sunt perfect deacord cu Domnul X (cel de mai sus). Am trecut prin aceeasi experienta de lucru in timpul facultatii si la fel m-a ajutat enorm aceasta experienta. S-a pus problema in articol ca studentii ce lucreaza din timpul facultatii isi refuza activitati pe care nu vor mai putea sa le aiba dupa ce intra in campul muncii. Poate este adevarat dar fiecare poate sta sa se intrebe ce merita ? Sa isi refuze unele activitati placute din timpul facultaii dar sa porneasca cu dreptul dupa terminarea facultatii sau sa se bucure de tot ceea ce este frumos in timpul facultatii si imediat dupa terminare cand vor sa se angajeze sa se izbeasca de refuzul angajatorilor de a fi angajat pe motiv de lipsa de experienta? Este probabil dureros sa renunti la niste placeri de viata de studentie dar cred ca este si mai dureros (poate chiar si psihic si moral) sa termini o facultate si sa stai un an sau doi dupa terminarea facultatii fara sa te angajeze nimeni.
Din discutiile mele cu diverse persoane din HR a rezultat ca in prezent vin foarte multe CV-uri de la proaspat absolventi care nu au lucrat nicio zi in viata lor si normal ca sunt refuzati.”
In primul rand, eu nu despre “placeri” vorbeam in articolul meu, chiar daca pe unele dintre acele lucruri le faci mai detasat (usor de confundat cu placerea) in timpul studentiei, decat dupa. In al doilea rand, daca m-ar pune un student sa raspund la intrebarea de mai sus nu as ezita nicio clipa si as raspunde ca sa nu isi refuze nicio activitate in timpul facultatii (inclusiv angajatul o luna sau doua, in vacanta) pentru ca NU se va izbi de refuzul angajatorilor.
Niste studii stralucite, cultura enciclopedica, experienta “de viata” fac de o mie de ori mai mult decat caratul unor marfuri pritr-un depozit, chiar daca ajungi sa cunosti fiecare coltisor al acelui depozit. Cei care nu sunt angajati imediat dupa absolvire nu sunt angajati din alte motive, nu din lipsa experientei. E drept, e mult mai usor unui recruiter sa expedieze un tanar candidat spunandu-i ca nu are destula experienta, decat sa-i spuna ca…
PS: am scurtat putin comentariile citate, m-am straduit, insa, sa nu le schimb sensul
catre Gigi Butunoiu
Gigi, tu faci ca rabinul din poveste care a zis
“Tu ai dreptate, si tu ai dreptate, si tu ai dreptate…”
Pana la urma eu, din pct. de vedere al unui angajator ..din punct de vedere al firmei mele ..din pct. de vedere al profitului…etc, nu m-ar interesa sa angajez un stralucit absolvent cu studii si mai “lucitoare”, cultivat, cult (sic), cu un vocabular ales, etc, dar daca nu e in stare sa isi fac treaba pentru care e platit.
Concret, cunosc oameni cu masterate si doctorate in diverse subdomenii ale informaticii ..si care la o adica nu stiu sa scrie un “Hello World” ..in orice limbaj ..si care nu stiu sa porneasca un calculator. Ei sunt teoreticieni foarte buni, poate au scris carti, articole ..si au doctorate in domenii precum IA (inteligenta artificiala), PP (programare paralela)…etc..dar care nu sunt in stare sa faca un programel care aduca 1 cu 2 si sa dea rezultatul corect 3. Ei stiu si cunosc “lucruri” abstracte, pur teoretice, avangardiste …ei sunt ancorati puternic in viitor …prezentul ii “omoara”
Ce este mai grav ca acesti “intelectuali”, “specialisti” ..nu vor sa invete sa faca programele ca cel descris mai sus (ca sa manance si guritza lor ..o buca’ de paine)…ei se considera adevarate monumente de stiinta.
Ar fi ideal sa pot angaja un absolvent de la MIT …eheee…eheee ..ce bine ar fi !!!!!
RE: catre Gigi Butunoiu
Ar fi bine sa poti angaja un absolvent de la MIT , dar…costa!
Cred ca GB are totusi dreptate, chiar daca interesul comercial ii mana pe multi angajatori de la spate pentru a lucra cu studenti care isi fac jobuletzul lor in mod satisfacator si iau si ei niste banuti acolo, sa isi plateasca chiria, sa manance, sa isi cumpere blugi si sa plece la mare cu prietenii.
Totusi, cred ca ideal ar fi ca studentii sa fie studenti si sa se ocupe cu invatatul (bine!) si cu cautarea unor sensuri in viata. Pentru munca, munca si iar munca vor avea tot timpul! Mai ales in epoca noastra, cand iesirea la pensie se face la senectute. Sigur, sunt si cazuri disperate, cand unii studenti mai au si probleme familiale grave si chiar au nevoie de bani, dar , in genere, mixul scoala-munca nu cred ca aduce excelenta decat in cazuri rare.
depinde de facultati, oricum in romania e mai bine sa lucrezi in timpul facultatii
Cel putin in ultimii doi ani de studii. Oportunitati sunt destule. Scopul e sa suplinesti lipsa informatiilor actuale din universitate. Sa te lovesti cu capul de zid si sa vezi ce anume chiar ai avea nevoie sa inveti, in timpul ramas -de un an sau doi.
Poti sa nu lucrezi in timpul studiilor doar daca ai o activitate completa -include implicarea in ONG, in cercetare-in colaborare cu universitatea, proiecte individuale, practica /cercetare in organizatii.
Scopul perioadei studentiei este sa strangi suficiente informatii, din toate punctele de vedere. Profesional informatia oferita direct numai de catre universitatea in prezent este insuficienta si poate fi suplinita doar de proiecte/colaborari/angajari.
Nu trebuie privit lucrul in facultate ca fiind “munca”. Ar trebui sa fie de la inceput inteles ca fiind ceva pentru 3 luni/6 luni, cu posibilitatea sa schimbi profesii, firme, ramuri de activitate, sa strangi informatii, scopul final nefiind munca in primul rand. Vorbesc din propria experienta, am lucrat toata facultatea- 4 ani. Am ajuns director in firma respectiva, si am plecat imediat dupa facultate pentru un salar mai mic tocmai ca sa inteleg o alta industrie, alta cultura. Nu am schimbat in timpul facultatii pentru ca asta parea cea mai buna varianta la data respectiva. Acum piata s-a mai maturizat si oferte sunt. In Romania oricum exista cultura ca de mic omul trebuie sa inceapa sa munceasca, sa castige bani. La tara incepe de la 14 ani, in oras de la 18. Inca societatea nu isi permite sa intretina un numar mare de persoane pana la 21-24 de ani ca o investitie pentru urmatorii 20-35 ani. Daca iti pastrezi echilibru si gandirea libera, poti sa nu te blochezi- vorba din articol, la “depozitul respectiv”, cel putin nu mai mult decat la datele statistice invatate in liceu- e o informatie , e perisabila, e utilizabila pentru un anumit scop, dar nu reprezinta scopul in sine. In rest ca angajator pot spune ca ca nu lipsa de experienta constituie factorul pentru care sunt refuzati anumiti absolventi.
Extraordinar articol! poate daca lumea ar citi si intelege acest lucru inca din studentie nu ar mai exista rostul intrebarii “Ce alta meserie crezi ca ti s-ar potrivi daca ai avea a doua sansa sa o alegi?”… presupunand ca in timpul studentiei s-a dedicat timp descoperirii meseriei ideale…timp care acum este dedicat de tineri unui job de call center operator.