In urma cu cateva zile am fost la o firma si am vazut o fata care scria de zor la un calculator, cu un catalog gros in fata. Nu mi-ar fi atras atentia daca nu mi-as fi adus aminte ca, in urma cu o saptamana, am vazut-o facand exact acelasi lucru. Mi-a spus ca directorul i-a cerut sa introduca toate datele din catalogul de 400 de pagini intr-un fisier Excel si ca, probabil, asta ii va lua cel putin inca o saptamana. Pe coperta scria, mare, ca acele liste pot fi gasite si online, la o anume adresa de Internet, insa asta nu parea sa fi interesat nici pe director, nici pe angajata sarguincioasa.
Poate ca tot nu mi-ar fi ramas in minte daca nu as fi auzit ca, in ziua urmatoare, directorul cu pricina a cerut consiliului de administratie o suplimentare a personalului si, pe cale de consecinta, si o extindere a spatiului. Si directorul, si cei din CA au analizat situatia, au constatat cu ingrijorare ca le e din ce in ce mai greu sa gaseasca personal cu salariile din business plan si au concluzionat ca, iata, e o criza pe piata muncii din Romania!
Pare un lucru evident, mai ales cand auzi vorbindu-se zilnic despre asta in jurul tau, iar in ziare subiectul e intors pe toate fetele. Se organizeaza conferinte pe tema crizei, asociatiile profesionale propun guvernului sa aduca muncitori din China, India si Thailanda, firmele si site-urile de recrutare duduie, iar analistii vad mult negru in fata ochilor.
Eu mi-am facut, deja, multi dusmani de cand am spus ca, dupa parerea mea, nu e vorba de o criza, ci doar de o crestere a nivelului salariilor pe piata romaneasca, destul de normala si de previzibila de altfel, care va continua ani buni de acum inainte, in acelasi ritm. Pentru firme pare o perspectiva ingrijoratoare, insa – am zis eu – pentru societate e una benefica, un semn clar de indreptare catre normalitate.
Companiile vor fi obligate sa-si mareasca rapid eficienta, chiar impotriva vointei lor, daca vor sa mai ramana pe piata, si sa se gandeasca mai bine cand pun pe cineva sa le conduca. “Managerii” din categoria celui cu catalogul probabil ca vor trebui sa-si caute posturi doar pe la firmele si institutiile de stat.
Eu sunt convins ca in Romania e doar o criza de productivitate, nu de personal. Foarte multe firme au surplus masiv de angajati, pentru simplul fapt ca acestia au fost ieftini pana acum. Managerii nu au fost obligati, inca, sa faca macar un calcul elementar ca sa vada daca un angajat cu un salariu de 700 de Euro, plus un software de 1,000 de Euro, minus 20 mp la chirie, nu cumva sunt mai avantajoase decat trei angajati cu salarii de cate 300 de Euro. Am lucrat cu o firma de constructii care a facut intr-un an o renovare care putea fi facuta in 4 luni, cu mai putini angajati si la un pret mult mai mic. Nici o singura data intr-un an nu am vazut pe cineva de la ei cu un planning sau macar cu vreo bucatica de hartie in mana, de orice fel.
Deunazi, il vad pe directorul lor la TV aruncand flacari pe gura ca nu mai gaseste muncitori (se subintelegea ca la salariile de opt milioane). Ma uraste de cand a auzit ca am spus ca o astfel de firma ar face un bine societatii daca ar disparea de pe piata. Alt lucru bun pe care il va aduce aceasta “criza” e ca va obliga firmele sa-si refaca modelele de business, in care profitul sa fie legat mai mult de inovatie, de eficienta, de productivitate, decat de salariile mici. Marjele astronomice intalnite adesea in Romania sunt anormale: se fac afaceri mari cu productivitate redusa, cand, de fapt, ar trebui sa fie invers.
O buna parte din profiturile pur speculative se vor diminua, banii ducandu-se catre salarii, ceea ce e un lucru bun, pe ansamblu. Si se va mai intampla inca un lucru bun: managerii vor fi obligati sa fie mai creativi atunci cand cauta si angajeaza personal. Cel mai simplu lucru este sa recrutezi oameni “cu experienta”, asta iti pune cel mai putin mintea la contributie si iti asumi minimum de responsabilitate.
In curand, firmele nu isi vor mai permite “luxul” sa angajeze numai oameni cu experienta pe joburi pentru care, de cele mai multe ori, sunt suficiente doar inteligenta, logica, bunul simt, tenacitatea, responsabilitatea, cultura generala, onestitatea sau entuziasmul; or, acestea se gesesc din belsug pe piata, sunt o resursa risipita, care e mult mai ieftina decat experienta redundanta si inutila. Beneficiile pentru societate sunt evidente: se vor intensifica pregatirea si specializarea in cadrul firmelor, in dauna supracalificarii, va spori concurenta pe piata celor “cu experienta”, ceea ce va duce la diminuarea discrepantelor enorme, nejustificate si otravitoare dintre salarii, catre nivelurile din tarile “normale”, cu care ne place sa ne comparam. In lipsa de altceva mai bun, se poate sa avansam si asa, cu sula crizei in coaste…
Tags: angajati, criza de personal, eficienta, manageri, proceduri, productivitate, salarii
criterii recrutare
Buna ziua si jos palaria!
Sunt de acord intru totul cu angajarea oamenilor in functie de entuziasm, onestitate, bun simt etc. Cel putin in pozitii pentru care ar trebui maxim 3 ani de experienta. De cateva ori am fost pusa in situatia sa recrutez (nu sunt HR) si credeti-ma ca unele din cele mai puternice criterii au fost exprimarea corecta in limba romana, parerea despre fostii sefi, simtul raspunderii. Am auzit de prea multe ori tineri fara experienta cerand nonsalant 800 de euro salariu, fara sa poata raspunde la intrebarea “ce valoare ne aduci?”.
RE: criterii recrutare
corect sa ceri cat de mult poti angajatorului dar apoi trebuie sa-i si justifici in scurt timp.La intrebarea “ce valoare aduci tu “cred ca numai un recruiter poate raspunde ,asa ca tine.Nu uita ca tu te duci sa te angajezi la o firma despre care nu poti stii prea multe decat din auzite in cele mai multe cazuri.Nu stiu cum poti tu cuantifica valoarea unui angajat si pe ce criterii.