Unul dintre multele cosmaruri ale oricarui patron de firma este cum sa raspunda la intrebarea fundamentala daca e mai bine sa angajeze mai multi oameni mediocri si ieftini sau mai putini, insa mai scumpi. Cativa sunt absolut siguri ca stiu raspunsul corect, si nu mai stau pe ganduri. Unii aleg visceral prima solutie, uitand sa mai calculeze daca multi x ieftini nu costa cumva mai mult decat putini x scumpi. Pe altii, orgoliul si snobismul nu-i lasa sa aleaga dacat a doua varianta, oricare ar fi consecintele.
Eventual, comanda un studiu unei firme de consultanta, care sa le reconfirme cat de destepti au fost, ca au stiut dinainte care era calea cea dreapta (nu cred ca exista multe firme de consultanta care sa-si asume riscul sa propuna prima strategie – nu ar da bine la imagine, indiferent ce ar reiesi din calcule).
Cei mai multi, insa, fac alegerea pe ghicite si apoi sunt obsedati de ideea ca, daca ar fi ales invers, poate ar fi mers lucrurile mult mai bine. Din aceasta ultima categorie fac parte, in primul rand, cei carora nici nu le trece prin cap ca ar trebuie sa faca o astfel de socoteala inainte de a lua o decizie. Apoi, cei care isi spun ca astea sunt mofturi, ca „nasul” lor e cel mai bun strateg. Pe urma, sunt cei care ar vrea sa faca aceste calcule, insa nu stiu cum. Intr-un grupulet mic de tot intra restul, care si vor si stiu si cum.
Ca sa poti da un raspuns acestei intrebari, bine argumentat, credibil si, mai ales, utilizabil in strategia generala a firmei, trebuie sa fii foarte destept, sau sa ai un specialist de HR de exceptie, pentru ca necesita saptamani intregi de analize si sinteze, de modelari si calcule matematice, de scenarii (what if-s), probabilitati si optimizari, mult mai sofisticate decat toate celelalte calcule care se fac, de regula, intr-o companie. Or, cand banii de salarii iti depasesc jumatate din buget, si soarta companiei ar putea depinde un singur raspuns, incepi sa te intrebi serios daca iti mai poti permite sa fii mai putin destept decat concurentii tai. Asa stand lucrurile, se pare ca directorii de HR ar trebui sa fie cei mai eruditi oameni din business, pentru ca sunt obligati sa stie aproape cat toti ceilalti la un loc: si finante, si matematica, si economie, si sociologie, si psihologie, si marketing, si legislatie, si limbi straine etc. etc.
Totusi, se intrevede o scapare, pentru ca in ultimul timp au aparut sisteme informatice sofisticate care pot fac toate aceste calcule in locul lor, daca introduc datele care trebuie.
Tags: competenta, HR, human capital, human resources, manager, resurse umane, specialist