Vreo douazeci si ceva de ani din viata mea i-am petrecut fara consultanta, pe vremea lui Ceausescu. Consultanta a aparut in viata mea imediat dupa Revolutie, intr-o maniera foarte sexy, daca pot sa-i spun asa …

Aveam o prietena, balerina la Opera; intr-o zi imi spune ca, de maine, nu mai e balerina, ci va fi director general adjunct al unei prestigioase firme internationale de consultanta care isi va deschide un birou in Romania. “Consultanta, spui? Ce e aia? Ce veti face voi acolo?” “Pai, noi o sa-i invatam pe romani cum sa faca afaceri, cum sa se organizeze, sa construiasca democratia etc.” “Si cum vei face tu asta, care abia ai reusit sa termini un liceu industrial?” “Ba o sa vezi ca o sa pot!” Si, intr-adevar, s-a apucat de treaba: a consiliat diverse ministere, intreprinderi mari, combinate etc. De atunci, am vazut situatia aceasta repetandu-se de sute de ori, in toate variantele imaginabile.

De pilda, un somer francez cu zece clase, foarte simpatic (cu care m-am imprietenit din prima clipa in care ne-am cunoscut) mi-a povestit cum face el consultanta pentru Guvernul roman, la inceput pe probleme de agricultura, apoi pe planning urban, pe cadastru etc. Tariful lui era fix: 30,000 $ pentru un contract de 6 luni, care se termina, invariabil, cu un frumos raport legat cu spire de plastic. Ultima data cand l-am vazut incerca sa obtina un contract de consultanta pe sanatate publica, nu stiu daca a reusit. Multi ani nu am mai auzit de el, insa am aflat, de curand, ca acum face consultanta in Republica Moldova …

La putin timp dupa primul meu contact cu aceasta lume surprinzatoare m-am lasat si eu dus de val si am ajuns, cam fara sa-mi dau seama, consultant; acum m-am resemnat cu ideea. Evident, am fost martorul nasterii consultantei si consultantilor in Romania, si am trait in mijlocul lor pana astazi, fie ca observator, fie impartind, eu insumi, consultanta in stanga si in dreapta. Cine sunt, insa, si cum ajung oamenii sa fie consultanti? Metoda cea mai rapida (si cea mai ieftina) este sa iti pui o placuta pe usa si sa iti faci niste carti de vizita pe care sa scrie XY – Management Consultant (“management” e bun, ca te fereste de intrebarile prea la obiect). Alta metoda este ca niste oameni care au deja carti de vizita cu “consultant” sa te ia pe langa ei. De obicei, te trimit sa faci consultanta chiar din prima zi … Unii incearca urmatoarea varianta: fac o universitate, un master, mai fac un MBA, si, eventual, un doctorat in strainatate, si apoi se intorc direct consultanti.

Cei mai multi, insa, ajung consultanti dupa o cariera de “neconsultanta”; unii, dupa un traseu managerial de succes, considera ca au ceva de spus; altii, considera acelasi lucru dupa o cariera ratata, sau care a inceput sa intre in declin.

Cum sa aleaga consumatorul de consultanta intre atatea oferte tentante? Primul impuls ar fi, probabil, sa ceara ajutorul unui consultant. Desi pare paradoxal la prima vedere, exista firme de consultanta care iti pot explica cum sa-ti alegi o firma de consultanta. Daca ajungeti aici, e foarte probabil sa va spuna urmatoarele: interesati-va cum au ajuns consultanti cei cu care vreti sa lucrati.

In firmele mari si serioase ajungi consultant, de regula, in doua feluri: dupa o lunga cariera manageriala de succes (in Occident aproape toti conducatorii marilor corporatii ajung consultanti respectati spre sfarsitul carierei); ori, daca incepi de jos, ca tanar absolvent cu rezultate exceptionale, dupa foarte multi ani in firma, in care pe cartea ta de vizita scrie orice altceva, numai consultant nu.

Alta “cheie de control”: asigurati-va cine va va face, efectiv, consultanta! In 90% din cazuri un consultant foarte senior si carismatic va va convinge sa semnati contractul, iar a doua zi va vor suna la usa doi tineri absolventi, emotionati, care va vor anunta ca au venit sa inceapa treaba. Trei: tot in 90% din cazuri, consultantii nu au un set clar de proceduri.

Multi nu au deloc! Vin la firma dumneavoastra, se uita in jur, pe documente, apoi se retrag intr-o camera si incep sa gandeasca. Ceilalti 10% isi scot caietele cu proceduri, completeaza check-listuri, gandesc, iar completeaza, si tot asa… Diferenta este ca, acestora din urma, le-au trebuit ani, sau chiar zeci de ani ca sa faca aceste proceduri.

Tags: consultanta, consultanti, consulting

This entry was posted on Tuesday, July 1st, 2008 at 1:27 pm and is filed under Articole. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.