Am mai tot scris articole despre prietenul meu, olandezul, care se chinuie de 15 ani sa faca o mica afacere in
In atatia ani de cand e mai mult pe la Bucuresti decat aiurea, a invatat foarte putin sa vorbeasca Romaneste. Exista, insa, o fraza intreaga pe care o cunoaste la perfectie, cu dictie si intonatie, pe care, daca o rosteste, oricine ar baga mana in foc ca are in fata lui un roman autentic: “Dar eu i-am zis!” O aude de atatea ori pe zi incat o poate recunoaste si fara sa o auda, numai dupa miscarile buzelor celui din fata lui. De fapt, nici nu o mai aude, pentru ca si-a format un simt special care detecteaza cand aceste patru cuvinte urmeaza sa fie spuse. Aproape zilnic, cu precizie matematica, lucrurile se intampla cam asa:
- Acum trei zile ti-am cerut un raport cu stocurile actualizate, ca sa-l am astazi la ora 10 ca sa putem face oferta pentru spitalul cutare
- Si nu il aveti?!?
- Nu, nu il am!
- Dar eu i-am zis Frosicai sa-l faca si sa vi-l aduca azi la 10.
- Da, dar nu l-a adus! Eu tie ti l-am cerut, si era responsabilitatea ta sa te asiguri ca va ajunge la timp.
- Da, dar eu i-am zis!
Intr-o zi mi-a venit in minte sa scriu un articol pe acest subiect si, fara sa-mi fi propus (ba, as spune, chiar impotriva vointei mele) am inceput sa constientizez ori de cate ori aud aceasta fraza, in toate formele si cu toate variatiunile ei. Acum ma simt ca un personaj dintr-un film in care eroul principal (Mel Gibson) incepe sa auda ce gandesc femeile. Iata un dialog pe care l-am avut chiar astazi, dupa ce am observat ca un angajat din una dintre firmele mele nu mai facea nimic de mai bine de o saptamana:
- Ce faci aici?
- Nimic!
- Pai de ce, nu trebuia sa termini situl acela de Internet?
- Ba da, am si facut designul si vi l-am trimis pe email ca sa imi spuneti daca e bun si daca mergem mai departe cu el.
- Si cand mi l-ai trimis?
- Oho, acum vreo 10 zile… Si tot astept raspunsul, ca sa pot sa ma apuc de lucru mai departe.
- Si in timpul asta ce ai facut?
- Pai ce sa fac, nimic, am asteptat raspunsul!
- Si cand ai vazut ca raspunsul nu vine, dupa o zi sau doua, ce ai facut?
- ?!?
- M-ai sunat sa vezi daca a ajuns, sau daca a ajuns, poate ca am uitat de el, sau cine stie ce s-ar mai fi putut intampla?
- Dar eu vi l-am trimis, asa cum mi-ati spus!
- Da, ai dreptate, dar nu despre asta vorbim acum…
- Dar eu vi l-am trimis…
- Costele, inteleg, dar acum vorbim despre un principiu…
- Dar eu vi l-am trimis…
Privind in urma, mi-am dat brusc seama ca asa au decurs toate discutiile mele cu Costel de un an incoace, de cand l-am angajat. Si sunt convins ca asa vor fi si in urmatorii cinci ani, daca va mai fi si atunci angajatul meu. Am povestit intamplarea asta, cu naduf, unui prieten al meu, angajat, care socoteste ca e o prostie sa fi antreprenor in
Verdictul a venit in cateva secunde:
- Tu esti vinovat de asta!
- Cum asa?
- Pai ai si scris un articol pe aceasta tema, cel cu “Ce treaba are muncitorul cu productivitatea?”. Un adevarat manager ar fi facut cam asa: “Costele, sa imi trimiti pe email conceptul de design inainte de a pune situl online. Daca nu iti raspund in urmatoarele 8 ore, trimiti mesajul din nou. Daca dupa alte 4 ore tot nu am raspuns, atunci imi dai un telefon in care sa ma intrebi daca am primit mesajele 1 si 2.” Asa se face!
- Aha, am inteles, asa voi face de acum incolo…
- Si, foarte important, sa nu uit: toate astea trebuie sa i le dai in scris, evident!
Tags: implicare, lipsa de responsabilitate, superficialitate
Salarii
Poate ca stimularea salariala ar fi o solutie?
Sau se asteapta eficienta occidentala cu salarii estice?
Asta vine cam asa: Costele, today, by 2 p.m. I need the updated stocks report. We badly need it since tomorrow we have to submit the papers for the bid, you know, that one with X Hospital.
Costel da fuga la Frosinica, singura contabila a firmei si ii spune: vezi ca sefu’ are nevoie pana la ora doua de situatia stocurilor.
Frosinica zice: azi e zi de salarii, trebuie sa depun declaratiile fiscale, sa bag banii pe card, sa ma intalnesc cu inspectoarea de la Adm.Fin. si sa-i dau ce i-am promis, ca altfel a zis ca nu ne mai ajuta. Cand sa mai fac si stocurile aluia? Ti le dau maine.
