Experienta este un lucru minunat. E ca un fel de cheie franceza a recrutarii: o poate folosi oricine, oriunde si oricand, daca nu are altceva la indemana. Nu stii sa evaluezi un candidat? Incepi sa-l intrebi despre experienta lui. Vrei sa scapi de el repede? Atunci ii spui ca are prea multa experienta (daca ii spui ca are prea putina risti sa te mai tina de vorba ca sa incerce sa-ti demonstreze contrariul).

Si unii candidati se folosesc de acest instrument cu multa indemanare: nu mai spun: “stiu sa fac asta si asta …”, ci “am experienta semnificativa in …”. La prima vedere, pare simplu: intrebi ce (cata, dupa caz) experienta are cel din fata ta, insa ce faci cu raspunsul? Aceeasi fraza poate insemna lucruri complet diferite.

Experienta e ca si mentalitatea: fiecare vorbeste zilnic despre ea, insa fiecare intelege altceva, mai direct spus, ce-i convine. Auzi mereu: “vrem experienta de atatia ani in domeniul cutare…”. Cum s-a ajuns la cifra aceea nu cred ca ar putea cineva sa spuna. Oricum, daca ar schimba cifra, nu cred ca ar observa, sau ca s-ar mira nimeni.

Sunt convins ca se exagereaza foarte mult importanta experientei (am si eu ideile mele despre ce inseamna acest lucru) pentru multe joburi in care, de cele mai multe ori, sunt suficiente inteligenta, logica, bunul simt, tenacitatea, responsabilitatea, onestitatea sau entuziasmul. Insa nu e deloc usor sa evaluezi asa ceva, sa-ti si asumi responsabilitatea pentru o asemenea evaluare si, mai ales, pentru consecintele alegerii.

Daca ai angajat un candidat cu experienta, insa care iti face un dezastru in firma, cu greu te poate acuza cineva. Ca sa angajezi pe cineva cu putina, sau chiar fara experienta, iti trebuie, in primul rand, mult curaj: o greseala te poate costa multi bani, daca esti antreprenor, sau iti poate afecta chiar cariera ta, daca esti, la randul tau, un angajat.

In al doilea rand, iti trebuie destula imaginatie ca sa poti face, in cateva minute, scenarii extreme, de la cele catastrofice (worst case) la cele de tip “american dream” cu candidatul din fata ta in rol de angajat.

Nu in ultimul rand, e mult mai probabil ca o astfel de alegere sa fie facuta de acei angajatori care au fost, la randul lor, in situatii asemanatoare cu ceva timp in urma. De aceea sunt angajati mult mai multi oameni “fara experienta” in firmele antreprenoriale, si mult mai putini in marile corporatii. Nu e de mirare, deci, ca eu, antreprenor la randul meu, nu sunt un admirator neconditionat al experientei atunci cand trebuie sa recomand un candidat.

Tags: angajator, candidat, evaluare, experienta, recrutare

This entry was posted on Tuesday, July 1st, 2008 at 1:25 pm and is filed under Articole. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.