Costel: Femeie, nu intelegi ca ma da afara daca nu imi dai stocurile?
Frosinica: Intra in program, baga ultimele NIR-uri si bonuri de consum si fa-ti singur situatia.
Costel: Stii ca nu ma pricep la contabilitate, treaba asta cu cifrele am urat-o de mic.
Frosinica se gandeste “uite-l si pe puturosul asta, sta toata ziua, ia un salariu de patru ori mai mare ca mine si nu e in stare sa calculeze singur amaratele alea de stocuri. Ce mare branza?”
Intre timp, Al Mare pleaca la o conferinta despre sanatatea publica, cu toti marii mahari din minister, cu firmele farmaceutice mari. Diseara are dineu, protocol, chestii.
Pe la ora doua se intoarce la firma.
Frosinica e plecata cu hartoagele la inspectoare (o tine de vorba de vreo ora), mai are de facut niste drumuri. Costel se da de ceasul mortii. Nu le are cu cifrele, stocurile, trebuie sa vina Frosinica, altfel e jale.
Al Mare da un buzzzz. Costel, I need the updated stocks!
Costel mai are putin si lesina. Nu le am, Sefu!!! I don’t have them!
I-am spus lui Frosinica, dar nu mi le-a dat! She is the guilty one.
Sefu injura (in gand, ca e om civilizat) si ii condamna pe romani ca sunt asa de dezorganizati.
In sfarsit, dupa vreo ora vine si Frosinica, transpirata, uda leoarca. A aflat de la inspectoare ca procedura de achizitii publice tocmai s-a schimbat, a dat Guvernul o ordonanta de urgenta in acest sens. Asa ca stocurile alea nici nu mai trebuie azi!
RE:
Asta e varianta idealista. Cea realista e cam asa: Al Mare ii spune lui Costel, Costel ii spune Frosicai. Frosica nu-si noteaza, pentru ca ea nu-si noteaza, niciodata, nimic; nici Costel nu-si noteaza pentru ce el i-a spus Frosicai si e sigur ca si-a notat ea. Evident, amandoi uita. Asa merg lucrurile…
GB
Costel asta, e un bun meserias, macar? Pentru ca eu am senzatia ca oamenii de genul acesta nici buni profesionisti nu sunt, acolo pe bucatica lor. Face site-uri ”beton”?
E greu de spus. Cateodata facea lucruri bune, insa dupa mari chinuri si numai daca statea cineva langa el sa-i spune ce-si-cum, ceea ce era o cheltuiala mult prea mare. Era atat de dezorganizat incat dupa 10 min. uita ce avea de facut si cand trebuia sa termine. A scris si pe hartie fiecare lucru pe care trebuia sa-l faca, fiecare cu ora de inceput si de sfarsit (inclusiv cu pauzele) insa invariabil pierdea hartia. Dupa ce trageai linia vedeai ca iesi, inevitabil, pe minus.
GB
Din pacate “eu i-am zis” e propozitia “cheie” chiar pentru manageri care nu isi asuma responsabilitatea in companii cu “aureola” de pe la noi. Am lucrat in publicitate si orice e-mail catre client era urmat de un telefon, altfel eram considerat vinovat de lipsa de comunicare cu clientul.
Felicitari pentru articol!
Mai faceti angajari? Sincer, mi se pare ca aveti o atitudine f. indulgenta.
Ar trebui incurajati angajatii sa aiba o agenda care se face seara, inainte de plecarea acasa. Dimineata cand vine la servici , trebuie sa stie ce are de facut si care sunt prioritatile zilei, si motivul pentru care a venit la servici in acea zi.
La acestea se mai adauga “Last minute-urile” pe care le are managerul.
Ce faceti cu Costel sau olandezul cu ai lui se cheama babysitting.
Excelent articolul.
Au incercat si altii ce spune Ovidiu, insa alternativa e sa ramai repede fara angajati, sau, oricum, fara o mare parte dintre ei. Am vazut destui oameni care nu ar face asta indiferent cati bani le-ai da in plus la salariu. E adevarat si invers: o crestere semnificativa de salariu ii face pe unii sa-si schimbe radical atitudinea, insa aici apare ETERNA problema intre angajati si angajatori: cine sa faca primul pas? Angajatul spune: “Daca m-ar plati mai mult, sa vezi ce productiv as fi eu etc.” Angajatoru zice, si el: “Sigur ca i-as mari salariul daca ar fi mai productiv etc.”
GB
Mai sunt si uscaturiprintre angajati da asta nu inseama ca toti sunt la felll!!!! Cine a scris aricolul de mai sus at trebui sa stie asta oricum vorba ceea : “ce semeni aia culegi e perfect reala La cash si job de shiit ce astepti sa primesti decat shiit?I WONDER TO KNOW…
Eu din exemplul de mai sus vad ca Al Mare habar n-are de nimic din firma lui din moment ce il pune pe Costel sa-i aduca raportul in loc sa strice un telefon pe Frusinica.Din pacate cam asa se intampla peste tot, managerii sunt asa de rupti de realitatea firmei pe care o conduc incat nu e de mirare ca specialistii pleaca pe rupte.